Cererea de extrădare. Îndeplinirea condițiilor pentru arestarea persoanei extrădabile (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 196/2018

L. nr. 302/2004: art. 43 alin. (6); NCPP: art. 598 alin. (1) lit. c)

S-a reținut că la data de 30 ianuarie 2018 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul Columbia s-a înregistrat rechizitoriul nr. 1: 18-cr-00020 care constituie actul de inculpare pentru faptele presupus săvârșite de persoanele extrădabile. În baza actului de inculpare au fost emise mandatele de arestare la data de 30 ianuarie 2018 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul Columbia și urmare emiterii acestor mandate de arestare a fost formulată solicitarea de extrădare de către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii.

S-a constatat că, practic, admiterea cererii de extrădare reprezintă o recunoaștere, o acceptare de către instanțele din România a mandatului de arestare preventivă emis de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, astfel că, admițând cererea, nu se poate dispune o altă măsură preventivă decât aceea dispusă de autoritatea judiciară solicitantă.

De asemenea, predarea, ca o consecință directă a admiterii cererii de extrădare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei extrădate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant; în lipsa unui mandat de arestare, organele de poliție nu pot reține persoana extrădabilă, nu pot pătrunde în locuința acesteia sau într-un alt imobil în care se află aceasta și nu au temei legal pentru a o păstra în custodie, nici măcar pentru câteva ore până la momentul predării efective.

Ca atare, s-a reținut că lipsa dispoziției de arestare constituie, în mod evident, o împiedicare la executarea hotărârii de extrădare, care presupune punerea persoanei extrădate la dispoziția autorităților statului solicitant. Așa fiind, impedimentul se circumscrie cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar prin aceasta nu se aduce atingere autorității de lucru judecat, întrucât arestarea reprezintă doar o punere în executare a soluției de admitere a cererii de extrădare.

Pentru considerentele expuse, Curtea de apel a admis contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispusă prin sentința menționată în privința persoanei extrădabile A. cu măsura arestării pentru o durată de 30 de zile, de la data încarcerării, în vederea predării către autoritățile din Statele Unite ale Americii, urmând a emite mandat de arestare la data rămânerii definitive a prezentei.

La data de 21 februarie 2018 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 32/F din 15 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a dispus, în mod corect, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispusă prin sentința menționată în privința persoanei extrădabile A. cu măsura arestării pentru o durată de 30 de zile, de la data încarcerării, în vederea predării către autoritățile din Statele Unite ale Americii.

Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, dacă admite cererea de extrădare, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea predării.

Analizând textul legal sus-menționat se constată, că odată cu soluționarea cererii de extrădare în sensul admiterii acesteia, instanța de judecată trebuie să dispună și măsura preventivă a arestării în vederea predării.

Prevederea imperativă din cuprinsul art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 este justificată de împrejurarea că arestarea în vederea predării este de esența instituției extrădării.

Predarea, ca o consecință directă a admiterii cererii de extrădare, presupune automat privarea de libertate a persoanei extrădate, pentru a se asigura remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant până la momentul predării efective.

În consecință, se constată că omisiunea dispoziției de arestare a persoanei extrădate în vederea predării constituia o împiedicare la executarea hotărârii de extrădare, care presupune punerea persoanei extrădate la dispoziția autorităților din Statele Unite ale Americii, în vederea predării.

În raport cu dispozițiile legale mai sus-menționate, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condițiile pentru arestarea persoanei extrădabile în această fază prealabilă predării care urmează admiterii cererii de extrădare.

Totodată, instanța de control judiciar are în vedere și faptul că din datele existente, persoana extrădabilă A. și-a încălcat obligațiile impuse de instanță, aceasta nefiind găsită la domiciliu începând cu data de 16 februarie 2018, astfel cum rezultă din actele procedurale întocmite în dosar.

Pentru aceste considerente, instanța de control judiciar va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 32/F din 15 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2018 (y/2018).

Va obliga contestatoarea persoană extrădabilă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.