Codul muncii modificat (M. Of. nr. 52 din 22 ianuarie 2015)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Legea nr. 12/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 –Codul muncii a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 52 din 22 ianuarie 2015 și intră în vigoare începând cu 25 ianuarie 2015.

Prin modificările și completările aduse Codului muncii sunt clarificate câteva aspecte care creau dificultăți de aplicare. Astfel, de la intrarea în vigoare a modificărilor Codului muncii, absențele nemotivate și concediile fără plată, cu excepția concediilor pentru formare profesională fără plată, se scad din vechimea în muncă, iar de la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II încetează de drept contractul individual de muncă.

Capitolul privind munca prin agent de muncă temporară a fost completat astfel: salariul salariatului temporar nu poate fi inferior celui pe care îl primește salariatul utilizatorului, care prestează aceeași muncă sau una similară cu aceea a salariatului temporar, iar în cazul în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă și care prestează aceeași muncă sau una similară, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul utilizatorului.

Având în vedere Decizia Comisiei Europene din data de 20 februarie 2014 din Cauza 2013/4233 – punerea în întârziere a României pentru transpunerea incorectă în legislația națională a Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, prin care se consideră că legislația națională, mai exact art. 145 alin. (2) din Codul muncii din România, art. 5 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 250/1992, art. 22 din O.G. nr. 6/2007 și art. 23 din O.G. nr. 10/2008, impune adaptarea dreptului intern în conformitate cu Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru a fi compatibilă cu art. 7 din Directiva 2003/88/CE. Astfel, la art. 145 din Codul muncii, după alineatul (3), se introduc trei noi alineate, potrivit cărora, la stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă și cele aferente concediului de maternitate se consideră perioade de activitate prestată. De asemenea, în cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual (nu până la sfârșitul anului următor, cum prevedea Codul până în prezent).

În considerentele menționate anterior privitoare la Decizia Comisiei Europene din data de 20 februarie 2014 din Cauza 2013/4233 – punerea în întârziere a României pentru transpunerea incorectă în legislația națională a Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, la data intrării în vigoare a modificărilor Codului muncii se abrogă alin. (3) al art. 22 din O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, cu modificările și completările ulterioare, respectiv alin. (4) al art. 23 din O.G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 177/2008, cu modificările și completările ulterioare.