Cerere prin care s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor referitoare la termenul de 30 de zile de la data în care se comunică decizia unilaterală a angajatorului de încheiere a contractului individual de muncă (NCPC, C. muncii)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1162/2017

NCPC: art. 270, art. 304, art. 488 alin. (1) pct. 5, art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (4); C. muncii: art. 250, art. 268 alin. (1) pct. a; L. nr. 47/1992: art. 29 alin. (1)

Analizând criticile deduse judecății, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:

Prioritar, se reține că nu pot fi identificate critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Ipoteza reglementată de acest motiv de recurs are în vedere încălcarea unor condiții referitoare la actul de procedură, care este sancționată cu nulitatea acestuia și nu situația reclamată de recurent, respectiv nemotivarea soluției de nesesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de revizuent.

Analizând această critică din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este fondată.

Astfel, verificând considerentele deciziei atacate, Înalta Curte constată că instanța a răspuns argumentat de ce a respins sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile ridicate de revizuent, arătând că acestea au fost ridicate în fața instanței învestite cu soluționarea unei cereri de revizuire, iar textul legal pretins a fi neconstituțional nu are legătură cu obiectul dedus judecății prin cererea de revizuire, ci cu fondul cauzei, aspect ce excedează controlului instanței de retractare și limitelor învestirii sale.

Cenzurând criticile ce se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a legii și care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Fiind învestită de către reclamant cu solicitarea de sesizare a Curții Constituționale, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra neconformității cu legea fundamentală a prevederilor art. 268 alin. (1) pct. a, art. 250 C. muncii, art. 270 și 304 C. proc. civ., Curtea de Apel Pitești a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru a da curs unui asemenea demers.

Instanța de revizuire a reținut că nu este îndeplinită cerința existenței unei legături între soluționarea excepției de neconstituționalitate și soluționarea cererii de revizuire, din perspectiva motivului de retractare invocat. Astfel, era necesar ca soluționarea excepțiilor să aibă legătură cu soluționarea prezentei cauze, respectiv revizuire, iar nu cu un litigiu anterior pe care revizuentul l-a avut, pe fondul cauzei, întrucât excepțiile formulate vizează chestiuni ce țin de judecata în fond.

Ca atare, s-a constatat că prefigurarea unei soluții vizând neconstituționalitatea textului menționat nu creează premisele aplicării directe a acestei norme la speța dedusă judecății, ceea ce avea de rezolvat instanța de revizuire fiind, prioritar, incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest context și pe temeiul acestor considerente, Curtea de Apel Pitești a concluzionat în sensul lipsei legăturii între norma contestată și incidența ei în soluționarea cauzei.

Or, criticând această soluție, recurentul nu demonstrează de ce este lipsit de fundament legal raționamentul instanței, limitându-se la a prelua cerințele de admisibilitate reglementate de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și la a susține că ele se regăsesc în cauză.

Astfel, recurentul nu arată de ce ar fi eronat considerentul instanței potrivit căruia, fiind în calea de atac de retractare a revizuirii, aceasta are de dat dezlegare incidenței cazului de revizuire evocat de către revizuent, iar nu aplicării directe a dispozițiilor criticate pentru neconstituționalitate.

Recurentul susține că instanța de revizuire a greșit atunci când a apreciat asupra relevanței excepției de neconstituționalitate, care impunea ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, având în vedere interesul procesual al rezolvării acestei excepții de neconstituționalitate din perspectiva soluției ce se va da în calea de atac a revizuirii.

În acest sens, a susținut că legătura între excepția de neconstituționalitate invocată și soluționarea cauzei nu trebuie să fie foarte restrictivă și să restrângă sfera de aplicare numai la prevederile legale pe care instanța inferioară și-a întemeiat soluția, atunci când se invocă această excepție în calea de atac. În opinia recurentului admiterea excepției de neconstituționalitate nu influențează admisibilitatea cererii de revizuire, dar are tangență cu evocarea fondului.

Aceste aserțiuni ale recurentului, prin care nu sunt combătute statuările instanței ce a pronunțat decizia atacată, nu se pot circumscrie unei critici de nelegalitate, având în vedere aspectul care a constituit fundamentul soluției de nesesizare a Curții Constituționale.

De asemenea, recurentul nu combate argumentul instanței conform căruia, chiar și prefigurarea unei soluții privind neconstituționalitate textului nu ar crea premisele aplicării directe a normei contestate în speță, față de aspectele pe care aceasta trebuie să le verifice prioritar, în cadrul admisibilității căii de atac, respectiv al incidenței motivului de revizuire ce a constituit temeiul juridic al cererii formulate de revizuent.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în cazul revizuirii pentru existența unor hotărâri potrivnice, dacă se încuviințează cererea de revizuire instanța va anula cea din urmă hotărâre.

Prin urmare, ipoteza admiterii cererii de revizuire pentru motivul invocat de către revizuent ar conduce la anularea hotărârii supuse revizuirii, context în care nu s-ar fi putut judeca cauza pe fond, astfel încât să poată exista o legătură între norma contestată ca fiind neconstituțională și incidența ei în soluționarea cauzei.

Or, soluția vizând neconstituționalitatea unui text nu poate fi evaluată în abstract, ci în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica cerința referitoare la necesitatea existenței legăturii normei contestate cu rezolvarea cauzei.

Față de cele ce preced, instanța de revizuire a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuent, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate potrivit căreia dispozițiile normative a căror constituționalitate se cere a fi cenzurată, să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul formulat de revizuentul A., ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.