Cerere de divorț. Competența de soluționare (NCPC)

21 sept. 2018
Vizualizari: 988
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 402/2018

NCPC: art. 307 alin. (2), art. 915

Prin demersul judiciar inițiat reclamanta A. a învestit judecătoria cu soluționarea unui divorț, materie în care instanța competentă se stabilește potrivit dispozițiilor art. 915 C. proc. civ.

Conform reglementării cuprinse în art. 915 C. proc. civ., „(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București”.

În cauza de față, se constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a precizat că are reședința în Franța, iar pârâtul B. are domiciliul în județul Bacău, iar prin concluziile scrise depuse la data de 8 septembrie 2017 a arătat că la această adresă a fost ultimul domiciliu comun pe care l-a avut cu pârâtul. La termenul de judecată din data de 5 septembrie 2017, în dovedirea împrejurării că are reședința în Franța, reclamanta a depus copia contractului de închiriere pentru acest imobil.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte reține că instanța a procedat la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâtul B. la adresa indicată de către reclamantă, iar acesta a primit personal actul de procedură, semnând în acest sens procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare (aflat la dosarul Judecătorie Bacău).

Prin urmare, față de cele anterior arătate, se constată că, la momentul învestirii instanței, pârâtul locuia la ultimul domiciliul comun al soților, respectiv în județul Bacău, aspect confirmat și de organele de poliție prin procesul-verbal de căutare la domiciliu încheiat la data de 6 noiembrie 2017, în cuprinsul căruia se menționează și ca pârâtul în cursul anului 2017 nu a fost plecat din țară (dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București).

Înalta Curte reține că, prin aplicarea în mod corespunzător, în condițiile legii, a regulii cu valoare de principiu cuprinse în art. 307 alin. (2) C. proc. civ., instanța competentă se determină în funcție de locuința părților la data sesizării instanței, independent de modificările intervenite ulterior.

Procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul, aflat la dosarul Judecătorie Bacău (reținut de această instanță ca dovadă a împrejurării că pârâtul era plecat din țară la data cererii de chemare în judecată) este ulterior datei formulării acțiunii, precum și celei la care s-a făcut înmânarea cererii de chemare în judecată către pârât, astfel că nu este de natură a avea vreun efect în stabilirea competenței de soluționare a cauzei.

Față de cele anterior arătate, constatând că la data sesizării instanței, respectiv 6 aprilie 2017, pârâtul B. avea domiciliul în județul Bacău, Înalta Curte reține că în prezentul litigiu sunt incidente dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, secția civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.

Cerere de divorț. Competența de soluționare (NCPC) was last modified: septembrie 20th, 2018 by Redacția ProLege

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.