Cerere de îndreptare. Urmărirea, în realitate, a obţinerii schimbării dispozitivului sentinţei (VCPC)

18 sept. 2019
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 128

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 611/2019

VCPC: art. 261 alin. (1), art. 274 alin. (1), art. 281 alin. (1), art. 281^3 alin. (2), art. 304 pct. 7 și 9, art. 312 alin. (1) teza a II-a

Conferintele lunii noiembrie
”

Potrivit art. 281 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865:

„Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că procedura reglementată vizează îndreptarea unor greșeli de ordin formal, procedural, care nu sunt de natură să afecteze în vreun fel soluția pronunțată, respectiv dispozitivul și considerentele pe care aceasta se sprijină.

Recurenții-pârâți au solicitat primei instanțe îndreptarea dispozitivului Sentinței nr. 3916 din 17 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Constanța, în sensul ca prin dispozitivul rectificat să se dispună, în esență, ca îndeplinirea obligației de vânzare la care au fost obligați recurenții-pârâți (către intimata-reclamantă) să aibă ca obiect o suprafață de teren de doar 10.100,5385 mp, în loc de cea de 14.191,00 mp, menționată în prezent în dispozitiv, motivat de împrejurarea că instanța de fond nu a scăzut din această suprafață un teren de 3.730 mp (respectiv de 3655,75 mp din măsurători) deținut deja în proprietate de către intimata-reclamantă.

În legătură cu motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte constată că niciuna din criticile invocate de către recurenții-pârâți nu este fondată.

Se apreciază că instanța de apel a reținut în mod justificat faptul că rectificarea solicitată, în sensul de a se modifica suprafața de teren ce trebuie vândută intimatei-reclamante, echivalează cu modificarea soluției instanței de fond, iar o asemenea modificare nu poate fi realizată prin intermediul procedurii prevăzute de art. 281 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865.

Din această perspectivă, în acord cu instanța de apel, Înalta Curte apreciază că modificarea solicitată de recurenții-pârâți, constând în rectificarea întinderii suprafeței de teren ce face obiectul obligației de vânzare stabilite de instanță în sarcina acestora cu suprafața de 3.730 mp din măsurători, respectiv 3.655,75 mp din acte, nu poate fi asimilată unei erori materiale din cele la care se referă dispozițiile art. 281 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, a căror caracteristică principală este aceea că nu au aptitudinea de a afecta substanța hotărârii.

O asemenea modificare ca aceea solicitată de recurenții-pârâți nu poate fi circumscrisă procedurii prevăzute de art. 281 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 ci, eventual, ar fi trebuit pusă în discuție în cadrul exercitării căilor de atac împotriva hotărârii a cărei îndreptare se solicită.

În raport cu aceste aspecte, în ceea ce privește critica subsumată dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte reține că motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-a respins cererile și argumentele recurenților-pârâți, constituie elementele silogismului judiciar ce a condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv, potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ. din 1865.

Or, din examinarea deciziei recurate, rezultă că instanța de apel a confirmat soluția primei instanțe și a expus în mod exhaustiv raționamentul său cu privire la procedura prevăzută de art. 281 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865.

Deși este esențială obligația instanței de a menționa, în mod expres și explicit, în considerentele hotărârii date, care sunt argumentele în măsură să susțină soluția pronunțată, în același timp nu se poate cere instanței ca, procedând la motivarea soluției, să răspundă detaliat fiecărui argument invocat de părți în considerarea aceluiași motiv.

Din dispozițiile art. 261 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 rezultă că admisibilitatea unei astfel de critici este condiționată de completa ignorare de către instanță a unuia dintre motivele cererii ce i-a fost supusă spre analiză, textul legal având în vedere, exclusiv, omisiunea instanței de a examina unul dintre motivele invocate, iar nu unul dintre argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, subsumate acestui motiv.

Cu alte cuvinte, în cazul în care instanța a înțeles să grupeze, printr-un raționament juridic de sinteză, argumentele folosite de parte în dezvoltarea unuia și aceluiași motiv al cererii sale, pentru a răspunde acestuia printr-un considerent comun, ori prin considerentele reținute în argumentarea soluției, astfel cum s-a întâmplat în speță, nu se poate reproșa instanței o omisiune de a motiva hotărârea.

Prin urmare, în cauză nu sunt întemeiate criticile invocate în temeiul art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, deoarece, contrar susținerilor recurenților-pârâți, decizia atacată cuprinde considerentele pentru care instanța de apel a pronunțat soluția dată, Înalta Curte observând, totodată, că instanța a examinat, în mod real, apelul pârâților.

În același timp, Înalta Curte apreciază că nu este fondată nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. din 1865.

Se apreciază că în cauză, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, nu poate fi reținută interpretarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 281 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865.

Dimpotrivă, Înalta Curte consideră că în mod corect a stabilit instanța de apel că greșelile materiale vizate de art. 281 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 sunt de ordin formal, strict procedural, astfel că această procedură nu poate fi folosită pentru modificarea soluției pronunțate de instanță, în sensul de a se obține diminuarea întinderii suprafeței de teren ce face obiectul obligației de vânzare stabilite de instanță în sarcina recurenților, cu suprafața de 3.730 mp din măsurători, respectiv 3.655,75 mp din acte.

În raport cu acest aspect, se consideră ca fiind temeinică și legală soluția pronunțată de instanța de apel, care a arătat că prin cererea de îndreptare formulată, recurenții-pârâți urmăresc, în realitate, să obțină schimbarea dispozitivului sentinței, deși acesta reflectă, în mod clar, minuta existentă în dosar.

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. din 1865, prin raportare la prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. din 1865 și art. 281 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, recurenții pârâți vor fi obligați, în solidar, la plata către intimata SC A. SRL a sumei de 2500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, Înalta Curte reținând că în speță nu este aplicabil textul art. 281^3 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, potrivit căruia:

„părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii”, deoarece acest text are în vedere ipoteza cererii de îndreptare, lămurire sau completare a hotărârii admise de instanță, ipoteză nerealizată în speță.

Sursa informației: www.scj.ro.

Cerere de îndreptare. Urmărirea, în realitate, a obținerii schimbării dispozitivului sentinței (VCPC) was last modified: septembrie 13th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter