Cerere în vederea obligării pârâţilor să calculeze şi să plătească indemnizaţia egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute actualizarea cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată

• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, la 23.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Caraș-Severin, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să calculeze și să plătească indemnizația egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, în temeiul dispozițiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, actualizarea cu indicele de inflație și plata dobânzii legale de la data nașterii dreptului până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 și 27 din O.U.G. nr. 137/2000, art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborate cu art. 3 al Directivei 2000/78/CE și Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1804 din 26 septembrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Caraș-Severin competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Tribunalul Caraș-Severin și Tribunalul Gorj – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține cu titlu prealabil că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

De asemenea, instanța supremă reține că reclamanta, fost judecător în cadrul Tribunalului Caraș-Severin, a învestit această instanță cu o acțiune întemeiată pe obligația de a face, având ca obiect drepturi salariale, solicitând obligarea pârâtei la calcularea și plata indemnizației egale cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, în temeiul dispozițiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, actualizarea cu indicele de inflație și plata dobânzii legale de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

Prin urmare, reclamanta, judecător, eliberat din funcție, prin pensionare în luna martie 2015, la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Caraș-Severin cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Caraș-Severin.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal, „În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”.

Totodată, conform art. 127 alin. (2)^1 C. proc. civ., „Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz”.

În speță, reclamanta, cu domiciliul în localitatea Reșița, județul Caraș-Severin, a fost judecător în cadrul Tribunalului Caraș-Severin, fiind eliberată din funcție în luna martie 2015, ca urmare a pensionării. Așadar, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, potrivit art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție reclamanta își are domiciliul, respectiv Tribunalului Caraș-Severin.

Dispozițiile imperative ale art. 127 alin. (1) coroborate cu cele de la art. 127 alin. (2)^1 C. proc. civ. sunt incidente exclusiv în acele ipoteze în care reclamant este un judecător activ ce își desfășoară activitatea la instanța competentă a soluționa pricina potrivit legii, sau la o instanță superioară acesteia, fie reclamant este chiar instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei. Finalitatea urmărită de legiuitor a fost aceea de a păstra aparența de imparțialitate obiectivă a instanței de judecată. Pentru pârâtul chemat în judecată, această aparență de imparțialitate ar fi iluzorie în măsura în care acesta ar constata că urmează a se judeca în contradictoriu, în primă instanță sau în căile de atac, fie cu un judecător care activează în cadrul instanței care judecă una din etapele procesului (fond, apel sau recurs), fie cu însăși instanța care judecă procesul într-una din etapele sale (fond, apel sau recurs).

Așadar, având în vedere că reclamanta nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță, nu sunt incidente dispozițiile alin. (1) ale art. 127 C. proc. civ., ci cele ale alin. (2) coroborate cu cele de la alin. (2)^1 ale aceluiași articol, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, Tribunalul Caraș-Severin.

Prin urmare, atunci când reclamantul nu este nici judecător în funcție și nici o instanță de judecată, nu sunt incidente dispozițiile imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ. ci cele dispozitive ale art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Însă, așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului „poate”, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.».

Se deduce, astfel, că norma reglementează un drept de opțiune al reclamantului care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate. Așadar, în această situație, legea lasă la aprecierea reclamantului un drept de a alege în a se judeca:

– fie la o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, atunci când apreciază că acea calitate a pârâtului (judecător sau instanță de judecată) ar putea împieta asupra imparițalității completului de judecată învestit;

– fie să sesizeze chiar instanța competentă potrivit legii, atunci când are încredere în obiectivitatea și imparțialitatea judecătorilor ce activează la această instanță și când apreciază că simpla calitate de judecător sau de instanță de judecată a pârâtului nu va avea nici o influență asupra completului de judecată care va soluționa litigiul.

În speță, reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Caraș-Severin, instanță competentă potrivit dispozițiilor art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, chiar dacă, în acord cu dispozițiile art. 127 alin. (2) coroborate cu cele de la alin. (2^1), reclamanta avea posibilitatea de a introduce cererea la o instanță competentă din circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Timișoara, cum este Tribunalul Gorj care se regăsește în raza teritorială a Curții de Apel Craiova, curte de apel învecinată Curții de Apel Timișoara.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată în favoarea instanței sesizate – Tribunalul Caraș-Severin.

Dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt norme dispozitive de ordine privată. Așadar, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Caraș-Severin (chiar dacă pârât în cauză este chiar Tribunalul Caraș-Severin), această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Sursa informației: www.scj.ro.