Cerere de redeschidere a dezbaterilor. Recurs respins ca nefondat (NCPC)

15 iul. 2020
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 165

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1902/2019

NCPC: art. 261 alin. (1) pct. 5, art. 274, art. 304, art. 312 (1)

Cu prioritate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că la data de 23 octombrie 2019 recurenta-reclamantă SC A. SRL prin administrator judiciar E. a depus prin serviciul registratură „cerere de redeschidere a dezbaterilor”, ce va fi recalificată de instanță ca cerere de repunere pe rol, susținând, în esență, că nu i-a fost comunicată întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma verificărilor efectuate, a constatat că întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă C. SA a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 9 octombrie 2019 prin plic (astfel cum rezultă din mențiunea grefierului de ședință la fila x), la adresa indicată în cererea de recurs. Așadar neexistând motive temeinice care să susțină repunerea pe rol a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de repunere pe rol.

Prealabil examinării criticilor invocate în cererea de recurs, se constată că modul în care instanțele de fond au interpretat probele administrate și au stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, criticile care vizează situația de fapt sau aprecierea probelor nu vor fi supuse analizei instanței de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție va proceda doar la examinarea aspectelor de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele indicate prin cererea de recurs.

Prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta-reclamantă a invocat faptul că instanța de apel a interpretat greșit atât concluziile raportului de expertiză întocmit de dl. expert D., cât și însăși natura, înțelesul și intenția părților de la momentul semnării actului juridic dedus judecății, precum și că hotărârea nu cuprinde considerentele de fapt și de drept pentru care i-au fost înlăturate susținerile în sprijinul cererilor formulate.

Criticile privind presupusa interpretare greșită a raportului de expertiză, precum și însăși natura, înțelesul și intenția părților de la momentul semnării actului juridic dedus judecății sunt aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în această etapă procesuală, astfel încât vor fi înlăturate.

În ceea ce privește pretinsa nemotivare a deciziei recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel, cu respectarea limitelor rejudecării, fixate prin decizia de casare – Decizia nr. 2060 din 8 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă – a expus în mod coerent și sistematic argumentele substanțiale ce au întemeiat raționamentul judiciar ce a condus la soluția pronunțată în cauză, raportându-se atât la dispozițiile normative aplicabile speței, cât și la contextul faptic și juridic de la data realizării acordului de voință consemnat în Contractul de credit nr. x din 25 noiembrie 2009.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, se constată că hotărârea curții de apel cuprinde motivele pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, instanța nefiind ținută obligată să răspundă fiecărui argument invocat de părți, putând să sistematizeze susținerile părților și chiar să procedeze într-o altă ordine, decât cea prezentată de părți, la examinarea acestora, atât timp cât motivarea unei soluții clare și convingătoare impune acest lucru și cât nu sunt încălcate exigențele dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., – ceea ce în speță nu se regăsește.

În consecință, împrejurarea că recurenta-reclamantă este nemulțumită de aceste argumente și de soluția pronunțată în cauză nu determină incidența niciuneia dintre tezele reglementate de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât s-a răspuns în fapt și în drept la criticile aduse sentinței, iar concluziile instanței conduc logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Din perspectiva punctului 8 al art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că, prin considerarea refuzului de acordare a tranșei drept unul întemeiat, instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv Contractul de credit nr. x din 25 noiembrie 2009, schimbând natura convenției dintre părți.

Susținerea recurentei-reclamante este nefondată.

Astfel, având în vedere conținutul contractului, instanțele anterioare au dat prioritate voinței reale a părților contractante. Această concluzie se bazează tocmai pe faptul că instanțele au observat legătura dintre voința reală și voința juridică astfel cum aceasta din urmă este delimitată prin noțiunea de cauză a actului juridic.

Pachet: Principiile procedurei judiciare

Cu alte cuvinte, principiul de interpretare a contractelor a fost respectat, instanța reținând în mod corect că, prin refuzul pârâtei de acordare a celei de-a doua tranșe, recurenta-reclamantă nu poate pretinde că a fost prejudiciată în vreun fel, din moment ce activitatea sa nu a fost afectată.

În cauză, se constată că instanța de apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale, sub aspectul interpretării clauzelor stabilite de părți dându-le înțelesul și finalitatea urmărită la încheierea convenției supuse spre analiză instanțelor, astfel că natura raporturilor juridice a fost determinată ținând seama de Contractul de credit nr. x din 25 noiembrie 2009 și de clauzele acestuia, iar actului dedus judecății nu i-a fost dată o altă calificare

Este de reținut că, situația de fapt stabilită de prima instanță și confirmată de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele recurentei-reclamante nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii – instanța de recurs reține că acesta nu este operant în cauză.

Acest motiv de recurs trebuie analizat în contextul celorlalte prevederi procedurale care califică recursul drept o cale extraordinară de atac nedevolutivă, ceea ce înseamnă pe de o parte că regulile instituite pentru promovarea și susținerea criticilor trebuie să fie respectate întocmai, iar pe de altă parte, că prin recurs se examinează legalitatea soluțiilor anterior pronunțate fără să fie provocată o rejudecare a fondului în orice situație.

În speță, din redarea criticilor pe care recurenta-reclamantă și-a sprijinit motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate constata că au fost aduse spre o nouă examinare chestiuni de fond legate de administrarea și interpretarea probelor care nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat. În realitate recurenta-reclamantă prin trimitere la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se limitează la o simplă indicare „de formă” a textului din moment ce din „dezvoltarea motivului” nu rezultă că s-a adus o argumentare în drept a acestuia.

În concret, trebuie observat că art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează două ipoteze și anume lipsa temeiului legal și încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Ipotezele acestui motiv care au în vedere încălcarea legii de drept material, nu se regăsesc în dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Altfel spus, recurenta-reclamantă nu a arătat care sunt dispozițiile legale greșit aplicate sau interpretate, ci s-a limitat la a reconsidera din punctul său de vedere probele care au stat la baza soluției, înscrisurile, precum și alte chestiuni de fapt care țin de judecata în fond și nu de nelegalitatea soluției rezultat al aplicării greșite a legii.

În concret, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele prezentate în susținerea acestui motiv de nelegalitate se constituie într-o reiterare a situației de fapt și se referă exclusiv la analiza și aprecierea probelor de către instanța de apel, criticile vizând situația de fapt reținută de către această instanță, respectiv aprecierea pretins eronată a perioadei de timp dintre momentul semnării contractului de credit și momentul refuzului de achitare a sumei convenite, concluziile raportului de expertiză, a corespondenței purtate între părți, a obligațiilor inserate în contract și a specificul activității unei farmacii privind încasările financiare.

Prin urmare, față de dispozițiile procedurale care limitează posibilitățile de rediscutare a probelor, după ce s-a judecat fondul și apelul, prevederi raționale față de modul de organizare a sistemului căilor de atac, în care recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă, criticile bazate pe aceste chestiuni vor fi înlăturate, întrucât nu vizează nelegalitatea soluției care a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Constatând culpa procesuală a recurentei – reclamante SC A. SRL prin administrator judiciar E. în declanșarea litigiului de față, în raport de cererea formulată de intimata – pârâtă C. SA, urmează a se aplica dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și a obliga recurenta – reclamantă la plata către intimata – pârâtă a sumei de 22.524,32 RON reprezentând cheltuieli de judecată, justificată/dovedită prin înscrisurile de la dosar recurs.

Sursa informației: www.scj.ro.

Cerere de redeschidere a dezbaterilor. Recurs respins ca nefondat (NCPC) was last modified: iulie 14th, 2020 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter