Cerere de rambursare. Stingerea unei creanțe prin deducere. Recurs (NCPC, Legea nr. 554/2004, H.G. nr. 875/2011)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 2112/2017

NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 496 alin. (1); Legea nr. 554/2004: art. 20; H.G. nr. 875/2011: art. 12, art. 17; O.U.G. nr. 66/2011: art. 20, art. 38

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA42090 din 05 iunie 2012, în sarcina recurentei s-a stabilit un debit de 835.841,26 lei, la care se adaugă T.V.A. aferenta în valoare de 176.727,51 lei, debitul devenind scadent la data de 11.07.2012, iar titlul devenind executoriu la data de 12.07.2012. Debitul a fost achitat integral la data de 07.12.2012, astfel încât pentru perioada 12.07.2012-07.12.2012, prin procesul-verbal contestat, s-au calculat dobânzi în cuantum de 21.700,87 lei.

În fapt prin recurs se critică interpretarea pe care intimata prin Notă, opinie confirmată de către instanța de fond, o dă dispozițiilor art. 12 din H.G. nr. 875/2011 recurenta susținând că dispozițiile art. 17 din H.G. nr. 875/2011 prevăd necesitatea existentei acordului scris al beneficiarului doar în situația în care deducerea este aplicată înaintea expirării termenului de plată corespunzător titlului de creanță emis.

În speță, la data de 10.07.2012, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară A. a depus cererea de rambursare nr. 5 către A.D.R. N.V. Or, debitul stabilit prin nota CA42090 din 05 iunie 2012 a devenit scadent la data de 11.07.2012. Considerăm că M.D.R.A.P. avea obligația de a deduce acest debit din cererea de rambursare nr. 5, așa cum, de altfel, în cuprinsul notei CA42090/2012 a menționat că va proceda.

De altfel, deducerea este modalitatea în care au fost stinse debitele aferente notelor CA20598 din 13 martie 2012 și CA29601 din 19 aprilie 2012, fără ca subscrisa să fi formulat vreo cerere expresă în acest sens, pârâta considerând în aceste situații suficientă mențiunea făcută în cuprinsul notelor, respectiv ca modalitatea de stingere a creanțelor va fi prin deducere din cererile de rambursare ulterioare.

În sensul celor susținute a indicat practica anterioară a intimatei, însă acest aspect, chiar real nu poate fi opus unor prevederi normative sau contractuale.

În realitate legea, în speță, O.U.G. nr. 66/2011, în art. 38, nu indică o regulă prioritară de recuperare a creanțelor bugetare rezultând din nereguli.

În speță, stingerea creanței bugetară rezultată din nereguli s-a făcut ca urmare a achitării benevole (încasare) de către reclamantă a sumei de 835.841,26 lei în data de 07.12.2012.

De asemenea, relevante în speță sunt prevederile art. 17 din H.G. nr. 875/2011 potrivit cărora „Deducerea creanțelor bugetare din plățile/rambursările la care beneficiarul are dreptul se realizează cu condiția emiterii în prealabil a unui titlu de creanță.

(2) în situația în care beneficiarul își exprimă acordul scris, deducerea poate fi aplicată și înaintea expirării termenului de plată corespunzător titlului de creanță emis de către structura de control prevăzută la art. 20 din ordonanță; în acest caz deducerea se aplică la suma solicitată la rambursare”.

Nici acest articol nu stabilește imperativ în sarcina M.D.R.A.P. aplicarea prioritară a deducerii ca modalitate de recuperare a creanțelor, rolul acestui articol fiind de a stabili condițiile în care poate fi aplicată deducerea.

Mai mult, Nota de constatare a fost comunicată recurentei în data de 11.06.2012, iar aceasta conține precizarea că „având în vedere prevederile art. 17 din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările următoare, având posibilitatea de a opta pentru stingerea creanței bugetare rezultate din neregulile constatate prin deducere din plățile aferente următoarelor cereri de rambursare, în acest sens fiind necesară transmiterea unui acord scris”.

Or, reclamanta nu a transmis acordul scris necesar pentru stingerea creanței prin deducere, acord solicitat în temeiul dispozițiilor art. 17 din H.G. nr. 875/2011.

În aceste condiții nu a existat în sarcina intimatei „obligația deducerii din cererile de rambursare ulterioare”.

În aceste condiții, apare evident că interpretarea pe care recurenta o dă dispozițiilor art. 17 din H.G. nr. 875/2011 nu este cea corectă, astfel că soluția instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum față de argumentele mai sus expuse, recursul nu se încadrează în dispozițiilor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Sursa informației: www.scj.ro.