Cerere în vederea anulării Deciziei de impunere, prin care, în soluţionarea deconturilor cu suma negativă de TVA cu opţiune de rambursare ale societăţii, a fost respinsă cererea de rambursare a TVA și obligarea pârâtelor la plata sumei cu titlu de TVA de rambursat

• NCPC: art. 22 alin. (5)
• NCPC: art. 483 alin. (3)
• NCPC: art. 496
• NCPC: art. 497 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați:

– anularea pct. 1 al Deciziei nr. 814 din 02.11.2017 de soluționare a contestației formulate împotriva Deciziilor de impunere nr. x/19.11.2012 și nr. F – GL 820/29.11.2012;

– anularea Deciziei de impunere nr. x/19.11.2012;

– anularea Deciziei de impunere nr. x/19.11.2012, prin care, în soluționarea deconturilor cu suma negativă de TVA cu opțiune de rambursare ale societății, a fost respinsă cererea de rambursare a TVA în sumă de 1.888.583 RON;

– obligarea AJFP Galați la plata sumei de 1.549.474 RON, din totalul de 1.888.583 RON, cu titlu de TVA de rambursat.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4231 din 28 septembrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat exclusiv în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reține că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., „judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut”, această pronunțare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

Din actele dosarului reiese că, între societatea A. S.R.L. și D. s-a încheiat Contractul de dezmembrare și procesare nr. x/10 noiembrie 2010 – Kiev Ucraina, cu 2 anexe, contract de prestări servicii prin care societatea S.C. A. S.R.L. în calitate de „Executant”, se obligă să execute lucrările de dezmembrare și secționare a părților navelor m/v „E.” și m/v „F.” conform comenzii „Beneficiarului” D..

La data de 28/02/2011, societatea intimată A. S.R.L. a introdus prin Vama Sulina două nave maritime pentru dezmembrare în vederea valorificării ca deșeuri din fier vechi, astfel:

– nava maritimă E., cu Declarația vamală nr. 1/28.02.2011 emisă de Biroul Vamal Sulina, potrivit căreia nava a fost importată și plasată în procedură privind controlul destinației finale (Autorizația pentru utilizarea procedurilor simplificate nr. 583/01.03.2011) de destinatar/declarant/reprezentant A. S.R.L. Galați în bazinul Sulina, având ca țară de expediere Ucraina și de origine a navei Germania, iar la expeditor D.;

– nava maritimă F., cu Declarația vamală nr. 2/28.02.2011 emisă de Biroul Vamal Sulina, potrivit căreia nava a fost importată și plasată în procedura privind controlul destinației finale (Autorizația pentru utilizarea procedurilor simplificate nr. 582/01.03.2011) de destinatar/declarant/reprezentant A. S.R.L. Galați în bazinul Sulina, având ca țară de expediere Ucraina și de origine a navei Germania, iar la expeditor D..

Prin Contractul de dezmembrare si secționare deșeuri metalice nr. x/10.11.2010, D. și-a asumat să suporte toate taxele rezultate din livrarea si/sau manevra corpurilor de navă către/în Șantierul Naval Sulina, iar în data de 21.02.2011, societatea A. S.R.L. a emis către aceasta Invoice nr. 06/21.02.2011 în valoare de 42.000 USD (echivalentul a 131.611,20 RON), având ca obiect „Valoare garanție pentru Oficiul Vamal din Sulina, plată suplimentară pentru AFDJ referitoare la remorcarea M/N E. si m/n F., emitere certificate lucru cu foc deschis in vederea stabilirii procesului de tăiere”, conform Contract de dezmembrare si secționare deșeuri metalice nr. x/10.11.2011.

A doua zi, la 22.02.2011, intimata A. S.R.L. a încasat, prin transfer bancar, suma de 42.000 USD reprezentând contravaloarea Invoice nr. 06 din 21.02.2011.

Instanța de fond a constatat că, pentru suma de 68.376 RON, intimata reclamanta nu are drept de deducere întrucât, la data declarațiilor vamale, 28.02.2011, nu avea calitatea de furnizor al celor două nave, nu avea calitatea de cumpărător al acestora si nici nu avea încheiat un contract din care să rezulte că va achiziționa bunurile care vor rezulta in urma transformării navelor.

De asemenea, a constatat faptul că societatea intimată reclamantă nu a avut calitatea de „importator în scopul taxei” și nici nu a refacturat către D. valoarea bunurilor importate si TVA aferent acestora.

Pentru aceste motive, a fost respinsă cererea reclamantei apreciindu-se că aceasta nu avea drept de deducere a TVA achitat în vamă.

Nu rezultă însă analiza pe care judecătorul fondului ar fi trebuit să o facă și în ceea ce privește existența tuturor hotărâri judecătorești definitive invocate de părți și a eventualelor dezlegări în fapt sau în drept de care era ținută, îndeosebi a împrejurării reținute prin sentința nr. 973/2013 a judecătorului sindic în sensul că D. a cumpărat cele două nave în discuție, iar „aceste nave au fost proprietatea creditoarei (NTCL) până la dezmembrarea lor și obținerea de fier vechi”.

Nu există nici un raționament propriu și coerent al primei instanțe prin raportare la data importului (28.02.2011), ca dată de referință esențială, în condițiile în care concluziile experților au fost parțial înlăturate de instanță.

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care „recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”, precum și prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte – constatând că prima instanță în mod greșit nu a intrat în cercetarea fondului acțiunii, neexaminând întregul material probator și neapreciind relevanța hotărârilor judecătorești privind-o pe intimata reclamantă, pentru o corectă aplicare a legii la situația de fapt reală, care astfel nu poate fi considerată deplin stabilită – apreciază recursul ca fiind fondat în limitele arătate, urmând să caseze în parte sentința și să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 496 și art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind suplimentarea onorariului de expert.

Sursa informației: www.scj.ro.