Cerere de chemare în judecată privind înlocuirea măsurii plasamentului pentru persoana minoră. Recurs respins ca inadmisibil (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1279/2019

L. nr. 272/2004: art. 136, art. 137, art. 138; L. nr. 76/2012: art. 7 alin. (1) și (2); NCPC: art. 457 alin. (1), art. 483 alin. (2), art. 634 alin. (1) pct. 4

Cererea de chemare în judecată are ca obiect înlocuirea măsurii plasamentului pentru minora C., ce are ca temei de drept Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Conform dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 272/2004:

„Hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă”, iar potrivit prevederilor art. 137 din același act normativ:

„Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii”.

Art. 138 din Legea nr. 272/2004 prevede că dispozițiile acestei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Luând în considerare că litigiul de față este înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 15 februarie 2019 și este întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 272/2004, în speță sunt incidente dispozițiile art. 136 și 137 din acest act normativ, precum și cele ale noului C. proc. civ.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile Legii nr. 272/2004 anterior menționate trebuie coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ce prevăd următoarele:

„(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă”, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. statuează că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală, ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 136-138 din Legea nr. 272/2004, precum și cu prevederile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012, Sentința nr. 40/MF/15.03.2019, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, este supusă numai apelului, astfel că Decizia nr. 1271 din 6 mai 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, este o hotărâre definitivă, ce nu este supusă căii de atac a recursului.

Principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Față de împrejurarea că decizia atacată este o hotărâre definitivă, având în vedere dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc că hotărârile date în apel, fără drept de recurs, sunt hotărâri definitive, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâta A. împotriva Deciziei nr. 1271 din data de 6 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.