Cerere de recuzare a întregului complet. Excepția de inadmisibilitate a apelului (NCPP, Constituția României, CEDO)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (Complet de 5 judecători) nr. 25/2017

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 278 alin. (8) lit. a) și b), art. 278¹, art. 408, art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a, art. 452 alin. (1), art. 459 alin. (7), ; Constituția României: art. 21, art. 129; CEDO: art. 13

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Conform art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În cauză, completul de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de petenta A. împotriva Sentinței penale nr. 580 din 13 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014, decizie cu caracter definitiv (prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată de aceeași petentă împotriva unei soluții prin care nu s-a rezolvat fondul cauzei, ci a fost pronunțată în temeiul art. 278¹ C. proc. pen.).

Potrivit dispozițiilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Din conținutul prevederilor legale menționate, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, respectiv s-a pronunțat o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

De asemenea, potrivit art. 459 alin. (7) C. proc. pen., „încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea”.

Prin Decizia nr. XVII/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, s-a decis că: „(…) cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. anterior este inadmisibilă”.

Raportând prevederile legale sus-menționate la speța dedusă judecății, se constată că cererea de revizuire a vizat o soluție pronunțată în procedura plângerilor formulate în temeiul art. 278¹ C. proc. pen. anterior or, atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva unor astfel de hotărâri judecătorești, a admite contrariul înseamnă că s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României.

Așadar, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că apelul declarat în cauză a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Întrucât după rămânerea cauzei în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate a apelului exercitat de petentă, reprezentantul apelantei petente a formulat, oral, cerere de recuzare a întregului complet, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că această cerere nu poate fi primită și analizată, fiind formulată după închiderea dezbaterilor în cauză.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la art. 408 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petenta A. împotriva deciziei atacate, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., să oblige petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.