Cerere formulată de către executorul judecătoresc. Ajutor public judiciar. Conflict negativ de competență (NCPC, O.U.G. nr. 51/2008)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 441/2017

NCPC: art. 94-128, art. 133, art. 135 alin. (1), art. 651; O.U.G. nr. 51/2008: art. 6 lit. a) și c), art. 26-27

Prin sentința nr. 1104 din 2 octombrie 2014, Tribunalul București a admis cererea și a încuviințat executarea silită pe teritoriul României a sentinței nr. 5P/1/2010-64 pronunțată de Judecătoria Partizan în dosarul soluționat la data de 21 februarie 2011.

Prin încheierea din 12 iunie 2014 a fost încuviințată cererea de ajutor public judiciar în favoarea petentei minore și s-a încuviințat acordarea ajutorului public judiciar pentru procedura de executare în România a sentinței menționate anterior în formele prev. de art. 6 lit. a) și c) din O.U.G. nr. 51/2008, respectiv asistență prin avocat și plata onorariului executorului judecătoresc,

Prin cererea din data de 26.08.2016, executorul judecătoresc a arătat că au fost efectuate și alte cheltuieli de executare, iar dosarul urmează să fie închis pentru că nu s-au identificat conturi sau bunuri ale debitorului, solicitând totodată instanței să se pronunțe asupra cheltuielilor de executare în cuantum total de 1.357,20 lei.

Cu privire la aceste cheltuieli, tribunalul a apreciat că acestea cad în competența de soluționare a instanței de executare, conform art. 651 C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Arad a pronunțat sentința nr. 62 din 4 ianuarie 2017, prin care, la rândul său, a constatat necompetență materială și teritorială a instanței în soluționarea cererii. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în baza art. 133 C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Judecătoria a apreciat ca în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 651 C. proc. civ., iar cererea formulată de către executorul judecătoresc se grefează pe dispozițiile art. 26-27 din O.U.G. nr. 51/2008.

Astfel, potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 51/2008, în cazul încuviințării cererii de ajutor public judiciar sub forma plății onorariului executorului judecătoresc, prin încheierea de încuviințare a asistenței se stabilește și onorariul provizoriu cuvenit executorului judecătoresc, în funcție de complexitatea dosarului la acea dată.

Potrivit art. 27 din O.U.G. nr. 51/2008: „după îndeplinirea atribuțiilor pe care legea și statutul le prevăd în sarcina executorului judecătoresc, instanța va stabili, la cererea executorului judecătoresc, onorariul definitiv, în funcție de complexitatea cauzei și de volumul activității desfășurate, în limitele onorariilor stabilite potrivit legii. încheierea pronunțată de instanță cu privire la onorariul provizoriu și, după caz, la sumele ce reprezintă diferența dintre onorariul provizoriu și cel definitiv constituie titlu executoriu, fără îndeplinirea vreunei alte condiții sau formalități”.

Cum ajutorul public judiciar sub forma plății onorariului executorului judecătoresc în cuantum provizoriu de 246,813 lei a fost acordat de Tribunalul București, instanța apreciază că cererea de majorare, respectiv de stabilire a cheltuielilor definitive, revine Tribunalului București.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Tribunalul București, prin sentința nr. 1104 din 2 octombrie 2014, a admis cererea formulată de reclamantul Baroul București, în numele minorei B. și a încuviințat executarea silită pe teritoriul României a sentinței nr. 5P/1/2010-64 pronunțată de Judecătoria Partizan în dosarul soluționat la data de 21 februarie 2011.

În cadrul soluționării cererii de încuviințare a executării silite pe teritoriul României a sentinței nr. 5P/1/2010-64 pronunțată de Judecătoria Partizan, prin încheierea din 12.06.2014, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar în favoarea petentei minore și s-a dispus acordarea ajutorului public judiciar pentru procedura de executare în România a sentinței menționate anterior în formele prev. de art. 6 lit. a) și c) din O.U.G. nr. 51/2008, respectiv asistență prin avocat și plata onorariului executorului judecătoresc.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 26 august 2016, executorul judecătoresc a arătat că au fost efectuate și alte cheltuieli de executare, iar dosarul urmează să fie închis pentru că nu s-au identificat conturi sau bunuri ale debitorului, solicitând, totodată, instanței să se pronunțe asupra cheltuielilor de executare în cuantum total de 1.357,20 lei.

Cele două instanțe aflate în conflict deduc judecății problema dacă, potrivit legii, obiectul cererii deduse judecății atrage competența de soluționare a instanței de executare, conform art. 651 C. proc. civ. sau a instanței care a admis cererea de ajutor public judiciar în favoarea petentei minore, potrivit dispozițiilor art. 26-27 din O.U.G. nr. 51/2008.

Codul de procedură civila face o distincție clară între instanțele competente în faza procesului de fond propriu-zis, acestea urmând a fi determinate potrivit regulilor prevăzute de art. 94-128 C. proc. civ., și instanța competentă să controleze faza executări: silite, aceasta din urma fiind instanța de executare potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede: „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.

Se observă că, în ceea ce privește competența materială, instanțele care realizează judecata procesului pe fond se determină în funcție de obiectul cererii și în funcție de valoarea acestui obiect, în timp ce instanța de executare este aceeași, respectiv „judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, indiferent de obiectul sau valoarea pricinii.

De asemenea, se observă că legiuitorul a conferit instanței de executare o competență generală, ce acoperă toată faza executării silite, urmând a soluționa „contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.

Legiuitorul nu definește categoria de „orice alte incidente” ce pot apărea în cadrul executării silite, fiind vizate toate posibilele cereri legate de această fază a procesului civil, indiferent dacă aceste cereri sunt menționate în Codul de procedură civilă sau în legi speciale.

Ca atare, vor intra în categoria „oricăror alte incidente” și cererile prevăzute de art. 26-27 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, acestea urmând a fi soluționate de instanța de executare, așadar de judecătorie.

Tribunalul București nu are competența de a soluționa cererea formulată de executorul judecătoresc A., prin care a solicitat acordarea cheltuielilor de executare, întrucât această instanță s-a dezînvestit prin pronunțarea sentinței nr. 1104 din 02 octombrie 2014 de încuviințare a executării silite pe teritoriul României a sentinței nr. 5P/1/2010-64 pronunțată de Judecătoria Partizan.

Concluzionând, se reține că, în ceea ce privește determinarea instanței competente, au incidență în cauză prevederile art. 651 C. proc civ. în ceea ce privește competența materială, instanța competentă fiind instanța de executare, respectiv judecătoria.

În considerarea celor ce preced, competența soluționării cererii revine Judecătoriei Arad, astfel că Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei judecătorii.

Sursa informației: www.scj.ro.