Cerere de restituire în natură. Recurs respins ca inadmisibil (NCPC, L. nr. 10/2001)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 468/2019

L. nr. 10/2001: art. 23, art. 25 alin. (1); L. nr. 76/2012: art. 7 alin. (1) și (2); NCPC: art. 61 – 79, art. 468 alin. (1), art. 493 alin. (5), art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I

Obiectul litigiului dedus judecății constă în cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția I civilă, la 9 martie 2016, sub nr. x/2016, precizată ulterior, prin care reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Arad, prin Primar, Primarul Municipiului Arad și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, anularea Dispoziției nr. 383/2016, emisă de Primarul Municipiului Arad, prin care s-a respins Notificarea nr. x/12.02.2002, pe considerentul că nu au fost depuse actele necesare soluționării favorabile; constatarea calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în CF x Aradul Nou; obligarea pârâtului Municipiul Arad la emiterea unei noi dispoziții prin care să dispună restituirea parțială în natură a imobilului înscris în CF x Arad, nr. top. x, nr. cadastral x top x-1113 (nr. vechi – CF nr. x Aradul Nou), acordarea despăgubirilor și înaintarea întregului dosar Comisiei centrale de achitare a despăgubirilor, din cadrul ANRP.

Prin cererea de intervenție principală, formulată la 29 noiembrie 2016, intervenienții E., F., E., G., H. și I. au solicitat să se constate că sunt proprietarii apartamentului nr. x din imobilul situat în Arad, str. x, compus din 2 camere și bucătărie cu suprafața utilă de 46,44 mp, cu terenul aferent de 60 mp, înscris în CF x, dobândit prin moștenire legală; să se dispună apartamentarea imobilului situat în Arad, str. x și înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. x din acest imobil.

La termenul din 28 februarie 2017, instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de terți intervenienți, a recurenților J. și K., proprietari tabulari ai ap. 3 din imobilul situat în Arad, jud. Arad.

Înalta Curte constată că litigiul pendinte a fost soluționat în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013, cu trimitere la Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 prevede, în art. 25 alin. (1), obligația unității deținătoare de a se pronunța, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

De asemenea, reglementează dreptul persoanei îndreptățite să atace decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competența curții de apel (art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor).

În cauză, cererea de chemare în judecată având ca obiect contestația formulată de reclamanții A., B. și C. împotriva Dispoziției nr. 383/2016, emisă de Primarul Municipiului Arad în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a fost înregistrată pe rolul instanței de fond la 9 martie 2016, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Astfel, se constată că împotriva sentinței pronunțate de tribunal, ca instanță de fond, putea fi exercitată numai calea de atac a apelului, conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează că, în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă”, de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, dispozițiile alin. (1) fiind incidente și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.

Dispozițiile din Capitolul II, Secțiunea a 3-a intitulată „Alte persoane care pot lua parte la judecată” din C. proc. civ., respectiv art. 61 – 79, vizează terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces și care dobândesc sau nu calitatea de parte.

Din analiza acestor norme legale rezultă că participarea terților la judecată implică existența unui singur proces în cadrul căruia sunt formulate cererile de intervenție, caz în care instanța de judecată se pronunță atât asupra raportului juridic substanțial dintre reclamant și pârât, cât și asupra raporturilor juridice dintre terții intervenienți și părțile inițiale.

Ca atare, față de dispozițiile legale mai sus evocate, Înalta Curte constată că împotriva sentinței pronunțate de tribunal, prin care a fost soluționată cererea de chemare în judecată formulată în baza Legii nr. 10/2001, putea fi exercitată numai calea de atac a apelului.

Or, apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului Arad și Municipiului Arad, respectiv de intervenienții J. și K. împotriva Sentinței civile nr. 222 din 19 decembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Arad, secția I civilă, a fost soluționat definitiv de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 76 din 8 mai 2018, obiect al recursului pendinte.

Conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, Decizia civilă nr. 76 din 8 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că decizia recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Motivele suplimentare înaintate la dosar de către recurenți după comunicarea raportului nu vor fi avute în vedere de Înalta Curte, fiind depuse cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienții K. și J. împotriva Deciziei nr. 76 din data de 8 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.