Cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii străine prin care s-a desfăcut căsătoria (NCPC)

5 dec. 2019
Vizualizari: 1079
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 865/2019

NCPC: art. 5, art. 488 alin. (1) pct. 2, art. 1103 alin. (1), art. 1095, art. 1099 alin. (1)

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a apelat la procedura de executare reglementată de prevederile art. 1095 și următoarele C. proc. civ. pentru a obține recunoașterea și executarea pe teritoriul României a hotărârii civile pronunțată de către Curtea de Apel a Statului Oregon districtul Washington (SUA) la data de 3 decembrie 2015, hotărâre prin care s-a desfăcut căsătoria dintre ea și pârât și au fost soluționate mai multe cereri accesorii divorțului.

Înalta Curte, reține că Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor a fost ratificată de România prin Legea nr. 361/2007.

Prevederile aplicabile cererii de recunoaștere și executare a hotărârii de față sunt cele cuprinse în Capitolul 4 din Convenția de la Haga -„Recunoaștere și executare” și se completează cu prevederile C. proc. civ. român (legea forului) în măsura permisă de prevederile Convenției. Așadar, conform art. 24 și art. 26 alin. (1) din Convenție, procedura este reglementată de legea statului solicitat (legea română), însă cazurile de refuz de recunoaștere și încuviințare executare sunt cele strict prevăzute de art. 23 alin. (2) din tratatul internațional care, urmare ratificării, face parte integrantă din ordinea juridică internă.

Conform art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recunoaștere a unei hotărâri străine se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea hotărârii. Cât privește cererea de încuviințare a executării pe teritoriul României a unei atare hotărâri, aceasta este de competența tribunalului în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea potrivit art. 1103 alin. (1) C. proc. civ. Doar în cazul imposibilității de determinare a tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul sau sediul cel care refuză recunoașterea, competența aparține Tribunalului București (art. 1099 alin. (2).

Recurentul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. arătând că decizia instanței de apel este nelegală pentru că a fost pronunțată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată cu încălcarea legii.

Critica nu este fondată, decizia atacată fiind pronunțată de aceeași judecători care au luat parte la judecarea pe fond a pricinii.

Nu poate fi primită nici critica prin care recurentul – pârât susține că instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, a încălcat art. 6 din C.E.D.O. pentru că nu a ținut cont de înscrisurile depuse de acesta la dosar și de apărările susținute în apel.

Astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate, instanța de apel s-a conformat întocmai dezlegărilor date de instanța de casare precum și îndrumărilor date de aceasta și a stabilit situația de fapt pe baza înscrisurilor relevante pentru soluționarea petitului cererii de chemare în judecată, respectiv executare. Faptul că instanța nu a dat relevanță apărărilor recurentului și nu a considerat utile soluționării cauzei toate înscrisurile depuse de acesta, nu se poate transpune într-o încălcare a dreptului la un proces echitabil reglementat de C.E.D.O.

Critica privind nepunerea în discuția părților în apel a excepției nulității semnăturii cererii de chemare în judecată invocată de către pârât prin întâmpinare la instanța de fond, cât și prin încheierea de ședință din 1 februarie 2016, cât și prin motivele de apel, nu poate fi primită având în vedere că acest aspect a fost analizat de instanța de apel cu ocazia verificării dreptului de reprezentare reținând că delegațiile depuse și mandatele întrunesc condițiile prevăzute pentru reprezentarea reclamantei.

Recurentul-pârât a mai susținut că decizia instanței de apel este nelegală pentru că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și a încălcat și regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 și pct. 5 C. proc. civ. arătând că, deși a invocat prin întâmpinare și prin motivele de apel că această acțiune este inadmisibilă, instanța de apel nu a ținut cont de apărările și susținerile sale.

Contrar susținerilor recurentului, chestiunea admisibilității acțiunii a fost analizată în primul ciclu procesual, Înalta Curte, relevând cu caracter irevocabil dispozițiile legale aplicabile în speță și, ca atare, și admisibilitatea acțiunii.

Inexistența la dosar a unei legi de procedură în materialitatea sa nu echivalează cu ignorarea acesteia, în măsura în care are aplicabilitate în cauză.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Prin decizia de casare s-a statuat irevocabil incidența în cauză a Convenției de la Haga reținându-se că în conformitate cu art. 24 și art. 26 alin. (1) din Convenție, procedura este reglementată de legea statului solicitat (legea română).

Criticile recurentului cu privire la faptul că hotărârea din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel a Statului Oregon SUA nu i-a fost comunicată, că această hotărâre a fost pronunțată în lipsa sa, că pentru a fi recunoscută în România hotărârea din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel a Statului Oregon SUA trebuie să se facă dovada că au fost respectate dispozițiile Convenției de la Haga din 19 octombrie 1996 și respectiv dispozițiile Convenției cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, nu sunt critici de nelegalitate a deciziei atacate ci de netemeinicie și tind la schimbarea situației de fapt ceea ce nu este admisibil pe calea recursului, cale de atac care este limitată doar la verificarea legalității deciziei atacate.

Nu pot fi primite nici criticile care se referă la interpretări ale dispozițiilor art. 12 și art. 23 din Convenția de la Haga, a considerentelor hotărârii din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel din Statul Oregon SUA, a relevanței unor înscrisuri aflate la dosar, a unor aspecte ale situației de fapt și a Sentinței civile nr. 1932 din 25 septembrie 2017 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, tot pe considerentul încălcării limitelor caracterului nedevolutiv a căii de atac a recursului.

Critica prin care recurentul susține că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat deoarece între pârât și reclamantă exista o hotărâre pronunțată în România cu privire la divorț și exercitare autoritate părintească minori, Sentința nr. 1932 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, ca atare nu mai putea fi recunoscută o altă hotărâre nr. C143932DRB a Curții de Apel din Oregon SUA pentru aceleași aspecte, nu poate fi primită având în vedere că hotărârea Curții de Apel din Oregon SUA este anterioară, fiind pronunțată la 3 decembrie 2015.

Referitor la critica prin care se arată că au fost depășite atribuțiile puterii judecătorești, Înalta Curte reține că legiuitorul a avut în vedere depășirea de către judecător a atribuțiilor conferite prin lege, incursiunea lor în domeniul puterii legislative sau a puterii executive, în dauna ordinii constituționale și a interesului public. Altfel spus, pentru a putea invoca acest motiv de casare, partea ar trebui să dovedească că instanța a cărei hotărâre este atacată a atribuit valoare legală unor texte abrogate, a negat orice valoare unui text care încă are forță legală, a încălcat art. 5 C. proc. civ., stabilind dispoziții general obligatorii prin actul jurisdicțional, or recurentul nu a relevant astfel de situații în cauză.

Având în vedere cele reținute, Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Cererea de recunoaștere și executare a hotărârii străine prin care s-a desfăcut căsătoria (NCPC) was last modified: decembrie 5th, 2019 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.