Cerere privind despăgubiri civile. Recurs scutit de la plata taxei judiciare de timbru (NCC, NCPC, NCPP, O.U.G. nr. 80/2013)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1037/2020

O.U.G. nr. 80/2013: art. 29 alin. (1) lit. i); NCPP: art. 16 lit. e), art. 196 alin. (2), art. 315 alin. (1) lit. b); NCC: art. 1357; NCPC: art. 488, art. 489 alin. (2), art. 493 alin. (5) 

În ceea ce privește excepția netimbrării, invocată de intimata-pârâtă, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea.

Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanțelor civile urmare Ordonanței de clasare din 23 mai 2017 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în Dosarul penal nr. x/2017, prin care, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 16 lit. e) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind pe numitul C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) C. pen., ca urmare a faptului că persoana vătămată, recurentul-reclamant A., nu a formulat plângere prealabilă.

Prezenta cauză are ca obiect despăgubiri civile pentru prejudiciul decurgând din accidentul cercetat în Dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1357 C. civ.

Ca atare, în ceea ce privește timbrajul, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul formulat fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

În consecință, Înalta Curte va respinge excepția netimbrării, invocată de intimata-pârâtă B. S.A.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, se reține că, recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanței de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (2) din același cod.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Concret, pentru ca susținerile dezvoltate de recurentul-reclamant să se încadreze în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., acesta trebuie să invoce fie încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, aducând argumente din care să rezulte că acestea norme nu au fost corect aplicate situației de fapt stabilite de instanța de apel, fie nemotivarea deciziei recurate sau motivarea acesteia cu reținerea unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

În recursul declarat, recurentul-reclamant critică soluția instanței de apel exclusiv în ceea ce privește cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri morale, precizând că sumele acordate pentru același tip de suferințe sunt mult mai mari, că leziunile produse au necesitat pentru vindecare un număr de 85 de zile, că, datorită accidentului, a suferit un traumatism cerebral, necesitând o intervenție chirurgicală, împrejurare care l-a împiedicat să ajungă atât la soția sa, care era internată în spital, cât și la înmormântarea mamei sale. A mai invocat schimbări profunde de comportament survenite după accident, împrejurarea că nu mai poate lucra și nu își mai poate întreține familia, precum și iminența unei noi intervenții chirurgicale la nivelul capului, concluzionând că nivelul daunelor morale stabilite de instanța de apel nu corespunde în integralitate consecințelor negative ale accidentului.

Înalta Curte reține că argumentele invocate în dezvoltarea motivelor recurs trebuie să se grefeze pe legalitatea hotărârii atacate, nu pe chestiuni de fapt deduse judecății în fața instanței de apel, întrucât, în considerarea specificului căii de atac a recursului, examinarea aspectelor de netemeinicie sunt excluse analizei instanței de recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs depus la dosar nu s-au formulat critici concrete de nelegalitate cu privire la judecata realizată de instanța de apel, care să se subsumeze dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În realitate, criticile formulate constau, exclusiv, în aspecte legate de temeinicia hotărârii recurate, recurentul-reclamant fiind nemulțumit de modul în care instanța de apel a stabilit, în baza probelor administrate și a propriilor aprecieri asupra situației de fapt incidente în speță, cuantumul daunelor morale cuvenite acestuia.

Susținerile cuprinse în dezvoltarea motivelor de recurs, legate de modul incorect în care instanța de apel a apreciat asupra criteriilor de stabilire a cuantumului daunelor morale, cum sunt intensitatea suferințelor morale și fizice produse ca urmare a accidentului sau impactul psihic al acestui eveniment, nu pot fi considerate critici circumscrise motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., deoarece vizează strict aspecte de netemeinicie și, astfel, exced controlului instanței de recurs.

În consecință, Înalta Curte consideră că recurentul-reclamant a invocat doar formal textele art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., întrucât pretinsa greșită analiză a criteriilor de evaluare a cuantumul daunelor morale nu poate fi considerată o critică circumscrisă cazurilor de casare arătate, nici celorlalte motive de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă, din cuprinsul susținerilor recurentului-reclamant neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalității deciziei recurate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.