Cerere de sesizare a Curţii Constituţionale respinsă ca inadmisibilă (L. nr. 47/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 347/2020

L. nr. 47/1992: art. 29 alin. (5), art. 185 alin. (1), art. 493 alin. (5)

Cererea dedusă judecății are ca obiect recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2019, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.G. nr. 94/1999.

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, „dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare”.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.

Prin C. proc. civ., legiuitorul a instituit unele exigențe în declararea căii extraordinare de atac, exigențe care privesc printre altele și respectarea termenului de declarare a recursului.

În speță, se constată că încheierea recurată a fost pronunțată la 10 octombrie 2019, iar recursul a fost declarat la 12 noiembrie 2019, astfel cum atestă data inscripționată pe ștampila aplicată cererii de recurs de către Curtea de Apel București, aflată la dosar, cererea de recurs fiind depusă personal de către recurent. Prin urmare, se constată că recursul a fost exercitat de recurent cu depășirea termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, situație care atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac a recursului, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile legale, astfel încât, în raport cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 185 alin. (1) și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant A.

Sursa informației: www.scj.ro.