Cerere de suspendare privind procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. (1)
• Legea nr. 554/2004: art. 14
• NCPC: art. 133 alin. (2)
• NCPC: art. 134
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• O.U.G. nr. 66/2011: art. 51 alin. (2)

Prin cererea înregistrată în data de 25.08.2017 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația A. Baia Mare a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Fondurilor Europene – Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane – Regiunea București Ilfov, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, înregistrat la emitent sub nr. x din 26.06.2017, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios ce va avea ca obiect anularea actului administrativ.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 924 din 6 martie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În cauza de față, obiectul cererii de suspendare îl reprezintă Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale nr. x din 26.06.2017 emis de OIR POSDRU Regiunea București Ilfov.

Analizând actul administrativ contestat, Înalta Curte reține că acesta emană de la Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București Ilfov și privește nereguli referitoare la utilizarea fondurilor nerambursabile.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Potrivit art. 10 alin. (1)^1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

„Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”.

Înalta Curte reține că în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, în baza cărora au fost emise actele contestate, competența materială a instanței de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorității publice care emite actul administrativ, în condițiile art. 10 alin. (1)^1 din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 76/2012, fără a mai fi pusă în discuție valoarea și natura creanței în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege, privind competența materială comună în materia contenciosului administrativ.

Art. 10 alin. (1)^1 instituie așadar o renunțare la criteriul valoric în determinarea competenței și o revenire la criteriului rangului autorității emitente.

Însă, în prezenta cauză, astfel cum a reținut și Curtea de apel, prin cererea adresată instanței de contencios administrativ s-a solicitat suspendarea unui act administrativ privind finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene emise de OIR POSDRU Regiunea București-Ilfov, care privește o creanță bugetară în sumă de 1.424.560,54 RON stabilită în sarcina reclamantei.

După cum se observă, actele atacate nu emană de la o autoritate centrală, ci de la o autoritate regională, asimilată celor locale și județene în raport de aria sa de competență.

Drept urmare, în cauza de față nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1)^1 din Legea nr. 554/2004, deoarece obiectul acțiunii privește acte emise de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov, care se înfățișează ca o autoritate publică asimilată autorităților locale, astfel că litigiile privind suspendarea/anularea actelor emise de această autoritate având ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene sunt de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, în primă instanță.

După cum bine a remarcat curtea de apel în motivarea soluției de declinare a competenței, împrejurarea că OIR POSDRU București-Ilfov a acționat în baza unui acord de delegare de funcții prezintă relevanță exclusiv din perspectiva verificării competenței de emitere a actului, iar existența delegării este lipsită de orice relevanță pentru stabilirea autorității care are calitatea de emitent al actului contestat, pentru stabilirea rangului acesteia și, pe cale de consecință, pentru determinarea instanței competente teritorial. Ca efect al delegării de competență, autoritatea publică dobândește o capacitate administrativă proprie și nu se poate considera că, în exercitarea atribuțiilor astfel dobândite, se înfățișează ca un simplu mandatar.

Ca atare, în speță fiind supuse cenzurii acte administrative emise de o autoritate publică locală, competența se va stabili în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, prin aplicarea criteriului rangului autorității emitente.

În subsidiar, și dacă s-ar avea în vedere dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 (potrivit cărora ceea ce se atacă în față instanței este decizia de soluționare a contestației) coroborate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 (care se referă la instanța competentă pentru anularea actului), tot tribunalului i-ar reveni competența materială, cât timp organul învestit în mod legal cu soluționarea contestației administrative este tot pârâtul OIPOSDRU Regiunea București – Ilfov.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.