Cerere în vederea dispunerii obligării pârâtului la eliberarea adeverinţei tip în vederea recalculării şi actualizării pensiei de serviciu. Stabilirea competenței de soluționare a litigiului

• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135 alin. (2) şi (4)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă la data 14 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantele A., B., C., D. și E., au chemat în judecată Tribunalul Gorj, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la eliberarea adeverinței tip, în vederea recalculării și actualizării pensiei de serviciu, începând cu data de 01.01.2018, până la zi și în viitor, potrivit sentinței civile nr. 129/1.02.2020 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2933 din 21.10.2020 a Curții de Apel Pitești, raportat la dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea 303/2004 și înaintarea acesteia către Casa Județeană de Pensii Gorj.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 967 din 26 aprilie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Gorj – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte subliniază că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Cauza de față are ca obiect obligarea pârâtului Tribunalului Gorj, în calitate de fost angajator, la eliberarea unei adeverințe-tip pentru revizuirea pensiei de serviciu a reclamantelor, ce au deținut funcția de judecători.

Prin urmare, reclamantele, judecători pensionari la data introducerii acțiunii, au învestit Tribunalul Vâlcea cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Gorj.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența teritorială în cazul conflictelor de muncă aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, iar potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, „Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.

Prin urmare, Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevăd o competentă teritorială alternativă de soluționare a litigiilor de muncă, în funcție de domiciliul/reședința/sediul/locul de muncă al reclamantului.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

„dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

„în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”.

Conform art. 127 alin. (2) ind. 1 C. proc. civ.:

„dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz”, iar conform alin. (3) al aceluiași articol:

„dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul (…) grefierilor”.

Având în vedere că reclamantele nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Însă, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Gorj), este atrasă incidența art. 127 alin. (2) și (2) ind. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantele pot sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului „poate”, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Reclamantele și-au manifestat opțiunea în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în sensul învestirii Tribunalul Vâlcea cu soluționarea litigiului, determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, se reține că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Așadar, dreptul de opțiune aparține, în mod exclusiv, părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce partea reclamantă și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Vâlcea, instanță din raza unei curți de apel învecinate (Curții de Apel Pitești), rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu sau la cerere, acest drept de opțiune.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.