Chestiuni interpretabile cu privire la planul de reorganizare

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Finanțare

Un alt posibil aspect problematic este cel al finanțării prin planul de reorganizare. Tratăm aici și analiza extinsă a judecătorului în verificarea legalității și viabilității planului. Orice plan trebuie să prevadă metodele de finanțare – fie că discutăm despre finanțare bancară, cre­dit comercial, vânzarea activelor excedentare sau atra­gerea unui investitor.

Să luăm exemplul concret al unui investitor: este suficientă simplă mențiune a acestuia în cadrul planului? Sau e necesară includerea unei oferte ferme din partea investitorului, respectiv o analiză a capacității lui eco­nomice?

Curtea de Apel București, prin decizia din 11 mai 2016, subliniază următoarele: Prin plan se prevede că singura posibilitate de reorganizare este fuziunea cu infuzie de capital; cu toate acestea, nu există o minimă documentație referitoare la finanțare. Anexat planului de reorganizare nu există nicio ofertă din partea finanțatorului sau un acord scris din care să rezulte că acesta este dispus să înainteze sumele de bani necesare în vederea reorganizării.

Tot Curtea de Apel București, prin decizia din 21 martie 2014, precizează următoarele: dovadă certă a viabilității planului, plătindu‑se prin acest contract jumătate din suma specificată în plan ca fiind necesară pentru asigurarea redresării societății debitoare; că, de asemenea, a avut în vedere situația concretă a debitoarei, aceasta fiind o societate în funcțiune, cu un număr mare de angajați, prin continuarea activității și finanțarea acesteia conform contractului depus la dosar, asigurându‑se plata salariaților și păstrarea locurilor de muncă ale acestora.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Cluj, prin decizia sa din 25 ianuarie 2017, împărtășește o altă opinie conform căreia nu ar trebui să analizăm aspecte ulterioare care țin de aplicarea planului de reorganizare. În aceeași speță, specialistul numit considera că planul de reorganizare întocmit are un caracter nerealist, sortit eșecului după o perioadă foarte scurtă de timp: Reținând aceste argu­mente, Curtea relevă însă că opinia specialistului nu a fost argumentată în sensul neprecizării intervalului de timp în care societatea va intra în procedura de faliment și ceea ce este esențial este faptul că împrejurările invocate sunt aspecte care țin de modalitatea de punere în aplicare a planului de reorganizare, toate acestea fiind împrejurări ulterioare unei eventuale confirmări și care nu se impun a fi analizate la momentul confirmării pla­nului de reorganizare. Cu alte cuvinte, intervenția judecătorului‑sindic peste controlul de oportunitate în condițiile unui plan legal este nepermis, singurii în mă­sură să exercite acest control sub aspectul oportunității fiind creditorii.

Ne raliem în totalitate opiniei instanței de la Cluj, nu doar pentru motivele invocate în decizie, ci și pentru considerații de confidențialitate. O ofertă fermă din partea unui investitor, inclusă în planul de reorganizare, ar însemna divulgarea unei strategii de business concuren­ților. Suplimentar, în acest caz, creditorii își păstrează pârghiile specifice legii insolvenței, spre deosebire de situația divizării/fuziunii.

Categoria indispensabililor

Din această cutie a Pandorei, subliniem unele aspecte referitoare la categoria creditorilor indispensabili, cate­gorie specială de creanțe, care conferă titularului dreptului un anumit regim juridic, putând constitui un avantaj la momentul votării planului de reorganizare, prin formarea unei categorii distincte de vot^[5].

În practică, acesta este unul dintre cele mai contro­versate aspecte. O opinie jurisprudențială larg răspândită este aceea a creării abuzive a acestei categorii doar din considerente de vot: Condiția esențială impusă de normele expuse este ca furnizorul să nu poată fi înlocuit, cu alte cuvinte, să aibă dubla calitate de creditor ce furnizează servicii și totodată de creditor indispensabil, în lipsa căruia activitatea debitorului și, pe cale de consecință, derularea planului nu este posibilă. Fără îndoială, legea permite ca prin plan să fie desemnată o atare categorie de creanțe chirografare, însă ea trebuie confirmată de administratorul judiciar numai dacă justifică faptul că într‑adevăr furnizorul este un creditor indispensabil și care nu ar putea fi înlocuit, cum legal a reținut și judecătorul‑sindic.

În speță, lista inițială a creditorilor indispensabili nu a fost confirmată, ca apoi, după o perioadă îndelungată, de un an, să fie confirmată o nouă listă cu pretinși furnizori indispensabili, fără nicio justificare din partea administratorului judiciar, de unde concluzia că a fost creată doar în scopul votării planului de reorganizare, și nu sub cuvânt că ar fi indispensabili, contrar prevederilor art. 96 din Lege. Este real că un creditor din această categorie poate fi înlocuit, după cum categoria poate fi constituită prin plan în funcție de circumstanțele fiecărui debitor, cum se susține în recurs, însă ea trebuie consti­tuită legal, desemnarea trebuind să fie justificată de caracterul indispensabil al serviciilor furnizate și față de care debitoarea devine captivă, or, o asemenea justificare nu există, mai ales că înlocuirea a avut loc după trecerea unui an de la dată când s‑au depus documentele prevă­zute de art. 28 din Lege, de unde reiese caracterul artifi­cial al constituirii acestei categorii în compunerea existentă, cum corect a reținut, pe larg, și judecătorul‑sindic, a cărui hotărâre sub acest aspect este motivată cores­punzător în fapt și în drept^[6].

Soluția este parțial criticabilă. Nu considerăm că simplul fapt al modificării listei furnizorilor indispensabili înseamnă automat că lista a fost creată doar în scopul votării, prezumându‑se din start o rea‑credință. Din contră, considerăm că în măsura în care aceștia sunt furnizori indispensabili, modificarea listei poate fi cauzată de modificarea/extinderea activității debitoarei și, astfel, nouă listă ar răspunde adecvat cerințelor legale.

O altă chestiune contestată a fost formalizarea confirmării de administratorul judiciar a listei creditorilor indispensabili. Într‑o hotărâre, Tribunalul Cluj s‑a pro­nunțat în felul următor: Aplicarea unei semnături indesci­frabile în colțul drept al primei pagini din anexa ce cuprinde lista acestor creditori nu poate fi asimilată în niciun caz unei confirmări (…). Deși Legea nu prevede în mod expres, actul de confirmare este o manifestare de voința de sine stătătoare ce trebuie să emane de la administratorul judiciar și să fie însoțită de o notă de fundamentare din care să rezulte îndeplinirea celor două condiții cumulative impuse de art. 96 din Legea nr. 85/2006.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia din 7 februarie 2011, se pronunță însă contrar: Opinia instanței cum că această confirmare ar trebui însoțită de o notă de fundamentare nu are niciun suport legal, atât timp cât niciun text de lege nu prevede o asemenea cerință. Astfel, se apreciază că este suficientă manifestarea de voință a reprezentantului administratorului judiciar, manifestare care a putut fi constatată în mod nemijlocit de instanță, fiind exprimată în cadrul oficial al ședinței de judecată.

Iar ca răspuns la opinia judecătorului din fond conform căruia niciunul dintre creditorii incluși pe lista de la anexa 6 a planului de reorganizare nu este de neînlocuit, iar activitatea propusă a se derula prin planul de reorganizare se poate desfășura și fără participarea acestor creditori (…), constată că această apreciere este eronată. În realitate, modalitatea instanței de a interpreta acest text legal duce la imposibilitatea creării unei asemenea grupe de creditori, având în vedere că, la nivel teoretic, nu există furnizor care să nu poată fi înlocuit în condițiile unei piețe libere: chiar și energia electrică poate fi produsă în regie proprie prin panouri foto­voltaice sau achiziționată de la un alt furnizor, întrucât SC Electrica Furnizare Transilvania Nord SA nu mai are monopol.

Și de această dată ne raliem în totalitate opiniei judecătorilor de la Cluj în ceea ce privește analiza lor rațională a confirmării listei categoriei creditorilor indis­pensabili. Considerăm, asemeni lor, că ar trebui să primeze fondul/voința administratorului judiciar, și nu forma pe care o îmbrăcă această confirmare.

În concluzie, procentajul încurajator al procedurilor de reorganizare este doar aparent. Există numeroase aspect problematice alimentate de lipsa reglementării și de jurisprudența contrară, care pot constitui adevărate piedici în confirmarea unui plan de reorganizare.