Cerere de divorț. Excepția necompetenței teritoriale (NCPC)

18 ian. 2018
Vizualizari: 4485
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1166/2017

NCPC: art. 129 alin. (1), art. 130, art. 131, art. 135 alin. (1), art. 185 alin. (1), art. 915 alin. (1)

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., necompetența este de ordine publică sau privată, iar dispozițiile alin. (2) pct. 3 necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile legal citate pot pune concluzii.

Instanța de judecată are obligația, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ. să își verifice, din oficiu, competența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, printr-o încheiere care are caracter interlocutoriu.

În mod excepțional, așa cum prevăd dispozițiile alin. (2) din același articol, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Potrivit reglementării din Cartea a VI-a „Proceduri speciale”, Titlul I, Procedura divorțului, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul”.

Textul procedural mai sus evocat stabilește o competență materială în soluționarea acțiunii de divorț, în sensul că aceasta revine judecătoriei, iar, în ceea ce privește competența teritorială, art. 915 alin. (1) din același cod conferă o competență absolută, specială, dispozițiile care o reglementează fiind imperative și de strictă interpretare.

În prezenta speță, Judecătoria Găești a fost învestită cu soluționarea unei cereri principale prin care s-a solicitat desfacerea căsătoriei soților A. și C.

La termenul de judecată din data de 5 ianuarie 2017, când părțile au fost legal citate, Judecătoria Găești a verificat, din oficiu, și a reținut că este competentă, general, material și teritorial să soluționeze cauza, încuviințând administrarea probelor pe fondul cererii deduse judecății.

Se reține că pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Găești.

Or, neinvocarea de către pârât a excepției necompetenței teritoriale, până la primul termen la care părțile legal citate în fața primei instanțe, potrivit art. 130 C. proc. civ., este sancționată, în condițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., cu decăderea, dacă legea nu dispune altfel, în sprijinul acestei aprecieri fiind chiar dispozițiile art. 131 C. proc. civ. anterior citate.

Prin urmare, ca regulă generală, chestiunea competenței trebuie lămurită chiar la primul termen la care părțile sunt legal citate, iar, în mod excepțional, dacă pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri sau probe suplimentare acest aspect va fi pus în discuția părților fiind acordat un termen în acest scop.

În acest context al analizei și în raport de dispozițiile legale anterior menționate, cum la primul termen de judecată cu părțile legal citate, prima instanță învestită s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea cu care a fost sesizată de reclamanta A., pronunțând o încheiere interlocutorie, Judecătoria Găești nu mai putea ulterior să revină, după ce a administrat probe de fondul cauzei și nu pe excepția necompetenței instanței, în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., nemaiavând mijlocul procedural de a invoca excepția necompetenței sale teritoriale.

Așa fiind, Judecătoria Găești nu se mai putea prevala, după administrarea de probe, de excepția necompetenței sale teritoriale, fiind decăzută din termenul de invocare a acesteia.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Față de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Sursa informației: www.scj.ro.

Cerere de divorț. Excepția necompetenței teritoriale (NCPC) was last modified: ianuarie 18th, 2018 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.