Cerere privind modificarea metodologiei şi a centralizatorului care conţin dispoziţii discriminatorii pentru absolvenţii Facultăţilor de Ştiinţe Juridice, în raport cu cei ai Facultăţilor de Istorie, Economie, Filozofie, Sociologie, Psihologie şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării, în sensul acordării postului didactic de care a fost privat reclamantul la şedinţa de soluţionare a restrângerilor de activitate

• NCPC: art. 488 alin. (1)
• NCPC: art. 503 alin. (1)
• NCPC: art. 504

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal (urmare declinării cauzei prin sentința nr. 203 din 6 mai 2019 a Tribunalului Botoșani – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal), astfel cum o atare cerere a fost precizată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Inspectoratul Școlar Județean Botoșani, obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale să modifice metodologia și centralizatorul care conțin dispoziții discriminatorii pentru absolvenții Facultăților de Științe Juridice, în raport cu cei ai Facultăților de Istorie, Economie, Filozofie, Sociologie, Psihologie și restabilirea situației anterioare discriminării, în sensul acordării postului didactic de care a fost privat la ședința de soluționare a restrângerilor de activitate, organizată de către Inspectoratul Școlar Județean Botoșani, în data de 25.03.2016 și anume Catedra de Istorie-Cultură Civică, vacantă la antereferita dată, la Școala Gimnazială „B.” Dorohoi.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4757 din 19 octombrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată prin contestația în anulare, în raport de motivele invocate și normele legale incidente, dar și de apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul A. este nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte consideră drept neîntemeiate apărările formulate de intimatul Inspectoratul Școlar Județean Botoșani, prin care acesta evocă o neîndeplinire a condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare, observând instanța de control judiciar că, în cauza de față, nu este incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 504 C. proc. civ.. Astfel, contestatorul nu a avut deschisă nici posibilitatea invocării motivului prevăzut la art. 503 alin. (1) C. proc. civ. pe calea apelului sau a recursului și nici nu suntem în prezența unei atacări a unei hotărâri judecătorești împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare, de aceeași parte, printr-o nouă contestație în anulare.

De asemenea, instanța de control judiciar observă că, deși în paragraful privind motivarea în drept a contestației în anulare, contestatorul a indicat și prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., în cuprinsul căii extraordinare de atac ce face obiectul dosarului pendinte, contestatorul nu a invocat faptul că hotărârea definitivă atacată ar fi fost dată fără ca acesta să fi fost legal citat în fața instanței de recurs. Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. au fost invocate doar formal de către contestator, astfel că instanța de control judiciar nu poate analiza hotărârea atacată cu contestație în anulare din această perspectivă.

În ceea ce privește motivele de contestație în anulare reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., Înalta Curte reamintește că, în practica sa judiciară, s-a conturat opinia unanimă potrivit căreia natura temeiurilor prevăzute de normele procedurale care reglementează contestația în anulare este de strictă interpretare, fiind interzisă utilizarea acestor dispoziții pentru a declanșa un nou control pe fond al pretențiilor deduse judecății, ori cenzurarea statuărilor instanțelor de control judiciar în ceea ce privește starea de fapt identificată sau modalitățile de valorificare a probatoriului administrat în cauză.

Cazul de contestație în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. privește ipostaza în care hotărârea dată în recurs este rezultatul unei erori materiale. Astfel, pentru a fi incident un astfel de caz, este necesar ca hotărârea contestată să fi fost pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului și să fi fost rezultatul unei erori materiale, săvârșite de instanța de control judiciar, de natură a influența soluția astfel pronunțată. În definirea cazului de contestație în anulare privitor la existența unor erori materiale, textul de lege are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Totodată, reține Înalta Curte aspectul potrivit căruia contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un „recurs la recurs” în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv îndreptării unor nereguli procedurale, expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu se invocă, de către contestator, în prezenta cauză, o greșeală materială a instanței de recurs, în sensul textului de lege invocat. Motivele expuse în contestația în anulare se referă la însăși legalitatea deciziei atacate, contestatorul formulând critici cu privire la neluarea în considerare, de către instanța de recurs, a conținutului unora dintre înscrisurile depuse în dosarul cauzei.

Contestatorul invocă, deci, teza unei greșeli de judecată în analiza, pretins incompletă și eronată, a probatoriului administrat în cauză, care a condus la pronunțarea altei soluții decât cea pe care contestatorul o apreciază a fi corectă, susțineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestației în anulare invocate nu se circumscriu noțiunii de „eroare materială”, astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Contrar celor învederate de contestator, analiza criticilor formulate presupune, în mod evident, o reexaminare a înscrisurilor cu privire la care se arată că ar conduce la reținerea unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de recurs, antamând, astfel, fondul raporturilor juridice dintre părți, ceea ce depășește limitele unei simple greșeli materiale.

De asemenea, ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., invocată de către contestator în cauza de față, se referă la situația în care se identifică o eroare a instanței de recurs, constând în omisiunea de a cerceta un motiv de casare invocat de către recurent prin memoriul de recurs, încălcându-se, în această manieră, exigențele unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt conturate de legislația procesuală civilă și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Pe cale de consecință, în raport de conținutul normativ al art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., conform căruia: Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (…) 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, pentru reținerea incidenței unui astfel de motiv de contestație în anulare, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:

1. respingerea recursului părții care formulează contestația în anularea sau admiterea, în parte, a acestuia;

2. omisiunea de a cerceta unul dintre motivele de casare invocate de recurent;

3. motivul de casare să fi fost invocat în termen.

Aplicând cauzei pendinte aspectele teoretice invocate anterior, Înalta Curtea constată că nu este îndeplinită condiția existenței unei omisiuni de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate, întrucât o analiză a deciziei civile nr. 735 din data de 9 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, relevă o cercetare completă, diligentă și judicioasă realizată de instanța de recurs în privința tuturor motivelor de casare invocate de către contestatorul – recurent.

Astfel, din cuprinsul memoriului de recurs depus în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte reține că recurentul A. a înțeles să învestească instanța de recurs cu analiza incidenței motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., date fiind criticile ce au vizat, în esență, soluția primei instanțe de neadmitere, în totalitate, a acțiunii sale.

În susținerea căii extraordinare de atac exercitate, contestatorul A. a învederat că instanța de recurs ar fi omis să analizeze motivele de casare expuse în cererea de recurs, însă Înalta Curte observă că acele chestiuni indicate prin contestația în anulare au reprezentat, în fapt, argumente aduse de contestator, prin memoriul de recurs, în susținerea incidenței cazului de casare vizat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prevederile pct. 3 al alin. (2) al art. 503 C. proc. civ. vizează exclusiv omisiunea cercetării motivelor de recurs, astfel cum au fost acestea formulate de parte prin cererea de recurs, iar nu omisiunea instanței de a răspunde fiecărui argument de fapt și de drept invocat, sau demersul instanței de a grupa argumentele și a le cerceta în bloc, pe calea contestației în anulare neputând fi criticată modalitatea în care instanța de recurs a răspuns motivului de casare invocat.

În acest context, Înalta Curte observă că motivele contestației în anulare formulate de contestatorul A. nu se circumscriu noțiunii de omisiune a cercetării unui motiv de recurs, la care face trimitere conținutul normativ al art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., prin intermediul lor, titularul căii extraordinare de atac tinzând, în fapt, să repună în discuție chestiunile deja tranșate și să obțină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condițiile de exercitare a contestației în anulare.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu poate fi reținută incidența motivelor de contestație în anulare reglementate de art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 735 din data de 9 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Sursa informației: www.scj.ro.