Codul de procedură fiscală (modificări)

O.G. nr. 30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (intrare în vigoare: 3 septembrie 2017, cu excepțiile menționate în text)

O.G. nr. 30/2017 modifică Codul de procedură fiscală (NCPF) sub următoarele aspecte:

Titlul I – Dispoziții generale

1. Administrarea creanțelor fiscale. Se delimitează sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală pentru activitățile de administrare a creanțelor fiscale desfășurate de către instituții publice care au calitatea de organe fiscale, prin raportare la organele fiscale centrale și organele fiscale locale. Organele fiscale locale pot încheia acorduri de cooperare, conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, pentru desfășurarea în comun a activităților de administrare a creanțelor fiscale locale (art. 4 NCPF).

2. Limba oficială. Petițiile, documentele justificative, certificatele sau înscrisurile redactate într-o limbă străină pentru care organul fiscal a solicitat traducerea în limba română, iar contribuabilul nu s-a conformat, nu vor fi luate în considerare (art. 8 NCPF).

3. Secret fiscal. Se definește noțiunea de „acord scris” al contribuabilului pentru furnizarea de informații care fac obiectul secretului fiscal (art. 11 NCPF).

Titlul II – Raportul juridic fiscal

1. Creanțe fiscale. Se instituie regula că, pentru obligațiile fiscale datorate de persoanele fizice care desfășoară profesii libere, acestea răspund cu bunurile din patrimoniul de afectațiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea creanțelor fiscale, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului (art. 23 NCPF).

2. Răspunderea solidară. Se introduce răspunderea solidară a emitentului scrisorii de garanție sau poliței de asigurare de garanție (ori a instituției care a confirmat scrisoarea de garanție sau polița de asigurare de garanție) cu debitorul, dacă nu s-au virat sumele de bani în conturile de venituri bugetare la solicitarea organului fiscal. În cazul deschiderii procedurii insolvenței, vor răspunde solidar cu debitorul persoanele care au determinat cu rea-credință acumularea și sustragerea de la plata obligațiilor (art. 25 NCPF).

Titlul III – Dispoziții procedurale generale

1. Modificarea domiciliului fiscal. În cazul în care are loc modificarea domiciliului sau sediului social care constituie și domiciliu fiscal, se va produce modificarea de drept (din oficiu) a domiciliului fiscal. În acest caz, contribuabilul nu este obligat la depunerea cererii de modificare a domiciliului fiscal, iar transferul dosarului se va face către noul organ fiscal în termen de 15 zile lucrătoare de la înscrierea în registre a modificărilor (art. 32 NCPF).

Competența teritorială trece la noul organ fiscal central de la data schimbprii domiciliului fiscal (art. 36 NCPF).

2. Comunicarea actului administrativ fiscal. Art. 47 referitor la comunicarea actului administrativ fiscal este restructurat:

2.1. Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat prin:
(i) poștă;
(ii) remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/împuternicitului/ curatorului;
(iii) remitere la sediul organului fiscal.

2.2. Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță.

2.3. Se stabilește procedura de comunicare în situația în care contribuabilul refuză primirea actului administrativ fiscal ori acesta nu este găsit la domiciliul fiscal.

3. Desființarea, anularea și modificarea actelor administrative fiscale. Actele administrative fiscale prin care sunt încălcate alte prevederi legale decât cele prevăzute la art. 49 alin. (1) NCPF (anulabile conform art. 49 alin. (3) NCPF) pot fi anulate, desființate sau modificate în condițiile stabilite de NCPF, inclusiv cele transmise spre administrare organelor fiscale centrale, rămase definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare (art. 50 NCPF).

4. Secret profesional. Notarii publici și executorii judecătorești nu mai fac parte din categoriile de persoane care pot refuza să furnizeze informații privind datele de care au luat cunoștință în exercitarea activității (art. 67 NCPF).

5. Comunicare prin mjloace electronice. Sistemul de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanță dezvoltat de MFP/ANAF poate fi folosit și de alte instituții/autorități publice în vederea comunicării actelor emise de aceste instituții sau a depunerii de către contribuabili/plătitori de cereri, înscrisuri sau orice alte documente la aceste instituții. În acest caz, se pot încheia protocoale între instituții/autorități publice și ANAF (art. 80 – intrare în vigoare 1 ianuarie 2018).

Titlul IV – Înregistrarea fiscală

1. Codul de identificare fiscală. Pentru administrarea contribuțiilor sociale, codul de identificare fiscală este codul numeric personal. Se stabilește data de la care curge termenul de 30 de zile pentru depunerea declarației de înregistrare fiscală în cazul persoanelor fizice nerezidente, respectiv data stabilirii în România (prin sediu permanent/reprezentanță) sau data obținerii primului venit, după caz (art. 82 NCPF).

2. Înregistrarea fiscală a nerezidenților. Începând cu 1 ianuarie 2018, instituțiile de credit vor solicita atribuirea numărului de identificare fiscală/codului de înregistrare fiscală pentru persoanele fizice și juridice nerezidente, care nu dețin CIF, atunci când aceastea doresc deschiderea unui cont bancar ori închirierea unei casete de valori. În acest caz, certificatul de înregistrare fiscală va fi transmis în 5 zile de la solicitare. Pentru contribuabilii nerezidenți care nu au sediu permanent pe teritoriul României, informațiile din certificatul de înregistrare fiscală pot fi comunicate prin mijloace electronice (art. 83 NCPF).

3. Sedii secundare. Declararea sediilor secundare se face în 30 zile de la:

(i) data înregistrării/menționării acestora la registrul comerțului sau în alte registre în care a fost înregistrată entitatea care le-a înființat;
(ii) data actului de înființare, în alte cazuri decât cele prevăzute la pct. i) de mai sus.

În cazul în care organul fiscal deține documente doveditoare ale informațiilor înscrise în declarație de la contribuabil sau alte autorități ori instituții publice nu se mai depun copii după documentele doveditoare (art. 85 NCPF).

4. Contribuabili inactivi. Contribuabilii pentru care s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată sau cei care au intrat în faliment ori cei pentru care s-a pronunțat/ a fost adoptată o hotărâre de dizolvare sunt declarați inactivi numai dacă nu își îndeplinesc nicio obligație declarativă pe parcursul unui semestru calendaristic (art. 92 NCPF).

Titlul V – Stabilirea creanțelor fiscale

1. Declarații fiscale. Declarația fiscală depusă și înregistrată la un organ fiscal necompetent se consideră a fi depusă la data înregistrării acesteia la organul fiscal necompetent. Declarația va fi transmisă organului fiscal competent în 5 zile de la înregistrare (art. 103 NCPF).

Titlul VI – Controlul fiscal

1. Metode de control. Se redefinesc metodele de control utilizate la efectuarea inspecției fiscale (art. 116 NCPF):
a) inspecția prin sondaj – presupune si verificarea selectivă a perioadelor impozabile,
b) inspecția exhaustivă – include verificarea tuturor perioadelor impozabile,
c) inspecția electronică (anterior, metodele de control erau numite verificare).

2. Perioada supusă inspecției fiscale. Perioadele supuse inspecției fiscale sunt stabilite în funcție de riscul fiscal identificat, inspecția putându-se extinde și asupra celorlalte perioade fiscale neverificate (art. 117 NCPF).

3. Control inopinat. Un control inopinat se poate derula concomitent cu o inspecție fiscală la același contribuabil în cazul în care sunt necesare constatări în legătură cu operațiuni și obligații fiscale supuse unei inspecții fiscale în derulare. Durata controlului inopinat nu intră în calculul duratei inspecției fiscale (art. 134 NCPF).

4. Verificarea situației fiscale personale (verificarea averilor). Regulile generale referitoare la verificarea situației fiscale personale (art. 138-145 NCPF) sunt modificate, urmând să se aplice pentru verificările situației fiscale personale care încep după data de 3 septembrie 2017. Verificările efectuate înainte de această dată se supun reglementărilor în vigoare la data la care acestea au început.

4.1. Se definește noțiunea de „risc de neconformare la declararea veniturilor impozabile” care se stabilește în baza analizei de risc efectuată în vederea verificării situației fiscale personale a persoanei fizice.

4.2. Persoanele ce vor fi supuse verificării sunt stabilite în baza analizei de risc.

4.3. Înaintea verificării, persoanele selectate vor fi înștiințate, în scris, printr-un aviz de verificare. Avizul de verificare va cuprinde și solicitarea de depunere a declarației de patrimoniu și de venituri.

4.4. În cazul persoanelor cu handicap auditiv sau surdocecitate, comunicarea cu organul fiscal se va face prin intermediul unui interpret în limbaj mimico-gestual.

4.4. Pentru verificarea situației fiscale personale, organul fiscal poate proceda și la stabilirea creanșei fiscale principale și a creanțelor fiscale accesorii aferente acesteia.

4.5. Durata verificării nu poate depăși 365 zile de la data începerii acesteia comunicată prin avizul de verificare (anterior, 6 luni de la începere și 12 uni când sunt necesare informații din străinătate). Perioada necesară pentru îndeplinirea audierii persoanei fizice nu se include în calculul duratei verificării situației fiscale personale.

4.6. Penalitatea de nedeclarare se aplică și pentru obligațiile fiscale principale stabilite prin decizie de impunere emisă ca urmare a procedurii de verificare a situației fiscale personale. Aceasta se calculează începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

5. Prevenire și conformare. Controlul fiscal efectuat de organul fiscal central sau local poate consta și în acțiuni de prevenire și conformare (art. 151 NCPF).

Titlul VII – Colectarea creanțelor fiscale

1. Scadența obligațiilor fiscale stabilite prin decizie de impunere. În cazul în care decizia de impunere emisă în baza unei declarații de impunere este comunicată după expirarea termenelor de plată, obligațiile fiscale sunt scadente în termen de 5 zile de la data comunicării deciziei de impunere, cu condiția depunerii de către contribuabil/plătitor a declarațiilor fiscale în termenul prevăzut de lege (art. 155 NCPF).

2. Termene de plată. În cazul deciziei de impunere emisă pentru obligațiile fiscale a căror scadență era împlinită la data comunicării deciziei, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării, conform art. 156 alin. (1) CPF. Pentru creanțele fiscale administrate de organul fiscal central, termenul de plată al diferențelor de obligații fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor prin declarații fiscale rectificative este data depunerii declarației rectificative la organul fiscal (art. 156 NCPF).

3. Obligații fiscale restante. Începând cu data intrării în vigoare a ordonanței (3 septembrie 2017), nu mai sunt considerate obligații fiscale restante:
(i) obligațiile care se află în termenul de plată prevăzut în graficul de eșalonare;
(ii) celelalte obligații fiscale care constituie condiții de menținere a valabilității înlesnirilor la plată, dacă pentru acestea nu s-au împlinit termenele suplimentare;
(iii) obligațiile fiscale care nu se sting pe perioada derulării procedurii insolvenței sau reorganizării judiciare.
(iv) creanțele fiscale înscrise în titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat valorificarea bunului cu plata în rate, în limita diferenței de preț ce a fost aprobată la plata în rate.

Un contribuabil nu are obligații restante dacă suma obligațiilor datorate este mai mică sau egală cu suma de rambursat/restituit pentru care există cerere în curs de soluționare (art. 157 NCPF).

4. Valabilitatea certificatului de atestare fiscală. Certificatul de atestare fiscală eliberat pentru persoanele fizice care nu desfășoară activități economice în mod independent sau nu exercită profesii libere, poate fi utilizat pentru o perioadă de până la 90 de zile de la data eliberării (art. 158 NCPF).

5. Eliberarea certificatului de atestare fiscală. Începând cu data intrării în vigoare a ordonanței, nu se mai solicită certificat de atestare fiscală:
(i) în cazul contribuabililor care la data decesului nu au avut alocat codul numeric personal,
(ii) dacă se solicită eliberarea de către notarul public a unui certificat de calitate de moștenitor.

De asemenea, se stabilește modalitatea de comunicare a informațiilor privind obligații fiscale restante și alte creanțe bugetare în cazul procedurilor succesorale (art. 160 NCPF).

6. Plata creanțelor fiscale în cont unic. Începând cu data de 1 ianuarie 2018, plata creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central și organul fiscal local se efectuează într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului.

Tipurile de obligații fiscale se aprobă prin ordin al președintelui ANAF (OPANAF) pentru creanțele fiscale administrate de organul fiscal central și prin ordin al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local (art. 163 NCPF).

7. Plata creanței fiscale. La 1 ianuarie 2018, se abrogă prevederile art. 163 alin. (8) cu privire la creanțele administrate de organul fiscal local, referitoare la plată, momentul plății în cazul stingerii obligațiilor prin plată sau prin valorificarea garanției.

8. Stingerea obligațiilor fiscale. Debitorul poate opta pentru a fi înștiințat cu privire la modul în care a fost efectuată stingerea obligațiilor fiscale, prin depunerea unei cereri în acest sens la organul fiscal competent (art. 165 NCPF).

9. Restituire plăți eronate. Sumele virate organelor fiscale, din eroare, reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite și de la instituții sau organizații naționale pentru derularea unor programe sau proiecte se restituie instituțiie de credit/ contribuabilului/plătitorului. Aceste sume nu sunt supuse executării silite prin poprire chiar dacă a fost pornită procedura executării silite împotriva beneficiarului acestora (art. 168 NCPF).

10. Plăți anticipate în cazul reconsiderării unei tranzacții. În cazul reconsiderării unei tranzacții, sumele achitate în contul obligațiilor fiscale declarate/plătite de contribuabil se consideră, în totalitate, indiferent de bugetul unde au fost ulterior distribuite, a reprezenta plăți anticipate în contul obligațiilor fiscale stabilite ca urmare a reconsiderării. Regularizarea între bugete se va face ulterior (art. 171 NCPF).

11. Comunicarea deciziilor privind obligațiile fiscale accesorii. În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, deciziile privind obligațiile fiscale accesorii se comunică în funcție de vechimea, cuantumul obligațiilor fiscale accesorii și starea juridică a contribuabilului. Procedura de aplicare a acestor prevederi se va stabili prin OPANAF (art. 173 NCPF).

12. Calculul dobânzilor în cazul contribuabililor insolvabili. În cazul obligațiilor fiscale datorate de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri și bunuri urmăribile, se datorează dobânzi până la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate. Calculul dobânzilor se reia la data trecerii obligațiilor fiscale în evidența curentă (art. 174 NCPF). În reglementarea anterioară, se datorau dobânzi până la data trecerii obligațiilor în evidența separată (a contribuabililor insolvabili).

13. Penalitatea de întârziere. Penalitatea de întârziere nu se aplică în cazul obligațiilor fiscale principale pentru care se datorează penalitate de nedeclarare (art. 176 NCPF). Menționăm că penalitatea de nedeclarare se aplică în cazul obligațiilor nedeclarate sau declarate incorect (în reglementare anterioară, nu se aplica penalitate de întârziere în caz de nedeclarare a obligațiilor).

14. Eșalonări la plată. Au fost modificate prevederile legale referitoare la eșalonările la plată. Astfel:

14.1. Organele fiscale centrale vor aproba eșalonările la plată dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare a acestora (art. 184 NCPF).

14.2. În cazul debitorilor care nu dețin bunuri în proprietate sau acestea sunt insuficiente pentru a constitui garanțiile prevăzute la art. 186 alin. (1) lit. b) CPF, organul fiscal poate acorda eșalonarea la plată dacă sunt îndeplinite celelalte condiții de acordare.

Penalitățile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală nu se vor amâna la plată și se vor include în eșalonare (art. 186 NCPF).

14.3. Art. 208 referitor la amânarea la plată a penalităților de întârziere se aplică atât acestor penalități, cât și unui procent de 50% din dobânzile cuprinse în certificatul de atestare fiscală.

Penalitățile de întârziere din certificatul de atestare fiscală se amână la plată pe perioada eșalonării, prin decizie care se comuncă debitorului odată cu decizia de eșalonare la plată (art. 206 și 208 NCPF).

Aceste prevederi se aplică și eșalonărilor la plată aflate în derulare la data de 3 septembrie 2017. În acest caz, în termen de 30 de zile de la această dată, organul fiscal reface, din oficiu,graficele de eșalonare și emite decizie de amânare la plată pentru penalitățile de întârziere incluse în ratele de eșalonare exigibile după data de 3 septembrie 2017, iar în cazul debitorilor cu risc fiscal mic și pentru un procent de 50% din dobânzile incluse în ratele de eșalonare exigibile, după data de 3 septembrie 2017.

14.4. Organul fiscal central poate aproba plata diferențiată a ratelor de eșalonare, în cazuri justificate, în funcție de specificul activității contribuabilului și de capacitatea financiară de plată a acestuia pe parcursul unui an, la cererea debitorului. Aceste prevederi se aplică și eșalonărilor în curs la data de 3 septembrie 2017, caz în care debitorul poate solicita oricând modificarea graficului de eșalonare (art. 192 NCPF).

14.5. Unitățile și instituțiile de drept public prevăzute la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice «Gheorghe Ionescu Șișești» și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare nu au obligația de a constitui garanții în vederea eșalonării la plată (art. 193 NCPF).

14.6. Bunurile perisabile nu pot face obiectul garanțiilor sub forma sechestrului asigurător sau contractului de ipotecă sau gaj (art. 193 NCPF).

14.7. Dacă pe parcursul eșalonării la plată bunurile care fac obiectul sechestrului asigurător sau contractului de ipotecă sau gaj s-au degradat sau dreptul de proprietate a acestor bunuri s-a modificat prin hotărâri judecătorești care constituie titluri executorii, debitorul, la solicitarea organului fiscal central, este obligat la reconstituirea garanțiilor pentru obligațiile fiscale rămase nestinse din eșalonarea la plată dacă celelalte garanții nu sunt suficiente. Dacă se constituie garanția în maxim 15 zile de la data comunicării solicitării organului fiscal central, eșalonarea la plată își menține valabilitatea (art. 193 și 194 NCPF).

14.8. Eșalonarea la plată își menține valabilitatea dacă obligațiile fiscale administrate de organul fiscal, nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, se achită în maxim 180 de zile de la data comunicării acestei decizii (anterior 90 zile) sau până la finalizarea eșalonării la plată. Aceste prevederi se aplică și pentru obligațiile fiscale care nu fac obiectul eșalonării la plată și sunt nestinse la data de 3 septembrie 2017 (art. 194 NCPF).

14.9. Decizia de eșalonare la plată se poate modifica în perioada de valabilitate a acesteia, la cererea debitorului, prin includerea în eșalonare și a amenzilor de orice fel (art. 195 NCPF).

14.10. Se instituie un termen de 10 zile de la data emiterii acordului de principiu, pentru constituirea garanțiilor aferente eșalonării la plată solicitate. Aceste prevederi se aplică și pentru cererile de modificare în curs de soluționare la data de 3 septembrie 2017 (art. 195 NCPF).

14.11. Decizia de eșalonare la plată se poate modifica în cazul debitorilor care nu dețin bunuri suficiente pentru a constitui garanția dacă sunt îndeplinite celelalte condiții de acordare a eșalonării.

În acest caz, penalitățile de întârziere nu se amână la plată, ci se includ în eșalonare, iar decizia de amânare la plată a penalităților de întârziere și a penalităților de
nedeclarare se anulează (art. 195 NCPF).

14.12. Dacă actul administrativ fiscal în care sunt individualizate creanțe fiscale ce fac obiectul eșalonării la plată se desființează/se anulează, total sau parțial pe perioada de valabilitate a eșalonării, decizia de eșalonare la plată se modifică în mod corespunzător, la cererea debitorului (art. 195 NCPF).

14.13. În cazul pierderii valabilității eșalonării la plată, nu se datorează penalități pentru obligații fiscale principale eșalonate la plată și pentru care se datorează penalitate de nedeclarare (art. 199 NCPF).

14.14. Contribuabilii pot solicita menținerea unei eșalonări la plată o singură dată într-un an de eșalonare (art. 200 NCPF). Dacă la data de 3 septembrie 2017 debitorul a beneficiat de menținerea unei eșalonări la plată, în cursul anului de eșalonare, acesta mai poate beneficia de o nouă menținere a eșalonării la plată din anul următor de eșalonare sau fracțiune de eșalonare.

14.15. Nu se acordă eșalonare la plată pentru acele obligații fiscale de a căror plată depinde menținerea autorizației/acordului/act administrativ similar. În această situație, amenzile de orice fel administrate de organul fiscal, precum și creanțele bugetare stabilite de alte organe și transmise organelor fiscale pentru a fi recuperate nu sunt asimilate obligațiilor fiscale (art. 204 NCPF).

Aceste prevederi se aplică pentru cererile de eșalonare/cererile de modificare depuse după data de 3 septembrie 2017, precum și pentru cererile de eșalonare/cererile de modificare în curs de soluționare la această dată.

14.16. Debitorul care nu are obligații fiscale restante mai mari de 12 luni (6 luni, în reglementarea anterioară) la data depunerii cererii de eșalonare la plată este considerat debitor cu risc fiscal mic (art. 206 NCPF).

14.17. În cazul garanțiilor sub forma scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție se poate solicita de către organul fiscal executarea garanției, la solicitarea debitorului, în vederea stingerii ratelor de eșalonare la scadenșa acestora. Modificarea graficului de eșalonare determină emiterea unei decizii de modificare a deciziei de eșalonare la plată (art. 207 NCPF).

15. Garanții. Garanțiile se pot constitui și prin scrisoare de garanție emisă de o instituție financiară nebancară înscrisă în registrele BNR pentru emiterea de garanții.

Dacă scrisoarea de garanție/polița de asigurare de garanție este emisă de o instituție financiară din afara UE, aceasta trebuie confirmată de o instituție de credit/instituție financiară nebancară/ societate de asigurare din România. Dacă emitentul este o instituție financiară din UE, instrumentul de garantare este acceptat de organul fiscal dacă respectă prevederile din Directiva 2013/36/UE, transpusă prin OUG nr. 99/2006, sau din Directiva 2009/138/CE, transpusă prin Legea nr. 237/2015 (art. 211 și 212 NCPF).