Cerere de anulare a deciziei privind pensia militară de stat pentru limită de vârstă, emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie, obligarea Casei Sectoriale de Pensii a MAI la plata diferenţelor drepturilor de pensie ale contestatorului ca urmare a emiterii noii decizii de pensie şi la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferentă sumelor neachitate

• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• Legea nr. 62/2011: art. 28
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 11.07.2019 sub nr. x/2019, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrei de sindicat A., i-a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea hotărârii nr. 22564/03/03.2021 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Afacerilor interne; anularea deciziei nr. 209283/16.12.2020 privind pensia militară de stat pentru limită de vârstă emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne; emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne; obligarea Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la plata diferențelor drepturilor de pensie ale contestatorului ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 01.12.2020, la zi, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă a sumelor neachitate, până la data plății efective a acestora.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 52 din 19 ianuarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul București și Tribunalul Vâlcea, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect contestație decizie de pensionare formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrei de sindicat A.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și dispozițiile Deciziei nr. 1 din 21.01.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011:

Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși., iar potrivit alin. (2):

„În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres”.

Conform alin. (3) din același act normativ: „În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă”.

Totodată, instanța supremă constată că potrivit dispozițiilor Deciziei în interesul legii nr. 1 din 21.01.2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii în dosarul nr. x/2012 s-a statuat: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogate prin Legea dialogului socialnr. 62/2011)stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activăîn acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant”.

Așadar, față de împrejurarea că sediul sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate este în București, str. x sector 1, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Sursa informației: www.scj.ro.