Codul de procedură fiscală (modificări)

16. Măsuri asigurătorii. Măsurile asigurătorii devin măsuri executorii la împlinirea termenului de 15 zile de la comunicarea somației pentru executarea silită, dacă nu se stinge debitul sau la împlinirea unui termen de 30 zile de la comunicarea somației în cazul popririi.

16.1. În cazul instituirii de măsuri asigurătorii și sesizării organelor de urmărire penală, măsurile asigurătorii subzistă până la data soluționării cauzei de către organele de urmărire penală sau de instanța de judecată. După comunicarea soluției, dacă măsurile asigurătorii instituite de către organul fiscal nu se transformă în măsuri executorii, acestea se ridică de către organul care le-a dispus (art. 213 NCPF).

16.2. Nu se dispun măsuri asigurătorii pentru debitorul aflat în insolvență sau când debitorul nu deține active patrimoniale urmăribile (art. 213 NCPF).

16.3. Garanțiile constituite pentru ridicarea măsurilor asigurătorii se mențin pe toată perioada de valabilitate în care ar fi fost menținute măsurile asigurătorii.

Garanțiile sub forma scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție se execută în ultima zi de valabilitate a acestora dacă debitorul nu prelungește valabilitatea garanției (art. 213 NCPF).

16.4. Măsurile asigurătorii se ridică total sau parțial, prin decizie motivată de către creditorul fiscal (art. 214 NCPF).

17. Prescripție. Termenul de prescripție de a cere executarea silită se întrerupe la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate.

Dacă au fost emise și comunicate mai multe somații pentru același titlu executoriu, termenul de prescripție se întrerupe la data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită doar pentru prima somație (art. 217 NCPF).

18. Executarea silită. Se introduc prevederi noi privind regulile speciale pentru începerea sau continuarea executării silite. Astfel, măsurile de executare silită se aplică diferențiat, în funcție de cuantumul și vechimea creanțelor fiscale, iar procedura de aplicare a acestor prevederi se stabilește prin OPANAF (art. 2271 NCPF).

18.1. Urmărirea imobilului, în baza somației se notează în cartea funciară (la cererea organului fiscal), asupra bunurilor imobile ale debitorului, indiferent de modalitatea dreptului de proprietate, respectiv proprietate exclusivă, devălmășie, coproprietate (art. 230 NCPF).

18.2. Executarea silită se suspendă ori nu începe și în cazul creanțelor fiscale stabilite de organul fiscal competent, printr-o decizie, dacă debitorul notifică organul fiscal referitor la depunerea unei scrisori de garanție/polițe de asigurare de garanție,ulterior comunicării deciziei. Dacă instrumentul de garantare nu este depus în 45 de zile de la data comunicării deciziei, executarea silită continuă sau începe. În suspendării executării silite de mai sus, creanțele fiscale ce fac obiectul suspendării nu se sting în această perioadă, cu excepția cazului în care debitorul îți exprimă opțiunea cu privire la stingerea cu prioritate a obligației fiscale sau amenzii, conform art. 165 alin. (8) (art. 233 NCPF).

18.3. Bunurile mobile nu sunt supuse sechestrului dacă valoarea acestora este mai mică de 1% [n.n. din debit] în cazul în care valoarea obligațiilor de plată este peste 500.000 lei.

18.4. Procesul-verbal de sechestru va conține informații privind numărul cadastral și numărul de carte funciară în cazul imobilelor (art. 239 și 242 NCPF).

18.5. Se stabilește procedura de urmat în cazul sechestrării de sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte de metale prețioase, pietre prețioase, obiecte de artă, colecții de valoare (art. 240 NCPF).

18.6. Valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitație se poate realiza și prin mijloace electronice. În acest caz, procedura de vânzare se stabilește prin OPANAF sau OMDRAPFE după cum creanțele sunt administrate de organul fiscal central sau local (art. 247 NCPF).

18.7. Publicitatea vânzării bunurilor sechestrate nu se mai face prin anunț într-un cotidian național de largă circulație. De asemenea, prețul unui bun vândut după a treia licitație nu poate fi inferior taxei de participare la licitație. Valorificarea bunurilor imobile la o licitație la care se prezintă un singur ofertant se face doar dacă se oferă cel puțin prețul de pornire a licitației (art. 250 și 255 NCPF).

18.8. Prevederile art. 253 privind plata în rate se referă la bunuri de orice fel (nu numai imobile). Nu se mai stabilește un număr maxim de rate lunare (anterior, 12 rate). Se stabilesc prevederi referitoare la dobânzi și majorări de întârziere, situații în care nu se poate solicita plata în rate, modul de plată al diferenței de preț.

18.9 Procesul-verbal de adjudecare a bunurilor imobile servește la intabulare în cartea funciară. Acesta conține informații privind numărul cadastral și numărul de carte funciară. La valorificarea bunurilor prin vânzare directă sau licitație, predarea bunului către cumpărător se face de către organul de executare silită pe bază de proces-verbal de predare-primire (art. 254 NCPF).

18.10 Sumele obținute în cursul procedurii de executare silită efectuate în baza titlurilor executorii transmise organului fiscal de către alte instituții/autorități publice și care se fac venit, potrivit legii speciale, la alte bugete se virează de către organul fiscal în conturile indicate de instituția/autoritatea solicitantă sau în titlul executoriu, după caz, în termen de 15 zile de la încheierea procesului-verbal de distribuire a sumelor încasate în procedura de executare silită (art. 257 NCPF). Aceste prevederi se aplică și executărilor în curs la data de 3 septembrie 2017. În cazul sumelor încasate și nevirate la această dată, termenul de 15 zile începe să curgă de la 3 septembrie 2017.

19. Insolvabilitate. Se definește ca fiind insolvabil acel debitor ale cărui venituri și/sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile. Organul fiscal va comunica debitorului procesul-verbal de insolvabilitate. Sunt debitori care nu au venituri sau bunuri urmăribile și:
(i) debitorii ce dețin în proprietate bunuri a căror valorificare acoperă cel mult cheltuielile estimate de executare silită,
(ii) debitorii care dețin în proprietate bunuri a căror valoare se încadrează în limita pragului prevăzut la art. 238 alin. (7) lit. b) NCPF, respectiv valoarea acestora este mai mică de 1% [din debit în cazul în care valoarea obligațiilor de plată este peste 500.000 lei (art 265 NCPF).

20. Anularea obligațiilor fiscale. Obligațiile fiscale datorate de persoane fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau profesii libere, de asocieri și alte entități fără personalitate juridică, radiați din registrele în care au fost înregistrați potrivit legii, se anulează după radiere, inclusiv în situația în care obligațiile au fost preluate de alți debitori. Se stabilesc noi situații în care creanțele fiscale restante administrate de organul fiscal central și local se anulează:
(i) ulterior închiderii procedurii insolvenței, în cazul în care creanțele nu sunt admise la masa credală,
(ii) ulterior închiderii procedurii de reorganizare judiciară, în situația în care creanțele fiscale nu sunt acceptate în planul de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic.

În perioada derulării procedurii insolvenței sau reorganizării judiciare, creanțele menționate mai sus nu se sting (art. 266 NCPF).

21. Cazuri speciale de executare silită. Se introduce un capitol nou privind dispozițiile aplicabile cazurilor speciale de executare silită. Aceste prevederi se aplică pentru executarea silită a tuturor creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, provenite din săvârșirea de infracțiuni, astfel: sumele reprezentând repararea prejudiciului material, amenzi, cheltuieli judiciare, sume confiscate.

Se stabilesc dispoziții privind comunicarea actelor de executare silită în aceste cazuri, executarea silită în situația debitorilor insolvenți, titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite (art. 2661 – 2665 NCPF).

Titlul VIII – Soluționarea contestațiilor

1. Susținerea orală a contestației. Pentru susținerea orală a contestației, organul de soluționare fixează un termen pentru care convoacă contestatorul, intervenienții sau împuterniciții acestora (art. 276 NCPF). În reglementarea anterioară, contestatorul și reprezentantul organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat erau convocați la sediul organului de soluționare.

2. Suspendarea executării actului administrativ fiscal. Instanța competentă poate suspenda executarea actului administrativ fiscal și în cazul în care obiectul contestației nu este evaluabil în bani, dacă se depune o cauțiune în sumă de 1000 lei.

În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, se suspendă și efectele acestuia și privesc atât obligațiile fiscale principale individualizate în actul administrativ suspendat la executare, cât și obligațiile fiscale accesorii aferente acestora, chiar dacă aceste obligații fiscale accesorii sunt individualizate în acte administrative fiscale care nu sunt suspendate la executare. Pe perioada suspendării nu se datorează penalități de nedeclarare sau de întârziere.

Dacă s-a formulat o cerere de suspendare a actului administrativ fiscal și este deja consemnată o cauțiune la dispoziția instanței, nu este necesară consemnarea unei noi cauțiuni (art. 278 NCPF).

3. Desființarea actului administrativ fiscal. Soluția de desființare a actului administrativ fiscal este pusă în executare în 60 zile de la data comunicării deciziei în cazul contribuabililor mari și mijlocii și în termen de 30 zile în cazul celorlalți contribuabili. Aceleași termene sunt valabile pentru încheierea noului act administrativ fiscal în cazul atacării la instanța de contencios administrativ a deciziei de desființare și în baza soluției de desființare emise în procedura de soluționare a contestației (art. 279 și 281 NCPF).

Titlul X – Aspecte internaționale

Asistență reciprocă în materie de recuperare a creanțelor. Se introduce un capitol nou referitor la Asistență reciprocă în materie de recuperare a creanțelor în baza regulamentelor europene și a convențiilor internaționale la care România este parte.

Acesta se referă la scopul reglementării, sfera de aplicare, autoritatea competentă.

Titlul XI – Sancțiuni

Contravenții. Se stabilesc noi contravenții (art. 336 NCPF), după cum urmează:
a) neîndeplinirea măsurilor dispuse de inspectorii antifraudă, sancționată cu amendă între 10.000 și 50.000 lei;
b) nedepunerea în termen a Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la sosirea în România, respectiv a Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la plecarea din România, sancționată cu amendă între 50 și 100 lei (intrare în vigoare la 1 ianuarie 2018).
c) nedepunerea în termenul de 45 de zile a scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție de către debitorul care a notificat organul fiscal referitor la depunerea instrumentului de garanție, sancționată cu amendă între 2.500 – 5.000 lei pentru contribuabili mari și mijlocii și amendă între 500 și 1000 lei pentru celelalte persoane juridice și persoanele fizice (intrare în vigoare la 13 septembrie 2017).

Titlul XII – Dispoziții tranzitorii și finale

1. Norme specifice. Orice norme sau instrucțiuni necesare aplicării unitare a NCPF, referitoare la creanțe fiscale administrate de alte autorități publice (decât ANAF și organele fiscale locale) se aprobă prin ordin al ministrului de resort sau al conducătorului instituției publice, după caz, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice (art. 342 NCPF).

2. Ordine ale președintelui ANAF. Ordinele președintelui ANAF cu caracter normativ, emise în temeiul Codului fiscal, NCPF, precum și a altor reglementări din domeniul de competență al Ministerului Finanțelor Publice se supun, în mod obligatoriu, avizării (aviz conform) Ministerului Finanțelor Publice (art. 342 NCPF).