Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
2.574 views
Legea nr. 12/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 –Codul muncii a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 52 din 22 ianuarie 2015 şi intră în vigoare începând cu 25 ianuarie 2015.
Prin modificările şi completările aduse Codului muncii sunt clarificate câteva aspecte care creau dificultăţi de aplicare. Astfel, de la intrarea în vigoare a modificărilor Codului muncii, absenţele nemotivate şi concediile fără plată, cu excepţia concediilor pentru formare profesională fără plată, se scad din vechimea în muncă, iar de la data comunicării deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II încetează de drept contractul individual de muncă.
Capitolul privind munca prin agent de muncă temporară a fost completat astfel: salariul salariatului temporar nu poate fi inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu aceea a salariatului temporar, iar în cazul în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă şi care prestează aceeaşi muncă sau una similară, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul utilizatorului.
Având în vedere Decizia Comisiei Europene din data de 20 februarie 2014 din Cauza 2013/4233 – punerea în întârziere a României pentru transpunerea incorectă în legislaţia naţională a Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, prin care se consideră că legislaţia naţională, mai exact art. 145 alin. (2) din Codul muncii din România, art. 5 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 250/1992, art. 22 din O.G. nr. 6/2007 şi art. 23 din O.G. nr. 10/2008, impune adaptarea dreptului intern în conformitate cu Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pentru a fi compatibilă cu art. 7 din Directiva 2003/88/CE. Astfel, la art. 145 din Codul muncii, după alineatul (3), se introduc trei noi alineate, potrivit cărora, la stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate se consideră perioade de activitate prestată. De asemenea, în cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parţial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual (nu până la sfârşitul anului următor, cum prevedea Codul până în prezent).
În considerentele menţionate anterior privitoare la Decizia Comisiei Europene din data de 20 februarie 2014 din Cauza 2013/4233 – punerea în întârziere a României pentru transpunerea incorectă în legislaţia naţională a Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, la data intrării în vigoare a modificărilor Codului muncii se abrogă alin. (3) al art. 22 din O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2007, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv alin. (4) al art. 23 din O.G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 177/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
