Citirea actului de sesizare al instanţei şi cunoaşterea acuzaţiei penale

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

În vederea exercitării efective a dreptului la apărare, instanţa de judecată are obligaţia procedurală de a se asigura încă de la debutul fazei judecăţii, că inculpatul cunoaşte învinuirea care i se aduce şi drepturile procesuale principale^[1]. Aşa fiind, la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită şi cauza se află în stare de judecată, preşedintele dispune ca grefierul să dea citire rechizitoriului ori după caz, încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care a fost admisă plângerea împotriva soluţiei de clasare şi s‑a dispus începerea judecăţii, în condiţiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. pr. pen. sau să facă o prezentare succintă a acestora, limitându‑se în acest ultim caz la faptă, încadrarea sa juridică şi identitatea inculpatului.

Citirea integrală a actului de sesizare sau prezentarea succintă a acestuia trebuie să fie succedată de explicaţiile furnizate de către preşedintele com­pletului de judecată în ceea ce priveşte învinuirea care i se aduce inculpatului, precum şi de înştiinţarea acestuia cu privire la drepturile procesuale principale, respectiv dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându‑i‑se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor, persoanei vătămate, celorlalte părţi, martorilor, experţilor, dreptul de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte necesar şi nu în ultimul rând, dreptul de a accesa judecata cauzei în procedură simplificată şi beneficiile acestei proceduri.

Citirea actului de sesizare al instanţei precedă momentul începerii cercetării judecătoreşti, având semnificaţia cunoaşterii şi expunerii în public a acuzaţiilor formulate de procuror. Din perspectiva exercitării efective a dreptului la apărare şi a dreptului de a avea acces la procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii, legalitatea citirii actului de sesizare prezintă o importanţă crucială, nerespectarea dispoziţiilor art. 374 C. pr. pen. fiind sancţionată cu nulitatea relativă a încheierii de şedinţă ce o consemnează şi foarte probabil, şi a hotărârii prin care se soluţionează cauza, în măsura în care drepturile apărării sunt restrânse în mod nejustificat.

În practica judiciară^[2], s‑a stabilit că citirea actului de sesizare la primul termen de judecată după finalizarea fazei camerei preliminare nu s‑a făcut cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, având în vedere că inculpatul formulase cerere de amânare a cauzei în vederea prezentării personale la judecată, cerere care prin prisma art. 356 alin. (3) C. pr. pen. ar fi fost admisibilă, sosită la dosar în timpul şedinţei, însă după strigarea cauzei, iar la termenul de judecată următor, instanţa de judecată s‑a limitat să facă referire la aceasta, fără însă a o soluţiona în niciun mod. În acest context, s‑a apreciat că ar fi fost necesară soluţionarea cererii de amânare a cauzei la termenul imediat următor primirii acesteia şi reevaluarea actului procedural al citirii rechizitoriului, în contextul în care inculpatul nu beneficia de asistenţă calificată, fiind privat de dreptul de a solicita judecata cauzei în procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii.

Posibilitatea realizării unei expuneri succinte a actului de sesizare al instanţei nu afectează dreptul inculpatului la o informare completă şi detaliată cu privire la acuzaţia în materie penală ce i se aduce, atâta vreme cât aceasta este de natură a stabili limitele judecăţii, iar expunerea este făcută cu claritate şi precizie. Dreptul de opţiune al instanţei între citirea integrală a actului de sesizare şi expunerea sintetică este justificată obiectiv prin existenţa cauzelor complexe cu mai multe fapte şi inculpaţi, atunci când citirea integrală ar îngreuna buna desfăşurare a procesului penal.

Inculpatul are cunoştinţă de acuzaţiile aduse prin actul de sesizare în integralitatea lor încă de la debutul procedurii de cameră preliminară, art. 329 alin. (2) şi alin. (3) C. pr. pen. obligând procurorul să trimită instanţei rechizitoriul însoţit de un număr suficient de copii certificate pentru a fi comunicate inculpaţilor, iar în cazul în care inculpatul nu cunoaşte limba română, şi de o traducere autorizată a acestuia.

Pentru a da posibilitatea inculpatului de a formula cereri şi excepţii în procedura camerei preliminare, art. 344 alin. (2) C. pr. pen. reglementează obligaţia judecătorului de cameră preliminară de a proceda la comunicarea, în prealabil, a copiei certificate a rechizitoriului, inclusiv a traducerii autorizate a acestuia.

Pe de altă parte, procedura plângerii împotriva soluţiei de clasare, are loc cu citarea petentului şi a intimaţilor (aşadar, şi a inculpatului), iar dacă în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală, aceştia pot formula cereri şi ridica excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.

În ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii, petentului şi intimaţilor li se comunică încheierea pronunţată în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. pr. pen., în vederea exercitării dreptului de a formula contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea admi­nistrării probelor şi a efectuării urmăririi penale.

Prin urmare, în condiţiile în care inculpatul este citat la soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de clasare şi are posibilitatea de a participa atât în fond, cât şi în etapa controlului judiciar, are dreptul de a fi asistat de avocat şi dreptul de a formula cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, nu se poate considera în mod rezonabil că acesta nu cunoaşte acuzaţia ce i se impută.

În contextul expus, consider că informarea inculpatului cu privire la acuzaţia penală formulată împotriva sa în fazele anterioare judecăţii, însoţită de prezentarea succintă a actului de sesizare anterior începerii cercetării judecătoreşti, de explicaţiile furnizate cu privire la învinuire, precum şi de informarea cu privire la drepturile procesuale principale, constituie garanţii suficiente pentru ca inculpatul să aibă acces la exercitarea dreptului la apărare în deplină cunoştinţă de cauză.

Dispoziţiile art. 374 alin. (1) C. pr. pen. care prevăd posibilitatea preşedintelui completului de a realiza o expunere succintă a actului de sesizare la debutul fazei judecăţii în primă instanţă au fost criticate pentru neconstituţionalitate, arătându‑se, în esenţă, că eliminarea detaliilor, care în integralitatea lor, au menirea de a descrie faptele reţinute în sarcina unei persoane şi de a stabili elementele pe care se sprijină acuzarea, echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare. Curtea Constituţională^[3] a hotărât respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (1) C. pr. pen., subliniind că în etapa judecăţii, inculpatul nu ia pentru prima dată contact cu acuzaţia ce i se impută, beneficiind de o informare completă în etapele anterioare ale procedurii.

* Extras din Alexandrina-Mirela Perian, Egalitatea armelor și respectarea dreptului la apărare în cursul procesului penal, Ed. Universul Juridic, București, 2024.

^[1] O. Predescu, M. Udroiu, Protecția europeană a drepturilor omului și procesul penal român, Ed. C.H. Beck, București, 2008.

^[2] C. Ap. Târgu Mureș, dec. nr. 555 din 29 decembrie 2021, www.sintact.ro.

^[3] CCR, dec. nr. 301 din 4 mai 2017, publicată în M. Of. nr. 560 din data de 14 iulie 2017, www.ccr.ro.