Cerere de partajare a unor bunuri succesorale. Stabilirea instanței competente să soluționeze cauza (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 817/2017

NCPC: art. 118 alin. (1) pct. 2

Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Pitești, la data de 24 aprilie 2015, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., ca prin hotărârea ce se va pronunț, să dispună partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei E., decedată, cu ultimul domiciliu în Pitești, județul Argeș.

Prin sentința nr. 5567 din 22 iunie 2016, Judecătoria Pitești, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta B., prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

În motivare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport de obiectul cauzei, precum și faptul că ultimul domiciliu al defunctei a fost în București, sector 4, astfel cum rezultă din certificatul de deces. Simplul, fapt că, o perioadă de o zi, din data de 26 noiembrie 2012, în data de 27 noiembrie 2012, defuncta a avut reședința în municipiul Pitești, nu este de natură a atrage competența acestei instanțe în ceea ce privește prezenta cerere.

Prin sentința nr. 14035 din 20 decembrie 2016, Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, de asemenea, aplicabilitatea prevederilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în raport de obiectul cauzei, precum și faptul că, deși în certificatul de deces se menționează că defuncta E. are domiciliul în București, sector 4, trebuie să se țină cont și că defuncta E. a avut reședința în Pitești încă din anul 2009, astfel cum reiese din buletinul de identitate al acesteia, iar la data decesului avea reședința stabilită în Pitești, județul Argeș.

Noțiunea de domiciliu constituie o situație de fapt și poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, pentru a se stabili în mod real localitatea în care persoana fizică își are locuința statornica.

Pe de altă parte, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 23 noiembrie 1999, se precizează ca reclamanta a achiziționat apartamentul situat în Pitești, județul Argeș, cu banii proveniți de la bunicii săi, F. și E., motiv pentru care înțelege să își asume obligația de întreținere, prin întreținere înțelegându-se și dreptul de a locui în apartamentul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare, iar cu ocazia întocmirii testamentului autentificat din 13 aprilie 2011 la B.N.P., G., s-a consemnat ca defuncta E. are domiciliul în București și reședința în Municipiul Pitești, Județul Argeș.

Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Pentru emiterea regulatorului de competență este esențial de precizat că, în speță, se pune în discuție competența teritorială, reglementată de dispoziții de ordine publică, cu caracter absolut, astfel că părțile nu o pot modifica prin convenție și, deci, nu o pot dobândi nici prin judecată.

Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanta a înțeles să sesizeze instanța cu o cerere de partajare a unor bunuri succesorale, pentru a pune capăt stării de indiviziune născute de pe urma defunctei E.

Față de obiectul litigiului, care privește o moștenire, respectiv partajarea bunurilor succesorale, în ceea ce privește competența teritorială, urmează să se aplice regula generală înscrisă în art. 118 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește competența teritorială absolută în favoarea instanței celui din urmă domiciliu al defunctei.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, și anume, B.I., contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 23 noiembrie 1999 de B.N.P., H., din Craiova și testamentului autentificat din 13 aprilie 2011 la B.N.P., G. din Pitești (filele 94-96 dosar 1. Pitești), reiese că defuncta E. a avut ultimul domiciliu, unde a locuit efectiv și care a reprezentat locuința sa statornică, în municipiul Pitești, județul Argeș, localitate care se află în circumscripția Judecătoriei Pitești.

Chiar dacă în certificatul de deces este menționat că domiciliul defunctei este în sectorul 4 din București, elementul în raport de care se stabilește instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este ultimul domiciliu real al defunctei, unde aceasta a locuit în fapt și care rezultă din coroborarea înscrisurilor de la dosar, așa cum s-a reținut în precedent.

În consecință, pentru aceste considerente, regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei Pitești, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială s-a aflat ultimul domiciliu al defunctei E.

Sursa informației: www.scj.ro.