Cererea de obligare a pârâţilor la plata sumei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat prin acte de concurenţă neloială

• Legea nr. 11/1991: art. 4 lit. g)
• NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b)
• NCPC: art. 453 alin. (1)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 6
• NCPC: art. 499

Prin cererea înregistrată la 17 noiembrie 2014 pe rolul Tribunalului Specializat Mureș, sub număr de dosar x/2014, reclamanta A.. Tg. Mureș, în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat instanței obligarea acestora la plata în solidar a sumei de 142.018,29 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat prin acte de concurență neloială, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 și 6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, art. 1349 și urm., art. 1357 și urm, art. 1381 și urm. C. civ.

Prin sentința nr. 28 din 30 martie 2015, Tribunalul Specializat Mureș a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. în favoarea Tribunalului Mureș, secția Civilă, complet specializat pentru soluționarea conflictelor de muncă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 71 din 17 ianuarie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Contrar susținerilor recurenților, hotărârea atacată este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, decizia recurată fiind amplu motivată, argumentele acesteia constituindu-se într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția.

Criticile recurenților nu susțin motivul privind contradictorialitatea hotărârii judecătorești recurate, ci vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Argumentat și legal motivat, instanța de control judiciar a reținut cu justețe că pârâții s-au folosit de cunoștințele dobândite în legătură cu aplicațiile produsului D., de disfuncționalitățile acestui produs pe care îl comercializau pentru reclamantă, de cerințele acestui sector de piață referitoare la necesitatea unui altfel de sistem de management al cabinetelor stomatologice, creând propriul lor sistem (dROOT), făcând reclamă acestuia în rândul clienților reclamantei și înființând S.C. E. S.R.L. pentru comercializarea lui concomitent cu calitatea de angajați ai reclamantei.

Intenția deturnării clientelei, prin uzanțe necinstite, a rezultat și din faptul că cei doi pârâți au trimis oferte de preț încă din anul 2013 către UMF Tg. Mureș, când erau angajații reclamantei, participând cu societatea înființată de ei la procedura de achiziție publică, iar în perioada 2012-2013 au făcut reclamă propriului lor sistem dROOT în rândul clientelei pe care o aveau ca și angajați ai reclamantei. Acest aspect a fost reținut ca venind în sprijinul dovezilor privind intenția de deturnare a clientelei, atâta timp cât un partener tradițional, Facultatea de Stomatologie prin UMF Tg. Mureș a devenit clientul pârâților înaintea desfacerii contractelor de muncă a acestora.

Toate acestea au culminat cu încheierea contractului x/21.06.2013 între S.C. E. S.R.L. și UMF Tg. Mureș, client al reclamantei, contract semnat de pârâtul C. (persoana de contact din partea reclamantei în legătură cu produsul D. comercializat Facultății de Stomatologie din cadrul UMF Tg. Mureș), instanța de control judiciar apreciind în mod corect că acestea sunt practici contrare uzanțelor comerciale cinstite, practici neloiale ale angajaților unui comerciant.

Aceasta întrucât, conform art. 4 lit. g) din Legea nr. 11/1991, așa cum erau în vigoare la data respectivă, constituie concurență neloială, deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu aceasta clientela în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant.

Este adevărat că piața prestării de serviciu este o piață liberă, însă cu condiția ca între agenții economici să fie o concurență loială licită, în acord cu reglementările legale.

Este de necontestat, însă, că, în speță, recurenții-pârâți, persoane fizice B. și C., salariați ai societății intimate S.C. A. la momentul respectiv, s-au folosit de legăturile stabilite cu clientela acesteia în cadrul funcțiilor deținute în cadrul societății intimate, pentru a deturna această clientelă în folosul persoanei juridice nou înființate de aceștia, respectiv a S.C. E. S.R.L..

Or, aceasta constituie o practică contrară uzanțelor comerciale cinstite, și, prin urmare, o concurență neloială în sensul art. 4 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991.

În mod greșit recurenții se prevalează de faptul că prejudiciul nu a fost dovedit, în condițiile în care, apelul, prin efectul său devolutiv a permis instanței să conchidă că prejudiciul cauzat reclamantei se circumscrie contractului x/21.06.2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. și UMF Tg. Mureș în cuantum total de 128.064 RON.

Se constată că sub aspectul interpretării greșite a dispozițiilor art. 4 lit. g), lit. g) din Legea nr. 11/1991, respectiv a neîndepliniri cerințelor instituite de textul legal menționat, recurenții au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel ceea ce vizează în realitate netemeinicia deciziei atacate.

Astfel, criticile recurenților nu susțin motivul privind încălcarea normelor de drept material, ci vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Este de precizat că susținerile recurenților-pârâți pe stabilirea situației de fapt nu se convertesc în niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., deoarece stabilirea situației de fapt este atributul instanței de apel din perspectiva caracterului devolutiv al acestei căi de atac, iar, în cauză, instanța de control judiciar și-a motivat hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situației de fapt reținute, în raport de probatoriul administrat în cauză.

În condițiile în care restabilirea situației de fapt și interpretarea probelor aflate la dosar excedează competenței instanței de recurs, se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 488 C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și invocate de recurenți, hotărârea recurată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenții-pârâți C. și B. împotriva deciziei nr. 112/A din 13 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, menținând decizia atacată, ca fiind legală.

Constatând culpa procesuală a recurenților în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatei S.C. A. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurenților-pârâți C. și B. la plata sumei de 8330 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

Sursa informației: www.scj.ro.