Cheltuielile de executare şi cheltuielile de judecată în cadrul procedurii eliberării şi distribuirii sumelor realizate prin urmărirea silită

3 feb. 2020
Articol UJ Premium
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 5897
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Câtă vreme executorul judecă­toresc are posibilitatea să inițieze chiar el procedura conexării, apreciem că va avea și calitate procesuală activă în a promova un eventual apel împotriva încheierii instanței de executare prin care s‑ar respinge conexarea sau prin care instanța de executare, dispunând conexarea, nu s‑ar pronunța sau s‑ar pronunța în mod greșit asupra cheltuielilor de executare efectuate în dosarul care urmează să se conexeze, inclusiv în privința onorariului executorului judecătoresc.

Dispozițiile în materie de conexare se aplică și în ipoteza concursului dintre executarea silită și executarea silită pornită de un creditor, conexarea urmând a se face în acest caz în favoarea executorului judecătoresc.

Forumul Național de Drept Bancar, ediția a II-a

În conformitate cu art. 220 alin. (13) din C. pr. fisc.[16], în cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțe fiscale, cât și pentru titluri ce se execută în condițiile prevăzute de alte dispoziții legale, executarea silită se conexează[17] și se efectuează, potrivit dispo­zi­țiilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare silită prevăzut de acesta, competența aparținând organului fiscal care deține creanța fiscală mai mare.

În ipoteza existenței unui concurs între o procedură execuțională individuală și o procedură colectivă are loc suspendarea executării silite individuale de la data deschiderii procedurii colective conform art. 75 din Legea insolvenței nr. 85/2014[18], care arată că se suspendă toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită demarate pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului.

 

 2.3. A treia ipoteză presupune formularea unei cereri de intervenție a altor creditori în procedura de executare pornită de către creditorul urmăritor. Potrivit art. 649 C. pr. civ., orice creditor al debitorului poate, în condițiile art. 690 și urm., să intervină în procedura de executare silită aflată în curs până la data fixării de către executorul judecătoresc a termenului pentru valorificarea bunurilor urmăribile, iar după depunerea sau consem­narea sumelor realizate din urmărire, poate să participe la distribuirea acestor sume, potrivit dispozițiilor art. 864 și urm.

Intervenția altor creditori presupune situația premisă a existenței unei executări silite declanșate la cererea creditorului urmăritor și formularea în mod voluntar a unei cereri de intervenție de către alți creditori în vederea valorificării drepturilor lor, drepturi care sunt distincte în raport de dreptul care aparține creditorului urmăritor[19]. Intervenția altor creditori este admisibilă numai dacă este vorba despre o executare silită indirectă, res­pectiv despre plata unei sume de bani, intervenția nefiind posibilă în cadrul unei executări silite directe datorită caracterului intuitu personae al acesteia din urmă[20]. Cererea de inter­venție trebuie să îmbrace forma generală a cererilor adresate instanțelor judecătorești, reglementată de art. 148 C. pr. civ., poate fi formulată de anumite categorii de creditori până la un anumit termen stabilit de către executorul judecătoresc și cuprinde o procedură complexă de soluționare care implică instanța de executare care este singura în măsură a se pronunța asupra încuviințării acesteia[21]. Așa cum s‑a remarcat în literatura de specialitate[22], scopul formulării cererii de intervenție este acela de a conferi creditorului chirografar intervenient un rang superior în cadrul proiectului de distribuire în dosarul execuțional în care se intervine și participarea la distribuirea sumelor rezultate din urmărire, în caz contrar acesta urmând să fie satisfăcut abia după creditorii urmăritori și cei garantați ori privilegiați în cazul formulării unei intervenții tardive. Rațiunea principală de a interveni este aceea de a putea participa la distribuirea sumelor obținute prin exe­cutare mai înainte ca debitorul să își risipească averea. Sancțiunea specifică pentru depă­șirea termenului de depunere a cererii de intervenție urmează să fie aplicată de către executorul judecătoresc la momentul întocmirii proiectului de distribuire a sumelor obținute din urmărire, în sensul că acei creditori chirografari care au intervenit tardiv, dar înainte de expirarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanță în vederea întoc­mirii proiectului de distribuire, vor avea dreptul să participe la distribuirea părții din suma rămasă după îndestularea drepturilor creditorilor urmăritori, a creditorilor garantați sau privilegiați și a celor care au intervenit în timp util.

 

 2.4. A patra ipoteză presupune depunerea titlurilor de creanță în vederea participării la distribuire a tuturor creditorilor interesați în condițiile art. 870 C. pr. civ. În vederea parti­cipării la distribuire, toți creditorii interesați vor trebui să depună la sediul executorului judecătoresc, în termenul prevăzut la art. 869 alin. (4), titlurile de creanță, în original sau în copie certificată, arătând în mod distinct capitalul, dobânzile și cheltuielile ce le sunt datorate, precum și, dacă va fi cazul, drepturile de preferință neînscrise în cartea funciară sau în alte registre publice.

 Desigur, se poate discuta dacă instituția depunerii titlurilor de creanță este o instituție de sine stătătoare sau reprezintă în realitate o formă a intervenției altor creditori în procedura de executare pornită de către creditorul urmăritor. În acord cu alți autori[23], am preferat și noi să delimităm instituția depunerii titlurilor de creanță de instituția inter­venției altor creditori, fiind vorba în realitate despre două instituții diferite aflate însă într‑o strânsă legătură și interdependență. Întrebarea care se pune este aceea dacă proce­dura depunerii titlurilor de creanță, reglementată de art. 870 C. pr. civ., este condiționată sau nu de formularea unei cereri de intervenție.

 Într‑o opinie, s‑a apreciat că dispozițiile art. 870 alin. (1) C. pr. civ., care reglementează posibilitatea participării la distribuirea de sume pentru toți creditorii interesați, presupun în mod necesar parcurgerea procedurii de intervenție prevăzute de art. 691 și urm.
C. pr. civ. Prin urmare, pentru a putea participa la distribuirea de sume realizată în cadrul unui dosar de executare, cei care doresc să își depună titlurile de creanță trebuie să aibă calitatea de intervenient, urmând să parcurgă procedura prevăzută de art. 690 C. pr. civ.

 Într‑o altă opinie s‑a considerat că dispozițiile art. 870 alin. (1) C. pr. civ. nu presupun în mod necesar parcurgerea procedurii de intervenție prevăzute de art. 691 și urm. C. pr. civ., deoarece norma legală nu condiționează depunerea titlului de creanță de formu­larea anterioară a cererii de intervenție, alin. (2) al art. 869 C. pr. civ. reglementând un termen scurt în care poate fi depus titlul de creanță, premisa fiind aceea că titlul nu a fost depus anterior, deci că nu a fost deja formulată o cerere de intervenție.

 Deși este extrem de regretabil faptul că Înalta Curte de Casație si Justiție a refuzat să tranșeze definitiv chestiunea pusă în discuție, respingând ca inadmisibilă sesizarea pentru dezlegarea unor chestiuni de drept[24], reiese din considerentele Deciziei nr. 18/2018 a ICCJ faptul că interpretarea care rezultă în mod firesc din normele juridice incidente și care a fost în mod constant afirmată în doctrină este aceea că dispozițiile art. 870 C. pr. civ. se completează cu cele ale art. 692 C. pr. civ., care reglementează procedura de soluționare a cererilor de intervenție a creditorilor intervenienți. Practic, necesitatea ca titularul unui titlu de creanță să depună inclusiv o cerere de intervenție care să‑i permită participarea la distribuirea sumelor în condițiile instituite de art. 691 alin. (2) și art. 696 C. pr. civ. rezultă cu prisosință din întreaga reglementare a instituției intervenției altor creditori, neexistând nicio rațiune pentru reglementarea a două mecanisme diferite, cu aceeași finalitate, dar care să fie guvernate de reguli deosebite sub aspectul efectelor produse pe planul parti­cipării la distribuire[25].

 Cu alte cuvinte, o cerere de depunere a titlurilor de creanță trebuie dublată de formu­larea unei cereri de intervenție, urmând regimul juridic specific acesteia din urmă. După părerea noastră, executorul judecătoresc ar urma să califice orice depunere a titlurilor de creanță drept o intervenție tardivă și să urmeze procedura specifică acesteia din urmă.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

 În cazul tuturor acestor patru ipoteze ne aflăm în fața unei pluralități de creditori și se va ajunge la procedura distribuirii sumelor realizate prin executarea silită.

 Nu este cu totul exclus ca pluralitatea de creditori să rezulte dintr‑o combinație între aceste patru ipoteze, cum ar fi situația în care este pornită executarea silită de unul sau mai mulți creditori împotriva aceluiași debitor comun, iar ulterior în dosarul de executare să fie formulată o cerere de intervenție de către un alt creditor urmăritor și ulterior dosarul de executare să fie conexat la un alt dosar execuțional demarat de un alt creditor împotriva aceluiași debitor comun și în acel dosar execuțional să se depună titlurile de creanță de către alți creditori interesați în condițiile art. 870 C. pr. civ.

 

 2.5. Procedura de distribuire a sumei realizate prin executarea silită cuprinde mai multe etape[26]. O primă etapă o reprezintă stabilirea de către executorul judecătoresc, prin proces‑verbal[27], după depunerea sau consemnarea sumei rezultate din vânzare, a terme­nului de 10 zile pentru depunerea titlurilor de creanță. Potrivit art. 869 alin. (3) C. pr. civ., debitorul, creditorii urmăritori, organele fiscale locale, administratorii‑sechestru, adjudeca­tarul și titularii drepturilor și sarcinilor stinse prin adjudecare vor fi înștiințați din oficiu de executorul judecătoresc despre fixarea termenului de 10 zile pentru depunerea titlurilor de creanță, potrivit dispozițiilor privitoare la comunicarea și înmânarea citațiilor. Când este necesară comunicarea unui act de procedură, acesta se face de către executorul jude­cătoresc din oficiu, în caz contrar acesta urmând a amâna executarea silită în vederea citării persoanelor care trebuiau încunoștințate despre îndeplinirea actelor de executare[28]. Actele de procedură efectuate în cursul executării silite se comunică, dacă este cazul, potrivit
art. 672 C. pr. civ., de către executorul judecătoresc personal ori prin intermediul agentului său procedural. În măsura în care comunicarea de către executorul judecătoresc, personal ori prin intermediul agentului său procedural, nu este posibilă, comunicarea și citarea se va face potrivit dispozițiilor legale de drept comun privind citarea și comunicarea actelor de procedură, dispoziții care se aplică în mod corespunzător. În termenul de 10 zile pot să își depună titlurile de creanță creditorii care au un drept real de garanție asupra bunurilor urmărite și care este conservat în condițiile prevăzute de lege, creditorii care au creanțe având ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene, precum și alți creditori privilegiați care intervin în cursul urmăririi silite. Aceste categorii de creditori au dreptul să participe la distribuire după rangul conferit de dreptul lor de preferință chiar dacă au intervenit tardiv în procedura execuțională, cu condiția să respecte termenul de 10 zile de depunere a titlurilor de creanță. Și creditorii chirografari își pot depune titlurile de creanță în termenul de 10 zile stabilit de executorul judecătoresc, însă în cazul lor formularea tardivă a cererii de intervenție este sancționată cu pierderea dreptului de a participa la distribuire alături de creditorul urmăritor sau de creditorii intervenienți în termen, cu consecința participării doar la distribuirea părții din suma rămasă după îndestularea drepturilor creditorilor urmăritori, a creditorilor garantați sau privilegiați și a celor care au intervenit în timp util[29]. Pe lângă înștiințarea persoanelor inte­resate, executorul este obligat să afișeze termenul de 10 zile la sediul executorului judecă­toresc și la cel al instanței de executare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru depunerea titlurilor de creanță. După expirarea termenului de 10 zile, care este unul de decădere, niciun creditor nu va mai putea lua parte la distribuirea sumei obținute din urmărire.

 O a doua etapă o reprezintă, potrivit art. 870 C. pr. civ., depunerea titlurilor de creanță, în original sau în copie certificată, arătând în mod distinct capitalul, dobânzile și cheltuielile ce le sunt datorate, precum și eventualele drepturi de preferință neînscrise în cartea funciară sau în alte registre publice. Depunerea titlurilor de creanță se face printr‑o cerere care trebuie să îndeplinească toate mențiunile prevăzute de art. 148 C. pr. civ. Ea se depune la sediul biroului executorului judecătoresc în interiorul termenului de 10 zile de către toți creditorii interesați. Indiferent dacă este vorba despre creditori care intervin în termen în cursul urmăririi sau despre creditori care au intervenit tardiv în procedura execuțională după finalizarea urmăririi, procedura este identică în sensul că dispozițiile art. 870 C. pr. civ. se completează cu dispozițiile art. 692 C. pr. civ., care reglementează procedura de solu­ționare a cererilor de intervenție, sens în care executorul se va pronunța asupra cererii printr‑o încheiere după care va solicita încuviințarea de către instanța de executare[30].


[16] Legea nr. 2017/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în M. Of. nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare.

[17] Pentru o soluție greșită de respingere a unei asemenea cereri de conexare, a se vedea Trib. Maramureș, dec. civ. nr. 1631/2015 (nepublicată).

[18] Legea nr. 85/2014, publicată în M. Of. nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare.

[19] A se vedea N.‑H. Țiț, Executarea silită. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 239.

[20] A se vedea M. Dinu, R. Stanciu, op. cit., p. 269.

[21] Pentru detalii privind procedura intervenției, a se vedea M. Stancu, Intervenția altor creditori, în E. Oprina, V. Bozeșan (coord.), Executarea silită – dificultăți și soluții practice, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pp. 263‑283.

[22] A se vedea N.‑H. Țiț, op. cit., p. 242.

[23] A se vedea E. Oprina, Cum se conciliază procedura intervenției cu procedura depunerii titlurilor de creanță?, în E. Oprina, V. Bozeșan (coord.), Executarea silită – dificultăți și soluții practice, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pp. 296‑302.

[24] ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 18/2018, publicată în M. Of. nr. 337 din 17 aprilie 2018.

[25] A se vedea E. Oprina, op. cit., p. 300.

[26] A se vedea, pentru o delimitare a acestora, I. Gârbuleț, op. cit., pp. 27‑40.

[27] Ibidem, p. 29.

[28] A se vedea, în acest sens, Ș. Mircioiu, Amânarea judecării cauzelor și a executării silite în regle­men­tarea noului Cod de procedură civilă, în RRDP nr. 3/2016, p. 156.

[29] A se vedea N.‑H. Țiț, op. cit., p. 243.

[30] A se vedea: I. Gârbuleț, op. cit., p. 31; G. Boroi, M. Stancu, op. cit., p. 1324.

Cheltuielile de executare și cheltuielile de judecată în cadrul procedurii eliberării și distribuirii sumelor realizate prin urmărirea silită was last modified: ianuarie 31st, 2020 by Șerban Mircioiu

Vă recomandăm:

Despre autor:

Șerban Mircioiu

Șerban Mircioiu

Este avocat definitiv, membru al Baroului Cluj, doctor în drept civil cu distincția summa cum laude al Facultății de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca și absolvent al masteratului Instituții de drept privat al aceleiași facultății.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter