Combaterea bullying-ului în școli – Normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (11), art. 56^1 şi ale pct. 6^1 din anexa la Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 – publicare

În M. Of. nr. 492 din 10 iunie 2020 a fost publicat OMEC nr. 4343/2020 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (11), art. 56^1 și ale pct. 6^1 din anexa la Legea educației naționale nr. 1/2011, privind violența psihologică – bullying.

Astfel, prin respectivul ordin se aprobă Normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (11), art. 56^1 și ale pct. 6^1 din anexa la Legea educației naționale nr. 1/2011, privind violența psihologică – bullying.

Vă prezentăm, în continuare, cele mai importante dispoziții ale Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (11), art. 56^1 și ale pct. 6^1 din anexa la Legea educației naționale nr. 1/2011, privind violența psihologică.

Structura

– Partea I („Preambul”);

– Partea II;

– Cap. I („Definiții operaționale”);

– Cap. II („Mecanismul de intervenție în prevenirea și combaterea bullyingului din unitățile de învățământ”);

– Anexa nr. 1 („Prevenirea bullyingului și a cyberbullyingului în unitățile de învățământ preuniversitar”);

– Anexa nr. 2 („Combaterea bullyingului și a cyberbullyingului în unitățile de învățământ prin intervenție integrată, prin identificare și semnalare”);

– Anexa nr. 2^1 („Fișa de identificare a violenței psihologice – bullying în mediul școlar”);

– Anexa nr. 2^2 („Fișa de semnalare”);

– Anexa nr. 3 („Crearea și funcționarea grupului de acțiune antibullying în unitățile de învățământ preuniversitar”);

– Anexa nr. 4 („Infograficul – instrument pentru învățare”).

Prezentare generală

Potrivit art. 1, prin violență psihologică sau bulling se înțelege acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale. Sunt excluse termenului de violență psihologică – bullying relațiile violente dintre adulți și copii și relațiile violente între adulți în cadrul unității de învățământ. Pe de altă parte, violența fizică se realizează prin atingeri/contacte fizice dureroase, exercitate de un preșcolar/elev asupra unui alt copil sau grup de copii, intimidare fizică îndreptată asupra victimei, distrugerea unor bunuri personale care aparțin victimei.

Totodată, în accepțiunea normelor metodologice, violența sexuală poate constitui o formă posibilă a violenței psihologice – bullying. Aceasta constă în comentarii degradante cu conotații sexuale, injurii, propuneri indecente făcute victimei, atingeri nepotrivite.

În scopul combaterii bullying-ului în unitățile de învățământ, respectivele norme metodologice stabilesc un mecanism de intervenție în prevenirea și combaterea bullyingului, acesta urmând a se realiza de către fiecare unitate de învățământ în parte. Prin urmare, nivelurile la care se realizează intervenția în sistemul educațional preuniversitar pentru prevenirea și combaterea bullyingului sunt: unitatea de învățământ, inspectoratul școlar, Centrul de Resurse și de Asistență Educațională, casa corpului didactic și Ministerul Educației și Cercetării.

Astfel, intervenția multidisciplinară în situațiile de bullying se realizează interinstituțional, prin acțiuni de cooperare între instituțiile abilitate, precum unitățile de învățământ, serviciile publice de asistență socială sau direcțiile de asistență socială, direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului, poliție, precum și în parteneriate promovate de Ministerul Educației și Cercetării cu alte autorități publice centrale și organizații neguvernamentale.

Mai mult, la începutul fiecărui an școlar, unitățile de învățământ au responsabilitatea de a-și întocmi propriile strategii și planuri de asigurare și de menținere a unui climat social adecvat educației de calitate, condiție esențială pentru prevenirea și combaterea bullyingului. În vederea optimizării optimizarea prevenirii violenței psihologice – bullying, la nivelul fiecărei unități de învățământ, se creează un grup de acțiune antibullying cu rol de prevenire, identificare și soluționare a faptelor de bullying, comise între elevi, prin acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice. Grupul de acțiune antibullying se dimensionează potrivit particularităților fiecărei unități de învățământ, având maximum 10 membri, fiind adaptat contextului social, dimensiunii și cerințelor specifice fiecărei unități de învățământ.

Conform prevederilor art. 6, în identificarea situației de violență psihologică – bullying, cadrele didactice trebuie să facă diferența între situațiile accidentale, de mici șicane, abuz și situațiile violente repetitive și intenționate.