Cheltuielile de executare şi cheltuielile de judecată în cadrul procedurii eliberării şi distribuirii sumelor realizate prin urmărirea silită

3 feb. 2020
Articol UJ Premium
Vizualizari: 16407
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Unele instanțe[62] apreciază că pe prima poziție se află, printre alte tipuri de creanțe, și creanțele constând în cheltuielile de executare silită, în care se includ și sumele datorate cu titlu de onorariu de executor judecătoresc integral, sens în care sumele de bani nu se pot repartiza proporțional cu creanța recuperată, iar creanța chirografară a creditorului nu poate fi încadrată decât la capitolul „alte creanțe”, conform art. 865 alin. (1) lit. j) C. pr. civ.

Alte instanțe au apreciat că în acest caz judecata în echitate impune totuși că distri­buirea preferențială a onorariului executorului judecătoresc să se realizeze proporțional cu creanța realizată, și nu integral[63]. Așa cum se poate observa, legiuitorul a exclus, potrivit dispozițiilor art. 670 alin. (5) C. pr. civ., onorariul executorului judecătoresc din cheltuielile de executare ce pot fi suportate de către creditor în cazul în care creanța și cheltuielile de executare nu pot fi recuperate de la debitor, la finalul procedurii execuționale, din cauza lipsei bunurilor urmăribile sau din cauza unor împrejurări asemănătoare, astfel că, în virtutea principiului echității, executorul judecătoresc poate să‑și rețină onorariul fixat numai proporțional cu procentul de creanță recuperată.

În opinia noastră, deși, într‑adevăr, în virtutea principiului echității, executorul judecă­toresc ar trebui să își rețină onorariul fixat numai proporțional cu procentul din creanța recuperată, realitatea este că, de lege lata, nu poate fi făcută o astfel de distincție, deoarece principul echității care stă la baza definiției dreptului se aplică numai în subsidiar în cazul unei lacune legislative. Potrivit art. 5 alin. (3) C. pr. civ.: „În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității”. Or, o asemenea lacună legislativă nu există, deoarece Legea nr. 188/2000[64] stabilește praguri valorice și procente din onorariu în raport de valoarea creanței ce face obiectul executării silite, și nu în raport de valoarea creanței efectiv recu­perată de către executorul judecătoresc.

După aceste precizări prealabile înțelegem să aducem în atenție motivul central al acestui studiu, respectiv problema dacă este admisibilă participarea la distribuirea sumei în condițiile art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ., așadar, cu păstrarea ordinului de preferință, a cheltuielilor de executare efectuate în alte dosare execuționale[65]. Practic, situația cel mai des întâlnită și care a generat o practică neunitară este atunci când alți executori jude­cătorești își depun titlurile de creanță reprezentând onorariul de executor judecătoresc într‑un alt dosar execuțional privind același debitor, iar creditorul din acel dosar execu­țional nu încasează nimic din creanța sa, în timp ce executorii judecătorești încasează 100% din onorariul stabilit de către aceștia, prin încheierile de stabilire a cheltuielilor de executare.

Conform art. 865 alin. (1) C. pr. civ., „în cazul în care urmărirea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din exe­cutare, au depus și alți creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferință, dacă legea nu prevede altfel:

a) creanțele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de exe­cutare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preț se distribuie, orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor, precum și creanțele născute împotriva debitorului pentru cheltuielile efectuate cu ocazia îndeplinirii condițiilor sau formalităților prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului asupra bunului adjudecat și înscrierea acestuia în registrul de publicitate;

b) cheltuielile de înmormântare a debitorului, în raport cu condiția și starea acestuia;

c) creanțele reprezentând salarii și alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite șomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreținerea și îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătății, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și creanțele reprezentând obligația de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătă­marea integrității corporale sau a sănătății;

d) creanțele rezultând din obligația legală de întreținere, alocații pentru copii sau obligația de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;

e) creanțele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuții și din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale;

f) creanțele rezultând din împrumuturi acordate de stat;

g) creanțele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprie­tății publice prin fapte ilicite;

h) creanțele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum și din chirii sau arenzi;

i) creanțele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

j) alte creanțe.”

Într‑o primă interpretare a instanțelor judecătorești s‑a apreciat că prioritatea la distri­buire a cheltuielilor de executare aparține nu numai cheltuielilor din dosarul execuțional inițial, ci și celor efectuate în alte dosare execuționale, pentru că legea nu distinge atunci când se referă la cheltuieli de executare[66]. Creanțele reprezentând cheltuieli de executare silită din alte dosare execuționale sunt încadrate pe prima poziție și au prioritate chiar și față de creanța garantată cu o garanție reală și față de orice alt tip de creanțe. Legea nu distinge în funcție de cum sunt efectuate aceste cheltuieli în dosarul execuțional principal ori în dosare de executare ale altor creditori, îndreptate împotriva aceluiași debitor. Aceste instanțe, raportându‑se la dispozițiile legale incidente, într‑o interpretare literală și fără a adăuga la lege, au apreciat că toate cheltuielile de executare, indiferent de sursa lor, sunt încadrate pe prima poziție și au prioritate în raport cu orice alte creanțe.

Într‑o a doua interpretare a instanțelor judecătorești s‑a apreciat că dispozițiile art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ. se referă doar la creanțele ce reprezintă cheltuieli de executare efectuate în dosarul în care s‑au obținut sumele ce se distribuie, interpretare care reiese din modul de redactare a dispoziției legale care face trimitere la „orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor”, iar cheltuielile de executare efectuate în alte dosare exe­cuționale nu pot fi considerate a fi efectuate în interesul creditorilor din dosarul execu­țional în care se intervine[67]. Prin urmare, cheltuielile de executare efectuate în vederea realizării executării silite în alte dosare de executare, deși reprezintă cheltuieli de exe­cutare, în accepțiunea art. 670 C. pr. civ., în dosarele de executare în care au fost stabilite, nu se bucură de aceeași preferință la care face referire art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ., deoarece, în raport de dosarul de executare în care tind a se valorifica, acestea au valoarea unor simple creanțe chirografare, eliberarea lor realizându‑se în baza art. 865 alin. (1) lit. j) C. pr. civ., creditorii unor astfel de creanțe fiind simpli creditori chirografari.

Prima opinie se bazează pe o interpretare gramaticală a art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ., care pare să susțină ideea că este vorba despre o enumerare limitativă a unor categorii distincte de cheltuieli, dintre care numai unele trebuie să fie făcute în interesul comun al creditorilor, așadar, această structură poate fi privită doar ca o parte dintr‑o enumerație. Textul legal este redactat în mod deficitar, la finalul frazei trebuind să existe un conector specific din care să rezulte în mod neechivoc faptul că toate tipurile de situații din enumerare trebuie să fie făcute în interesul comun al creditorilor.

A doua opinie pe care o susținem se bazează pe o interpretare istorico‑teleologică a art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ. și care trebuie să pornească în stabilirea sensului unei dispoziții legale de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea respectivei norme în contextul istoric dat.

În primul rând, se poate observa din expunerea de motive a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă faptul că legiuitorul nu a înțeles să inoveze în privința acordării rangului întâi de preferință anumite categorii de creanțe în raport de vechea reglementare. Ca element de noutate se prevede numai instituirea unei proceduri specifice privind distribuirea sumelor realizate prin urmărirea silită fără a se modifica din punct de vedere conceptual ordinea de preferință stabilită de lege. Dispozițiile art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ. se referă doar la creanțele ce reprezintă cheltuieli de executare efectuate în dosarul în care s‑au obținut sumele ce se distribuie, interpretare care reiese din modul de redactare a dispoziției legale care face trimitere la „orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor”, iar cheltuielile de executare efectuate în alte dosare execuționale nu pot fi considerate a fi efectuate în interesul creditorilor din dosarul execuțional în care se depun titlurile de creanță. Această concluzie se desprinde chiar din conținutul art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ., care, după ce arată că beneficiază de preferință cheltuielile de executare, precizează că beneficiază de preferință „orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor”. Prin urmare, inclusiv „cheltuielile de executare” trebuie să fi fost efec­tuate în interesul comun al creditorilor, or, „onorariul și cheltuielile de executare” din alte dosare execuționale nu pot fi considerate ca fiind făcute în interesul comun al creditorilor.

De altfel, și în doctrină s‑a susținut cu ample și substanțiale argumente faptul că sunt creanțe privilegiate, respectiv de rangul întâi, doar cele reprezentând cheltuieli de exe­cutare făcute cu urmărirea bunurilor al căror preț se distribuie, în interesul comun al creditorilor, mai exact, cheltuielile făcute de cel care a pornit executarea asupra bunului sau a bunurilor respective[68].

Pe lângă metoda de interpretare istorico‑teleologică a textelor legale se impune și o interpretare comparativă a normei juridice prin compararea acesteia cu conținutul altor norme juridice relevante.

Astfel, în conformitate cu art. 258 alin. (1) lit. a) C. pr. fisc.[69], în cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când până la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus și alți creditori titlurile lor, se procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferință, dacă legea nu prevede altfel: „a) creanțele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea și conservarea bunurilor al căror preț se distribuie, inclusiv cheltuielile făcute în interesul comun al creditorilor”.

Așadar, și în cazul unei executări silite realizate potrivit Codului de procedură fiscală au rang preferențial acele creanțe reprezentând cheltuielile de orice fel făcute în interesul comun al creditorilor.

Potrivit art. 159 alin. (1) din Legea insolvenței nr. 85/2014[70], fondurile obținute din vânzarea bunurilor și drepturilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de cauze de preferință, vor fi distribuite în următoarea ordine: „1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conser­varea și administrarea acestor bunuri, precum și cheltuielile avansate de creditor în cadrul procedurii de executare silită, creanțele furnizorilor de utilități născute ulterior deschiderii procedurii, în condițiile art. 77, remunerațiile datorate la data distribuirii persoanelor anga­jate în interesul comun al tuturor creditorilor, în condițiile art. 57 alin. (2), art. 61 și 63, care se vor suporta pro rata, în raport cu valoarea tuturor bunurilor din averea debitorului”.

Conform art. 161 alin. (1) din Legea insolvenței nr. 85/2014, creanțele se plătesc, în cazul falimentului, în următoarea ordine: „1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli afe­rente procedurii instituite prin prezentul titlu, inclusiv cheltuielile necesare pentru conser­varea și administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activității, precum și pentru plata remunerațiilor persoanelor angajate potrivit prevederilor art. 57 alin. (2), art. 61, 63 și 73, sub rezerva celor prevăzute la art. 140 alin. (6)”.

Textele reglementează ordinea sau rangul de prioritate la distribuire a sumelor obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate de cauze de preferință sau negrevate de cauze de preferință.


[62] A se vedea, în acest sens, Jud. Cluj, înch. nr. 6472/2018 (nepublicată), menținută prin dec. civ. nr. 885/2019 a Trib. Special Cluj (nepublicată).

[63] A se vedea: Trib. București, dec. civ. nr. 1943 /2016, în M. Dinu, R. Stanciu, op. cit., p. 758; Trib. Brăila, dec. civ. nr. 489 /2017, în M. Dinu, R. Stanciu, op. cit., p. 754.

[64] Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în M. Of. nr. 738 din 20 octombrie 2011, cu modificările și completările ulterioare.

[65] Pe larg asupra acestei chestiuni, a se vedea V.C. Dumitrache, S. Spinei, op. cit., pp. 194‑204.

[66] A se vedea: Jud. Baia Mare, sent. civ. nr. 8120/2014 (nepublicată); Jud. Cluj, sent. civ. nr. 8699/2015 (nepublicată); Jud. Sibiu, sent. civ. nr. 3111/2015, schimbată însă de Tribunalul Sibiu prin dec. civ. nr. 900/2015, în V.C. Dumitrache, S. Spinei, op. cit., pp. 194‑195; Trib. Arad, dec. civ. nr. 1198/2016, în M. Dinu, R. Stanciu, op. cit., p. 760; Trib. Galați, dec. civ. nr. 146 /2016 (nepubli­cată); Jud. Baia Mare, sent. civ. nr. 2979/2017 (nepublicată).

[67] A se vedea: Trib. Maramureș, dec. civ. nr. 886/2018 (nepublicată); Trib. Sălaj, dec. civ. nr. 32/2018 (nepublicată); Trib. Neamț, dec. civ. nr. 25/2017 (nepublicată); Trib. Arad, dec. civ. nr. 1269/2015 (nepublicată); Jud. Satu Mare, sent. civ. nr. 417/2016 (nepublicată); Trib. București, dec. civ. nr. 396/2016, în M. Dinu, R. Stanciu, op. cit., p. 760; Tribunalul Sibiu, dec. civ. nr. 900/2015, în V.C. Dumitrache, S. Spinei, op. cit., p. 195.

[68] A se vedea V.C. Dumitrache, S. Spinei, op. cit., p. 199.

[69] Legea nr. 2017/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în M. Of. nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare.

[70] Legea nr. 85/2014, publicată în M. Of. nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare.

Cheltuielile de executare și cheltuielile de judecată în cadrul procedurii eliberării și distribuirii sumelor realizate prin urmărirea silită was last modified: ianuarie 31st, 2020 by Șerban Mircioiu

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Șerban Mircioiu

Șerban Mircioiu

Este avocat definitiv, membru al Baroului Cluj, doctor în drept civil cu distincția summa cum laude al Facultății de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca și absolvent al masteratului Instituții de drept privat al aceleiași facultății.
A mai scris: