Cerere în vederea anulării hotărârii privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Admiterea excepţiei lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu şi respingerea recursului ca fiind lipsit de interes
- NCPC: art. 248
- NCPC: art. 29
- NCPC: art. 32 alin. (1) lit. d)
- NCPC: art. 33
- NCPC: art. 496 alin. (1)
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.10.2021 pe rolul Curții de Apel Iași, astfel cum a fost modificată prin cererea înregistrată în data de 20.10.2021, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Comitetul Național pentru Situații de Urgență, Prefectul Județului Iași, Instituția Prefectului Județului Iași, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Mihail Sturdza” al Județului Iași, Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor și Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Iași:
– anularea Hotărârii CNSU nr. 76 din 30.09.2021;
– anularea Hotărârii nr. 128/28.09.2021 emisă de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Iași;
– anularea Hotărârii nr. 826 din 5 august 2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 11 august 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19;
– anularea Hotărârii nr. 990 din 17 septembrie 2021 pentru modificarea și completarea anexelor nr. 2 si 3 la Hotărârea Guvernului nr. 932/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 septembrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19;
– anularea Hotărârii Guvernului nr. 932/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 septembrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 9 septembrie 2021.
(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4167 din 22 septembrie 2022)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea căii de atac promovate în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar („orice cerere”) poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.
Înalta Curte va avea în vedere și prevederile art. 29 C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act.
În cauza de față, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului promovat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenție principală, trebuie avute în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, obiectul cererii de intervenție, împrejurarea că reclamanții nu au recurat soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii formulate, dar și modificările legislative survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, dar și prin cererea de intervenție principală, s-a solicitat anularea mai multor hotărâri de guvern și hotărâri CNSU/CJSU emise în perioada 5.08.2021-6.10.2021, în vederea prelungirii stării de alertă pe teritoriul României și stabilirii măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Totodată, recurenta din prezenta cauză, titulara cererii de intervenție principală, a solicitat expres „anularea/încetarea stării de alertă pe teritoriul României”.
Înalta Curte reține că, pe parcursul soluționării cauzei, ulterior înregistrării prezentului recurs și anume începând cu data de 9 martie 2022, a încetat aplicabilitatea H.G. nr. 171 din 3 februarie 2022 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, încetând astfel toate restricțiile, precum și restrângerea sau interzicerea unor activități așa cum erau prevăzute în actul normativ menționat.
În acest context, se apreciază că recurenta nu a făcut dovada interesului în continuarea demersului de verificare a legalității unor acte administrative normative ale căror efecte au încetat în totalitate, demers inițiat prin cererea de intervenție principală ce nu a fost admisă în principiu de către prima instanță.
Această împrejurare fundamentează concluzia că interesul procesual al susținerii recursului nu mai subzistă, nefiind îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac impusă de art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată din oficiu și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.
Sursa informației: www.scj.ro.