Codul fiscal – modificări (Legea nr. 30/2019)

21 ian. 2019
Vizualizari: 4856
Art. 101 alin. (12) din Codul fiscal (introdus prin Legea nr. 30/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 101, după alin. (11) se introduce un nou alineat, alin. (12), cu următorul conținut:

„(12) Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul stabilit la alin. (11), pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii și a unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, potrivit legii, în conformitate cu reglementările art. 123^1”.

 

Art. 102 alin. (1)-(3) din Codul fiscal (abrogat prin Legea nr. 30/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 102, alin. (1)-(3) prevedeau:

„(1) Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând 2% sau 3,5% din impozitul stabilit la art. 101 alin. (11), după cum urmează:

a) în cotă de 2% pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii și a unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii; sau

b) în cotă de 3,5% pentru susținerea entităților nonprofit și a unităților de cult, care sunt furnizori de servicii sociale acreditați cu cel puțin un serviciu social licențiat, în condițiile legii.

(2) Obligația calculării și plății sumei prevăzute la alin. (1) revine organului fiscal competent.

(3) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (1) și (2) se stabilește prin ordin al președintelui A.N.A.F”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 102, alin. (1)-(3) se abrogă.

 

Art. 114 alin. (2) lit. m) din Codul fiscal (introdus prin Legea nr. 30/2019)

 

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 114 alin. (2), după lit. l) se introduce o nouă literă, lit. m), cu următorul conținut:

„(2) În această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri:

(…)

m) venituri din transferul de monedă virtuală”.

 

Art. 115 alin. (1) din Codul fiscal (modificat prin Legea nr. 30/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 115, alin. (1) prevedea:

„(1) Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul acordării veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut pentru veniturile prevăzute la art. 114, cu excepția veniturilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l)”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 115, alin. (1) se modifică și va avea următorul conținut:

„(1) Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul acordării veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut pentru veniturile prevăzute la art. 114, cu excepția veniturilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l) și m)”.

 

Art. 116 alin. (1) din Codul fiscal (modificat prin Legea nr. 30/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 116, alin. (1) prevedea:

„(1) Contribuabilii care realizează venituri din alte surse identificate ca fiind impozabile, altele decât cele prevăzute la art. 115 alin. (1), precum și cele prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l) au obligația de a depune declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 116, alin. (1) se modifică și va avea următorul conținut:

„(1) Contribuabilii care realizează venituri din alte surse identificate ca fiind impozabile, altele decât cele prevăzute la art. 115 alin. (1), precum și cele prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l) și m) au obligația de a depune declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului”.

 

Art. 116 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal (modificat prin Legea nr. 30/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la 116 alin. (2), lit. a) prevedea:

„(2) Impozitul pe venit datorat se calculează de către contribuabil, pe baza declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prin aplicarea cotei de 10% asupra:

a) venitului brut, în cazul veniturilor din alte surse pentru care contribuabilii au obligația depunerii declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l);”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la 116 alin. (2), lit. a) se modifică și va avea următorul conținut:

„(2) Impozitul pe venit datorat se calculează de către contribuabil, pe baza declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prin aplicarea cotei de 10% asupra:

a) venitului brut, în cazul veniturilor din alte surse pentru care contribuabilii au obligația depunerii declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l) și m);”.

 

Art. 116 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal (introdus prin Legea nr. 30/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 116 alin. (2), după lit. b) se introduce o nouă literă, lit. c), cu următorul conținut:

„(2) Impozitul pe venit datorat se calculează de către contribuabil, pe baza declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prin aplicarea cotei de 10% asupra:

(…)

c) câștigului din transferul de monedă virtuală în cazul veniturilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. m), determinat ca diferență pozitivă între prețul de vânzare și prețul de achiziție, inclusiv costurile directe aferente tranzacției. Câștigul sub nivelul a 200 lei/tranzacție nu se impozitează cu condiția ca totalul câștigurilor într-un an fiscal să nu depășească nivelul de 600 lei”.

 

Art. 116 alin. (3^1) din Codul fiscal (introdus prin Legea nr. 30/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 116, după alin. (3) se introduce un nou alineat, alin. (3^1), cu următorul conținut:

(3^1) În aplicarea prevederilor alin. (2) lit. c) se pot emite norme”.

 

Art. 123 alin. (3)-(4) din Codul fiscal (modificat prin Legea nr. 30/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 123, alin. (3)-(4) prevedeau:

„(3) Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând 2% sau 3,5% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil/câștigul net anual impozabil determinat potrivit prevederilor art. 118 și 119, după cum urmează:

a) în cotă de 2% pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii și a unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii; sau

b) în cotă de 3,5% pentru susținerea entităților nonprofit și a unităților de cult, care sunt furnizori de servicii sociale acreditați cu cel puțin un serviciu social licențiat, în condițiile legii.

(4) Contribuabilii care au realizat venituri din activități independente/activități agricole, impuși pe bază de normă de venit și/sau din cedarea folosinței bunurilor, precum și venituri din drepturi de proprietate intelectuală, potrivit art. 72, care nu au obligația depunerii declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, și contribuabilii care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală, potrivit art. 72^1, pot dispune asupra destinației unei sume din impozitul datorat pe venitul anual, până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor, după cum urmează:

a) în cotă de 2% pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii și a unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii; sau

b) în cotă de 3,5% pentru susținerea entităților nonprofit și a unităților de cult, care sunt furnizori de servicii sociale acreditați cu cel puțin un serviciu social licențiat, în condițiile legii”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 123, alin. (3)-(4) se modifică și vor avea următorul conținut:

„(3) Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil/câștigul net anual impozabil determinat potrivit prevederilor art. 118 și 119 pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii și a unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, potrivit legii, în conformitate cu reglementările art. 123^1.

(4) Contribuabilii care au realizat venituri din activități independente/activități agricole, impuși pe bază de normă de venit și/sau din cedarea folosinței bunurilor, precum și venituri din drepturi de proprietate intelectuală, potrivit art. 72, care nu au obligația depunerii declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, și contribuabilii care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală, potrivit art. 7^21, pot dispune asupra destinației unei sume din impozitul datorat pe venitul anual, a unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul anual datorat pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii și a unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii, în conformitate cu reglementările art. 123^1, până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor, sub sancțiunea decăderii”.

 

Art. 123 alin. (5)-(6) din Codul fiscal (abrogat prin Legea nr. 30/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 123, alin. (5)-(6) prevedeau:

„(5) Organul fiscal competent are obligația calculării și plății sumei reprezentând 2% sau 3,5% din impozitul datorat, pe baza declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, depusă până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor.

(6) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (3)-(5) se stabilește prin ordin al președintelui ANAF”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 123, alin. (5)-(6) se abrogă.

 

Art. 123^1 din Codul fiscal (introdus prin Legea nr. 30/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după art. 123 se introduce un nou articol, art. 123^1, cu următorul conținut:

Art. 123^1

Acordarea dreptului contribuabilului de a dispune asupra destinației unei sume din impozit

(1) Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul stabilit potrivit art. 68^1 alin. (7), art. 72 alin. (8), art. 78 alin. (6), art. 82 alin. (6), art. 101 alin. (12), art. 123 alin. (3) și (4) pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii și a unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii.

(2) Entitățile nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii, precum și unitățile de cult beneficiază de sumele prevăzute la alin. (1) dacă la momentul plății acestora de către organul fiscal sau angajatorul/plătitorul devenit figurează în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale prevăzute la art. 25 alin. (4^1).

(3) Pentru contribuabilii prevăzuți la art. 68^1 alin. (7), art. 72 alin. (8), art. 78 alin. (6), art. 82 alin. (6), art. 101 alin. (12) și art. 123 alin. (4), obligația calculării și plății sumei prevăzute la alin. (1) revine organului fiscal competent, pe baza cererii depuse de aceștia până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor, sub sancțiunea decăderii. Distribuirea sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venitul datorat poate fi solicitată prin cerere pentru aceiași beneficiari pentru o perioadă de cel mult 2 ani și va putea fi reînnoită după expirarea perioadei respective.

(4) Pentru contribuabilii prevăzuți la art. 123 alin. (3), obligația calculării și plății sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit revine organului fiscal competent, pe baza declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, depuse de aceștia până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor, sub sancțiunea decăderii.

(5) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (3) și (4) se stabilește prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(6) Prin excepție de la alin. (3) și (4), contribuabilii prevăzuți la art. 68^1 alin. (7), art. 72 alin. (8), art. 78 alin. (6) și art. 82 alin. (6), pentru care impozitul pe venitul realizat se reține la sursă, pot opta, cu acordul angajatorului/plătitorului de venit, printr-un înscris încheiat cu acesta, pentru calcularea, reținerea, declararea și plata sumei prevăzute la alin. (1) către beneficiari, până la termenul de plată a impozitului.

(7) Opțiunea de la alin. (6) rămâne valabilă pe perioada prevăzută în înscrisul încheiat între părți, începând cu veniturile realizate în luna exercitării opțiunii, dar nu mat mult de 2 ani fiscali consecutivi, pentru aceiași beneficiari prevăzuți la alin. (1) și poate fi reînnoită după expirarea perioadei respective. în acest interval contribuabilul poate renunța la opțiunea privind distribuirea sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit sau poate schimba beneficiarii pentru care a optat anterior.

(8) Contribuabilii care optează pentru distribuirea prin reținerea la sursă a sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat pentru susținerea beneficiarilor prevăzuți la alin. (1) nu mai pot exercita aceeași opțiune pentru aceeași perioadă si sursă de venit.

(9) Angajatorul/Plătitorul de venit are obligația ca la momentul plății sumelor reprezentând până la 3,5% din impozitul datorat de persoanele fizice să verifice dacă entitatea nonprofit/unitatea de cult beneficiară figurează în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale prevăzute la art. 25 alin. (4^1).

(10) În situația în care entitatea nonprofit/unitatea de cult nu figurează în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale prevăzute la art. 25 alin. (4^1), angajatorul/plătitorul de venit are obligația să refuze efectuarea plății sumelor către aceasta”.

 

Art. 130 alin. (7)-(10) din Codul fiscal (introdus prin Legea nr. 30/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 130, după alin. (6) se introduc patru noi alineate, alin. (7)-(10), cu următorul conținut:

(7) Contribuabilii care obțin venituri din străinătate de aceeași natură cu cele obținute din România pentru care există dreptul de a dispune asupra destinației sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venitul datorat, prevăzute la art. 123^1 alin. (1), pot dispune și asupra destinației sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venitul realizat în străinătate, datorat în România, după deducerea creditului fiscal.

(8) Opțiunea se exercită pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii/unităților de cult, care figurează în Registrul entităților/unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii.

(9) Pentru contribuabilii prevăzuți la alin. (7), obligația calculării și plății sumei prevăzute reprezentând până la 3,5% din impozit pe venit datorat în România, după deducerea creditului fiscal, revine organului fiscal competent, pe baza declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, depuse de aceștia până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizarea veniturilor, sub sancțiunea decăderii.

(10) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (9) se stabilește prin ordin al președintelui ANAF”.

 

Art. 287 lit. d) din Codul fiscal (modificat prin Legea nr. 30/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 287, lit. d) prevedea:

„Baza de impozitare se reduce în următoarele situații:

(…)

d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa ca urmare a falimentului beneficiarului sau ca urmare a punerii în aplicare a unui plan de reorganizare admis și confirmat printr-o sentință judecătorească, prin care creanța creditorului este modificată sau eliminată”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 287, lit. d) se modifică și va avea următorul conținut:

„Baza de impozitare se reduce în următoarele situații:

(…)

d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa ca urmare a intrării în faliment a beneficiarului sau ca urmare a punerii în aplicare a unui plan de reorganizare admis și confirmat printr-o sentință judecătorească, prin care creanța creditorului este modificată sau eliminată. Ajustarea este permisă începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești de confirmare a planului de reorganizare, iar, în cazul falimentului beneficiarului, începând cu data sentinței sau, după caz, a încheierii, prin care s-a decis intrarea în faliment, conform legislației privind insolvența. Ajustarea se efectuează în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească de confirmare a planului de reorganizare, respectiv a celui în care s-a decis, prin sentință sau, după caz, prin încheiere, intrarea în faliment. în cazul în care intrarea în faliment a avut loc anterior datei de 1 ianuarie 2019 și nu a fost pronunțată hotărârea judecătorească definitivă/definitivă și irevocabilă de închidere a procedurii prevăzute de legislația insolvenței până la această dată, ajustarea se efectuează în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie 2019. Ajustarea este permisă chiar dacă s-a ridicat rezerva verificării ulterioare, conform Codului de procedură fiscală. Prin efectuarea ajustării se redeschide rezerva verificării ulterioare pentru perioada fiscală în care a intervenit exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru operațiunea care face obiectul ajustării. în cazul în care, ulterior ajustării bazei de impozitare, sunt încasate sume aferente creanțelor respective, se anulează corespunzător ajustarea efectuată, corespunzător sumelor încasate, prin decontul perioadei fiscale în care acestea sunt încasate”.

 

Art. 291 alin. (3) lit. c) pct. 3 din Codul fiscal (modificat prin Legea nr. 30/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 291 alin. (3) lit. c), pct. 3 prevedea:

„(3) Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări de bunuri și prestări de servicii:

(…)

c) livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuința include și amprenta la sol a locuinței.

În sensul prezentului titlu, prin locuință livrată ca parte a politicii sociale se înțelege:

(…)

3. livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 m², exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășește suma de 450.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziționate de orice persoană necăsătorită sau familie. Suprafața utilă a locuinței este cea definită prin Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Anexele gospodărești sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuințelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare și dacă terenul pe care este construită locuința nu depășește suprafața de 250 m², inclusiv amprenta la sol a locuinței, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de două locuințe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei locuințe nu poate depăși suprafața de 250 m², inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuințe. Orice persoană necăsătorită sau familie poate achiziționa o singură locuință cu cota redusă de 5%, respectiv:

(i) în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să nu dețină nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%;

(ii) în cazul familiilor, soțul sau soția să nu fi deținut și să nu dețină, fiecare sau împreună, nicio locuință în proprietate pe care a/au achiziționat-o cu cota de 5%;”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 291 alin. (3) lit. c), pct. 3 se modifică și va avea următorul conținut:

„(3) Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări de bunuri și prestări de servicii:

(…)

c) livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuința include și amprenta la sol a locuinței.

În sensul prezentului titlu, prin locuință livrată ca parte a politicii sociale se înțelege:

(…)

3. livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 m2, exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășește suma de 450.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziționate de persoane fizice. Suprafața utilă a locuinței este cea definită prin Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Anexele gospodărești sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuințelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare”.

 

Art. 348 alin. (1) din Codul fiscal (modificat prin Legea nr. 30/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 348, alin. (1) prevedea:

„(1) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat și importatorul autorizat au obligația depunerii la autoritatea competentă a unei garanții, la nivelul stabilit conform prevederilor din normele metodologice, care să asigure plata accizelor ce pot deveni exigibile”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 348, alin. (1) se modifică și va avea următorul conținut:

„(1) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat și importatorul autorizat au obligația depunerii la autoritatea competentă a unei garanții, la nivelul stabilit conform prevederilor din normele metodologice, care să asigure plata accizelor ce pot deveni exigibile. Garanția poate fi constituită sub formă de:

a) consemnare de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului;

b) scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție emisă în condițiile legii de o instituție de credit/societate de asigurare înregistrată în Uniunea Europeană și Spațiul Economic European, autorizată să își desfășoare activitatea pe teritoriul României, în favoarea autorității fiscale teritoriale la care operatorul economic este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe”.

Codul fiscal – modificări (Legea nr. 30/2019) was last modified: ianuarie 21st, 2019 by Redacția ProLege

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.