Cheltuielile de executare şi cheltuielile de judecată în cadrul procedurii eliberării şi distribuirii sumelor realizate prin urmărirea silită

3 feb. 2020
Articol UJ Premium
Vizualizari: 16417
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

În ambele ipoteze se observă că, în primul rând, se scad și se distribuie cheltuielile de administrare a procedurii în care se includ cheltuielile făcute cu conservarea și vânzarea acestor bunuri, remunerațiile datorate la data distribuirii persoa­nelor angajate în interesul comun al tuturor creditorilor, adică onorariul administratorului judiciar, onorariul lichidatorului judiciar datorat până la data distribuirii, onorariile avo­caților, experților, evaluatorilor etc.[71].

Ceea ce iese în mod pregnant în evidență este faptul că și aceste cheltuieli făcute în procedura colectivă trebuie să fi fost făcute în interesul comun al tuturor creditorilor pentru a putea beneficia de rangul de prioritate la distribuire a sumelor obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului.

Cert este că atât în Codul de procedură fiscală, cât și în Legea insolvenței liantul deter­minant pentru dobândirea rangului prioritar la distribuire este necesitatea ca respectivele cheltuieli să fi fost făcute în interesul comun al creditorilor, or, în opinia noastră, unde există aceleași rațiuni trebuie aplicate aceleași soluții juridice.

Cheltuielile de executare efectuate în vederea realizării executării silite în alte dosare de executare, deși reprezintă cheltuieli de executare, în accepțiunea art. 670 C. pr. civ., în dosarele de executare în care au fost stabilite, nu se bucură de aceeași preferință la care face referire art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ., deoarece, în raport de dosarul de executare în care tind a se valorifica, acestea au valoarea unor simple creanțe nepreferențiale, elibe­rarea lor realizându‑se în baza art. 865 alin. (1) lit. j) C. pr. civ., creditorii unor astfel de creanțe fiind simpli creditori chirografari.

Pe de altă parte, dorim să atragem atenția că nu orice cheltuieli de judecată dobândesc rang prioritar la distribuire, deoarece noțiunea de creanțe reprezentând cheltuieli de judecată, care se regăsește în cuprinsul art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ., are un înțeles cu totul specific și nu se suprapune cu noțiunea de cheltuieli de judecată în sensul dispozițiilor art. 451 C. pr. civ. În realitate, art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ. dă o interpretare proprie noțiunii de cheltuieli de judecată în sensul că aceasta se referă exclusiv la acele cheltuieli de judecată făcute de creditor pentru urmărirea, augmentarea și conservarea patrimoniului debi­torului comun în interesul comun al creditorilor. Este vorba numai despre acele cheltuieli de judecată făcute de creditor, spre exemplu, pe calea unei acțiuni pauliene prin care reușește să readucă în gajul general al creditorilor bunul alienat de către debitor fie pe calea unei acțiuni oblice în justiție, cum ar fi: acțiunea pentru repararea prejudiciului cauzat de un terț bunurilor debitorului, acțiunea posesorie, acțiunea în revendicare a unui bun al debitorului, acțiunea pentru plata unei chirii pe care debitorul neglijează să o pretindă etc. Sunt incluse și cheltuielile prin care se urmărește apărarea în proces a debitorului împotriva unor cereri de chemare în judecată îndreptate împotriva patrimoniului acestuia. La fel stă situația și în privința cheltuielilor ocazionate cu procedura instituirii sechestrului asigurator, popririi asiguratorii și a sechestrului judiciar ori cele pentru conservarea bunurilor debitorului. De pe urma acestor demersuri urmează să profite toți creditorii, fiind just să fie rambursate prioritar aceluia dintre creditori care le‑a suportat.

 

6. Regimul juridic al contestației la executare speciale reglementate de art. 876 alin. (3) C. pr. civ.

În final, considerăm că este util să clarificăm anumite aspecte procesuale legate de regimul juridic al contestației la executare speciale reglementate de art. 876 alin. (3) C. pr. civ. Nu ne vom referi la aspecte relevate deja pe parcursul acestui studiu, ci numai la unele aspecte controversate ce țin de regimul juridic al contestației la executare speciale.

Sub aspectul calității procesuale active în a formula o astfel de contestație, apreciem că, potrivit art. 870 alin. (1) și 876 alin. (3) C. pr. civ., legitimare procesuală activă pot avea debitorul și toți creditorii interesați, așadar, inclusiv executorul judecătoresc care își depune titlurile de creanță reprezentând onorariul de executor judecătoresc într‑un alt dosar exe­cuțional privind același debitor, cu condiția însă ca instanța să nu fi respins cererea sa de încuviințare a intervenției. În schimb, executorul judecătoresc în al cărui dosar au fost depuse titlurile de creanță reprezentând onorariul de executor judecătoresc nu va avea calitate procesuală pasivă în cadrul contestației la executare speciale reglementate de art. 876 alin. (3) C. pr. civ., ci numai debitorul și ceilalți creditori care participă la distribuire vor avea calitatea de intimați. Suntem de părere că în cazul contestației la executare speciale reglementate de art. 876 alin. (3) C. pr. civ. nu ne aflăm în ipoteza unui refuz al organului de executare de a efectua executarea silită ori de a îndeplini un act de executare în condițiile legii pentru ca executorul judecătoresc să aibă legitimare procesuală pasivă.

Sub aspectul soluțiilor pe care urmează să le pronunțe instanța în cadrul contestației la executare speciale reglementate de art. 876 alin. (3) C. pr. civ., suntem de părere că instanța poate dispune numai anularea totală sau parțială a proiectului de distribuire a prețului, întocmit de executorul judecătoresc. Un capăt de cerere vizând redistribuirea sumelor direct de către instanța de judecată urmează să fie respins ca inadmisibil, deoarece revine exclusiv în competența executorului judecătoresc efectuarea procedurilor de executare silită inclusiv efectuarea distribuirii prețului obținut din vânzarea bunurilor debitorului. Tot ca inadmisibil urmează să fie respins și un capăt de cerere vizând obligarea execu­torului la refacerea procesului‑verbal de distribuire sau cel vizând continuarea executării silite începute în dosarul execuțional contestat prin întocmirea unui nou proces‑verbal de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită cu respectarea dispozițiilor legale, deoarece nu este vorba despre un refuz al executorului de a îndeplini un act de executare silită și nu se pune problema obligării acestuia de către instanță la îndeplinirea unui anumit act de executare. În realitate este vorba despre un act nelegal al executorului judecătoresc care urmează să fie anulat total sau parțial, urmând ca executorul să îl refacă fără să fie necesară o dispoziție expresă a instanței în acest sens. De asemenea, contestația la execu­tare suspendă de drept plata creanței sau a părții din creanța contestată, iar instanța este obligată să se pronunțe asupra menținerii sau a înlăturării suspendării din oficiu fără a fi necesară o solicitare a părților în acest sens.

Un alt aspect important este ca întreaga procedură reglementată de art. 874‑876. C. pr. civ. să fi fost respectată, iar contestația la executare să fie formulată în termenul legal de 5 zile de la data întocmirii procesului‑verbal de conciliere.

Obiectul contestației la executare speciale reglementate de art. 876 alin. (3) C. pr. civ. trebuie să conțină exclusiv critici referitoare la proiectul de distribuire a sumei, cum ar fi: nelegalitatea ordinii de distribuire, nerespectarea ordinii de plată a creanțelor ori rangul acestora, precum și orice alte nereguli privind desfășurarea procedurii în sine. Contestația la executare specială nu poate să vizeze elemente ale legalității executării silite înseși, cum ar fi: necompetența executorului judecătoresc, lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, inopozabilitatea cesiunii de creanță, caracterul simulat al contractului de cesiune de creanță, nelegalitatea încuviințării executării silite a creanței etc. O interpretare con­trară ar deschide posibilitatea invocării peste termen a unor motive de contestație la exe­cutare silită însăși, motive care pot fi valorificate pe calea contestației la executare numai în termenul procedural de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință despre primele acte de executare efectuate împotriva sa.

Este inadmisibil, spre exemplu, ca în cadrul contestației contra proiectului de distribuire a sumelor rezultate din executare silită să se pună în discuție conținutul încheierilor de stabi­lire a cheltuielilor de executare. În cadrul contestației la executare speciale, instanța poate doar să analizeze existența titlului de creanță și rangul creanței în tabelul creditorilor.

Extrem de delicată este problema dacă o critică prin care s‑ar invoca faptul că încasarea onorariului de către executorul judecătoresc trebuie să se realizeze proporțional cu creanța recuperată în favoarea creditorului se circumscrie contestației la executare de drept comun privind reducerea onorariului executorului judecătoresc sau contestației la executare speciale privind distribuirea prețului.

În opinia noastră, orice apărare vizând cuantumul ori componenta cheltuielilor de executare nu poate fi analizată în procedura specială a contestației la executare regle­mentată de art. 876 alin. (3) C. pr. civ., care poate viza numai conținutul intelectual al procesului‑verbal de distribuire ori eliberare a sumelor. Pe calea contestației la executare speciale se poate critica exclusiv modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei, neputând fi contestat însuși cuantumul sumei ce urmează a fi distribuită, atunci când acest cuantum a fost stabilit printr‑un alt act de executare, care constituie el însuși titlu execu­toriu, potrivit legii. Cu alte cuvinte, contestatorul are deschisă calea contestației la exe­cutare de drept comun împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită întocmite în dosarele celorlalți executori judecătorești. Cheltuielile de executare se stabi­lesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, partea interesată având posibilitatea de a ataca această încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare pe calea contestației la executare de drept comun.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Pe calea contestației la executare speciale instanța nu poate analiza corectitudinea stabilirii cheltuielilor de executare. Stabilirea eronată a cheltuielilor de executare de către executorul judecătoresc, prin fixarea unui onorariu disproporționat față de munca prestată, în condițiile în care încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nu a fost atacată, nu prezintă importanță în privința distribuirii sumelor obținute prin executarea silită, întrucât pe calea contestației la executare speciale împotriva procesului‑verbal de distribuire a sumei se poate contesta exclusiv modul de distribuire a sumei obținute prin executarea silită, iar nu cuantumul cheltuielilor de executare. Contestatorul are posibili­tatea de a supune controlului instanței cheltuielile de executare efectuate în dosarul în care au fost depuse titlurile de creanță odată cu data de la care a luat cunoștință despre actul pe care îl contestă, respectiv cel mai târziu de la termenul fixat în vederea concilierii, dată la care are posibilitatea să ia cunoștință despre încheierile de stabilire a cheltuielilor de executare stabi­lite în celelalte dosare execuționale și să le conteste pe calea dreptului comun.

Practic, în această situație ar trebui promovată atât o contestație la executare specială reglementată de art. 876 alin. (3) C. pr. civ., care să vizeze numai conținutul procesului‑verbal de distribuire, cât și o contestație la executare de drept comun împotriva încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare prin care să se conteste întinderea cheltu­ielilor de executare stabilite la începutul executării silite ori faptul că încasarea ono­ra­riului de către executorul judecătoresc trebuie să se realizeze proporțional cu creanța efectiv recuperată.

 

7. Concluzii

Așa cum am arătat în cadrul materialului de față, procedura eliberării și a distribuirii sumelor obținute prin executarea silită se bucură în ambianța noului context legislativ de o reglementare complexă, care a generat o practică neunitară și a lăsat numeroase probleme nesoluționate.

Se poate ajunge la distribuirea sumelor realizate prin executarea silită în următoarele patru ipoteze când ne aflăm în fața unei pluralități de creditori: atunci când mai mulți creditori încep executarea silită împotriva aceluiași debitor comun, atunci când are loc o conexare a executărilor silite în condițiile art. 654 și 655 C. pr. civ., în cazul intervenției altor creditori în cursul executării silite pornite de un alt creditor, în condițiile art. 690 și urm. C. pr. civ., și în situația depunerii titlurilor de creanță, în condițiile art. 870 C. pr. civ.

Art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ. acordă preferință, pe lângă cheltuielile de executare și cheltuielile de judecată, și cheltuielilor pentru măsuri asigurătorii, cheltuielilor pentru conser­varea bunurilor al căror preț se distribuie și cheltuielilor efectuate cu ocazia îndepli­nirii condițiilor sau formalităților prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului asupra bunului adjudecat și înscrierea acestuia în registrul de publicitate.

Art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ. conferă o interpretare proprie noțiunii de cheltuieli de judecată, în sensul că aceasta se referă exclusiv la acele cheltuieli de judecată făcute de creditor pentru urmărirea, augmentarea și conservarea patrimoniului debitorului comun în interesul comun al creditorilor.

Art. 864 C. pr. civ. instituie un nou tip de privilegiu, respectiv privilegiul executorului judecătoresc pentru plata onorariului de executare silită în cadrul procedurii eliberării sau distribuirii sumei realizate din executare.

Cheltuielile de executare efectuate în vederea realizării executării silite în alte dosare de executare, deși reprezintă cheltuieli de executare, nu se bucură de aceeași preferință la care face referire art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ., deoarece, în raport de dosarul de executare, în care tind a se valorifica, nu au fost făcute în interesul comun al creditorilor și au valoarea unor simple creanțe chirografare.

În măsura în care s‑ar întocmi proiecte de distribuire nelegale se poate dispune, la cererea debitorului sau a oricăror creditori interesați, pe calea contestației la executare speciale, anularea totală sau parțială a proiectului de distribuire a prețului, urmând ca ulterior acesta să fie refăcut de către executorul judecătoresc.

 


[71] A se vedea N. Țăndăreanu, Codul insolvenței comentat, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2017, pp. 582‑583.

Cheltuielile de executare și cheltuielile de judecată în cadrul procedurii eliberării și distribuirii sumelor realizate prin urmărirea silită was last modified: ianuarie 31st, 2020 by Șerban Mircioiu

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Șerban Mircioiu

Șerban Mircioiu

Este avocat definitiv, membru al Baroului Cluj, doctor în drept civil cu distincția summa cum laude al Facultății de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca și absolvent al masteratului Instituții de drept privat al aceleiași facultății.
A mai scris: