Cheltuielile de executare şi cheltuielile de judecată în cadrul procedurii eliberării şi distribuirii sumelor realizate prin urmărirea silită

3 feb. 2020
Articol UJ Premium
Vizualizari: 16424
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

1. Considerații generale

Procedura distribuirii sumelor obținute prin urmărire se bucură de o reglementare complexă în actualul Cod de procedură civilă[1]. Interpretarea dispozițiilor art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ. a generat o practică judiciară neunitară la nivel național în privința regimului juridic al cheltuielilor de executare silită și a ordinii de preferință a acestora în cadrul proiectului de distribuire a sumelor obținute din executarea silită. Analiza noastră se va referi atât la cheltuielile de executare, cât și la toate tipurile de creanțe cu preferință generală la care face referire art. 865 alin. (1) lit. a) C. pr. civ. în procedura eliberării și a distribuirii sumelor realizate prin executarea silită, însă din motive de suplețe am preferat ca în titlu să ne referim doar la cheltuielile de executare și la cheltuielile de judecată care sunt, de altfel, și ipotezele care generează cele mai multe controverse ivite în practica judiciară.

 

2. Procedura eliberării sumelor obținute prin executarea silită, ipotezele coparticipării procesuale în faza de executare silită și procedura distribuirii sumelor obținute prin executarea silită

 Așa cum s‑a remarcat încă din momentul intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, procedura eliberării și a distribuirii sumelor obținute prin executarea silită[2] se bucură în ambianța noului context legislativ de o reglementare complexă impregnată chiar de un formalism excesiv[3] care este de natură să îngreuneze considerabil această ultimă etapă a executării silite indirecte[4].

În literatura de specialitate[5] se face distincție între situația în care la urmărire a parti­cipat numai un singur creditor urmăritor, când se vorbește despre eliberarea sumelor realizate prin executarea silită, și situația în care au participat mai mulți creditori, ori când aceștia au intervenit în cursul procedurii, când se vorbește despre distribuirea sumelor realizate prin executarea silită.

Sediul materiei în noul Cod de procedură civilă îl reprezintă, în privința procedurii eliberării sumelor realizate prin executarea silită, art. 864, care arată că: dacă există un singur creditor urmăritor, după reținerea cheltuielilor de executare, când este cazul, suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează acestuia până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.

În privința procedurii distribuirii sumelor realizate prin executarea silită, art. 865 C. pr. civ. arată că, în cazul în care urmărirea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus și alți creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit unei ordini de preferință, dacă legea nu prevede altfel.

S‑a apreciat că procedura eliberării și distribuirii sumelor realizate prin executarea silită este comună tuturor formelor de urmărire silită[6], însă apreciem că ea se aplică numai în cazul executării silite indirecte, respectiv în privința sumelor de bani obținute prin vânzarea bunurilor mobile și imobile ale debitorului sau prin poprirea sumelor datorate debitorului de către un terț ori sumelor de bani care sunt plătite în mod voluntar de către debitor în cursul executării silite[7]. La distribuirea sumei realizate din vânzare pot participa toți creditorii care sunt în posesia unui titlu de creanță, și nu neapărat a unui titlu executoriu[8].

Procedura eliberării sumelor realizate prin executarea silită comportă următoarele etape: reținerea cu prioritate a cheltuielilor de executare, eliberarea sumei reprezentând creanța creditorului până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar în ipoteza în care rămâne și un excedent de bani disponibil, acesta urmează să fie predat debitorului. În opi­nia noastră, termenul de 10 zile instituit de art. 869 alin. (2) C. pr. civ. trebuie respectat de către executorul judecătoresc atât în situația eliberării sumei realizate din urmărire, cât și în ipoteza distribuirii sumei, prin raportare la dispozițiile art. 879 alin. (2) C. pr. civ., plata sumei rezultate din executare urmând a se face de către executorul judecătoresc numai după expirarea termenului de depunere a titlurilor de creanță, prin încheiere executorie dată fără citarea părților[9]. Împotriva modalității de eliberare a sumei și a încheierii prin care s‑a făcut plata sumei rezultate prin urmărire se poate formula contestație la executare în condițiile dreptului comun în conformitate cu art. 712 și urm. C. pr. civ.

Procedura distribuirii sumei rezultate din vânzarea bunurilor urmărite este reglemen­tată de art. 865 alin. (1) C. pr. civ., care prevede că, în cazul în care urmărirea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus și alți creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit unei anumite ordini de preferință. Procedura distribuirii sumei rezultate din vânzarea bunurilor urmărite presupune, așadar, în mod necesar o coparti­cipare procesuală activă sub forma pluralității de creditori. Așa cum s‑a remarcat în mod întemeiat în literatura de specialitate: dacă la urmărirea silită au participat mai mulți credi­tori, fie pentru că mai mulți creditori au declanșat împreună urmărirea, fie pentru că au fost conexate mai multe urmăriri silite pornite asupra acelorași bunuri ale debitorului, fie pentru că în urmărire au intervenit și alți creditori ori s‑au înscris la distribuire, sumele realizate din urmărirea silită se vor distribui între aceștia[10].

În opinia noastră, se poate ajunge la distribuirea sumelor realizate prin executarea silită în următoarele patru ipoteze când ne aflăm în fața unei pluralități de creditori: atunci când mai mulți creditori încep executarea silită împotriva aceluiași debitor comun, atunci când are loc o conexare a executărilor silite în condițiile art. 654 și 655 C. pr. civ., în cazul inter­venției altor creditori în cursul executării silite pornite de un alt creditor în condițiile art. 690 și urm. C. pr. civ. și în situația depunerii titlurilor de creanță în condițiile art. 870 C. pr. civ.

În aceste patru ipoteze pe care le vom dezvolta în cele ce urmează, distribuirea sumelor realizate prin executarea silită se realizează într‑o anumită ordine de preferință reglemen­tată de art. 865‑868 C. pr. civ.

 

 2.1. Prima ipoteză presupune ca încă de la începutul fazei de executare silită mai mulți creditori să înceapă concomitent executarea silită împotriva debitorului lor comun. Practic, este vorba despre o formă de coparticipare procesuală activă în faza de executare silită prin care mai mulți creditori demarează împreună procedura execuțională împotriva aceluiași debitor. Temeiul juridic al coparticipării procesuale active în faza de executare silită este garanția comună a creditorilor chirografari asupra patrimoniului debitorului lor prevăzut de art. 2.324 C. civ.[11].

 

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

 2.2. A doua ipoteză presupune existența unui concurs între mai multe executări silite declanșate împotriva aceluiași debitor. Această formă de coparticipare procesuală activă este întâlnită în principal sub forma conexării executărilor silite[12] și este reglementată de art. 654 C. pr. civ. Atunci când privitor la aceleași bunuri, se efectuează mai multe executări silite de către executori judecătorești diferiți, instanța de executare în circumscripția căreia a început prima executarea, la cererea persoanei interesate sau a oricăruia dintre exe­cutori, urmează să le conexeze, dispunând să se facă o singură executare de către execu­torul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările sunt în același stadiu, de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea. În cazul executărilor silite aflate pe rolul aceluiași executor, conexarea se va dispune de executor, prin încheiere dată cu citarea părților. În caz de conexare, instanța de judecată sau, după caz, executorul judecătoresc se va pronunța și asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării. În fapt, conexarea presupune, tehnic, o alipire a unui dosar execuțional la un alt dosar execuțional, după conexare în dosarul care se alipește nemaiefectuându‑se niciun act de executare, executarea continuând într‑un cadru lărgit în dosarul la care se face alipirea sens în care instanța de judecată sau, după caz, executorul judecătoresc, se vor pronunța asupra cheltuielilor de executare efectuate în dosarul care se alipește[13]. Practic, cheltuielile de executare aferente actelor de executare deja efectuate în dosarul care se alipește vor fi adăugate celor ocazionate din dosarul execuțional în care se va continua executarea silită. Este vorba despre toate cheltuielile de executare care se circumscriu art. 670 C. pr. civ. S‑a susținut și faptul că în categoria cheltuielilor de exe­cutare efectuate nu pot intra cheltuielile de executare estimate de executorul judecătoresc aferente unor acte de executare preconizate, dar neefectuate, și nici întreg onorariul execu­torului judecătoresc stabilit în vederea efectuării executării silite[14]. Suntem de acord parțial cu această afirmație, deoarece, în conformitate cu art. 670 alin. (5) C. pr. civ., onorariul executorului judecătoresc nu trebuie să fie avansat de către creditor integral, ba mai mult decât atât, conform art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000[15], executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onora­riului. Or, ar fi nefiresc, spre exemplu, ca un executor judecătoresc care a efectuat mai multe acte de executare a unui titlu executoriu – hotărâre judecătorească, apropiindu‑se de finalizarea procedurii execuționale, în urma conexării executărilor silite, să nu recupereze nimic din onorariul de executor, deoarece nu este vorba despre o cheltuială deja efectuată în dosarul care urmează să se alipească. De altfel, instanța care se pronunță asupra cone­xării nici nu poate să anuleze în această procedură încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din dosarul care urmează să fie alipit, instanța doar constată cheltuielile de judecată din dosarul care urmează să fie alipit și le transpune în dosarul în care va continua executarea. Reducerea onorariului executorului judecătoresc poate avea loc numai pe calea contestației la executare în condițiile dreptului comun. Practic, instanța de judecată are rolul de a stabili, în funcție de stadiul în care se află dosarul execuțional care urmează să fie alipit și de complexitatea actelor de executare efectuate în acest dosar, în raport de înche­ierea de stabilire a cheltuielilor de judecată, suma concretă care se cuvine executorului judecătoresc care a instrumentat acest dosar cu titlu de onorariu de executor judecătoresc. În cazul în care se conexează executările silite aflate pe rolul aceluiași executor, executorul judecătoresc va fi cel care se va pronunța și asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării. Regimul juridic al celor două încheieri este diferit, încheierea instanței de executare prin care se dispune conexarea este supusă apelului în termen de 10 zile de la comunicare, în vreme ce încheierea executorului judecătoresc prin care se dispune conexarea poate fi atacată numai pe calea contestației la executare în termen de 15 zile de la comunicare, conform art. 657 alin. (3) C. pr. civ.


* Articolul este extras din Revista Română de Executare Silită nr. 2/2019.

[1] Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în M. Of. nr. 545 din 3 august 2012, cu modificările și completările ulterioare.

[2] Cu privire la procedura eliberării și a distribuirii sumelor realizate prin executarea silită potrivit Codului de procedură civilă român de la 1865, a se vedea M. Stancu, Eliberarea și distribuirea sumelor realizate prin executarea silită, în PR nr. 2/2004, pp. 267‑288.

[3] Pentru o prezentare generală a procedurii eliberării și a distribuirii sumelor obținute prin exe­cu­tarea silită potrivit noului Cod de procedură civilă, a se vedea I. Gârbuleț, Procedura eliberării și distribuirii sumelor realizate prin executarea silită în noul Cod de procedură civilă, în RRES nr. 4/2013, pp. 19‑40.

[4] Executarea silită directă reprezintă acea modalitate de executare silită care intervine în cazul în care creditorul tinde să obțină realizarea în natură a prestației ce formează obiectul obligației înscrise în titlul executoriu, în vreme ce executarea silită indirectă reprezintă acea modalitate de executare silită care intervine în cazul în care creditorul are de realizat o creanță bănească și urmărește să își realizeze creanța din sumele obținute prin valorificarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului sau din cele pe care debitorul le are de primit de la terțe persoane.

[5] A se vedea: I. Gârbuleț, op. cit., p. 21; E. Oprina, I. Gârbuleț, Tratat teoretic și practic de executare silită, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 849.

[6] A se vedea G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 1314.

[7] În sensul că, dacă debitorul face o plată voluntară și nu se ajunge la vânzarea bunurilor sale, nu se va proceda la distribuirea sumei astfel obținute în cadrul procedurii distribuirii sumelor realizate prin executarea silită, ci se va elibera întreaga sumă creditorului urmăritor, a se vedea I. Gârbuleț, op. cit., p. 21. În sensul că sunt incluse în procedura distribuirii și sumele plătite de bunăvoie de către debitor în cursul executării și că aceste sume participă la distribuire conform ordinii de preferință prevăzute de lege, a se vedea G. Boroi, M. Stancu, op. cit., p. 1314.

[8] A se vedea I. Gârbuleț, op. cit., p. 22.

[9] În același sens, a se vedea: G. Răducan, în G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, vol. II., Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 401; G. Boroi, M. Stancu, op. cit., p. 1327; M. Dinu, R. Stanciu, Executarea silită în Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, Ed. Hamangiu, București, 2019, p. 782. În sensul că în cadrul procedurii eliberării sumelor realizate prin executarea silită nu trebuie respectat termenul de 10 zile de depunere a titlurilor de creanță insti­tuit prin art. 869 alin. (2) C. pr. civ. coroborat cu art. 879 alin. (1) C. pr. civ., plata sumei rezultate din executare urmând a se face de către executorul judecătoresc de îndată și fără trecerea vreunui termen, a se vedea: I. Gârbuleț, op. cit., pp. 24‑26; E. Oprina, I. Gârbuleț, op. cit., p. 858.

[10] A se vedea G. Boroi, M. Stancu, op. cit., p. 1316.

[11] Ibidem, p. 1023.

[12] A se vedea: G.C. Frențiu, Scurte considerații referitoare la conexarea executărilor silite (Art. 653 din Codul de procedură civilă), în Dreptul nr. 4/2015, pp. 48‑53; G.C. Frențiu, Procedura aplicabilă în cazul conexării executărilor silite, în RRES nr. 2/2016, pp. 24‑29.

[13] A se vedea G.C. Frențiu, Scurte considerații referitoare la conexarea…, op. cit., p. 49.

[14] A se vedea G.C. Frențiu, Procedura aplicabilă în cazul conexării…, op. cit., p. 27.

[15] Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în M. Of. nr. 738 din 20 octombrie 2011, cu modificările și completările ulterioare.

Cheltuielile de executare și cheltuielile de judecată în cadrul procedurii eliberării și distribuirii sumelor realizate prin urmărirea silită was last modified: ianuarie 31st, 2020 by Șerban Mircioiu

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Șerban Mircioiu

Șerban Mircioiu

Este avocat definitiv, membru al Baroului Cluj, doctor în drept civil cu distincția summa cum laude al Facultății de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca și absolvent al masteratului Instituții de drept privat al aceleiași facultății.
A mai scris: