Cele mai bune căi sunt ca avocații de dincolo să vină să vadă, să cunoască colegii noștri avocați de aici, să meargă în instanță, să vadă cum se face la noi actul de justiție

Mircea Fica: Bună ziua. Stăm de vorbă cu dl Nelu Prodan, consul onorific al României în orașul Dallas, din Texas. Ne aflăm la Palatul Parlamentului, sâmbătă, 22 septembrie 2018, cu ocazia evenimentului Zilele Baroului București. Dacă ne puteți spune, vă rugăm frumos, cam câți români sunt în statul Texas și care este contribuția lor la dezvoltarea economică, socială a acestui stat foarte puternic.

Nelu Prodan: Vă mulțumesc pentru că m-ați invitat să avem această mică discuție. Nu pot să vă dau un număr exact, pentru că America este o țară în care oamenii se mișcă liber dintr-o parte într-alta; dar vă pot spune că avem câteva mii bune de români în Texas. Românii din Texas sunt foarte bine așezați. În primul rând sunt oameni harnici, sunt oameni credincioși, sunt oameni onești și aduc în Texas valorile noastre românești. Când ne așezăm într-un loc, stăm acolo. Și pot să vă spun că avem oameni, de la constructori de case extraordinar de buni, până la profesori universitari, doctori… Dumneavoastră dați-mi o profesie și eu o să vă spun că o avem… toate profesiile sunt reprezentate. Și avocați.

Mircea Fica: Dumneavoastră sunteți avocat, ați finalizat studiile în România în 1978 și apoi, în 1988 ați emigrat din țară în Texas. Din ’94 sunteți avocat. America a fost fondată de avocați și este condusă de avocați, așa cum ați subliniat anterior. Dacă ne puteți spune cam ce poate învăța România din experiența Americii în conceperea legilor și în respectarea lor.

Nelu Prodan: Vă mulțumesc, această întrebare este una foarte bună, pentru că, așa cum ați spus, am practicat în România și am fost expus la sistemul de Drept românesc, e adevărat, pe vremea lui Ceaușescu, pe vremea comunistă. Și după aceea am făcut din nou studii de Drept, în America, și am devenit membru al baroului din 1994. Sigur că putem să luăm foarte multe lucruri din sistemul american. Așa cum ați spus, America este condusă de avocați. Ce înseamnă? Rolul avocatului este crucial. Și toți suntem avocați. O să spuneți: Cum adică? Și judecătorul e avocat? Și procurorul e avocat? Și dumneavoastră? Da. Să vă spun de ce. Atunci când terminăm facultatea, trebuie să trecem examenul de barou. Dacă n-am trecut examenul de barou, nu putem să practicăm; nici ca avocat, nici ca avocat al statului – adică procuror; nici ca judecător. Dacă ne referim numai la Texas, pot să vă spun că procurorul general al Texasului este ales, procurorii care reprezintă municipiile, care reprezintă diviziunile geografice ale Texasului sunt aleși…

Mircea Fica: Deci au o legitimitate enormă.

Nelu Prodan: Exact. Pentru că sunt aleși ca orice… dacă vreți – nu vreau să folosesc un termen care să fie deplasat –, ca orice politician. Și o să-mi spuneți: Bine, și ce legătură este între politică și Drept? Toți facem politică; suntem homo politicus. Pentru că aparținem polis-ului. Judecătorul trebuie să aibă o experiență înainte să poată fi ales judecător. Sigur că eu termin facultatea astăzi și mâine vreau să devin judecător. Trebuie să-mi fac o campanie ca să fiu ales. Trebuie să mă prezint în fața alegătorilor, a poporului, cu un rezumat, cu un curriculum vitae – ce am făcut, de ce să fiu ales judecător. Abia am terminat facultatea, n-o să mă aleagă nimeni. Dar cineva care a avut o experiență, fie ca avocat al statului, fie ca avocat privat, sigur că ia această experiență și poate să ceară poporului, cetățenilor, să fie ales judecător. Iar sancțiunea pentru un judecător este să nu mai fie ales. Lăsând la o parte dacă sunt probleme disciplinare, dar nu intrăm în ele. Și toți trebuie să fim membri ai baroului de avocați. De aceea, eu când stau în fața instanței de judecată, sigur că acolo sus este onorabilul judecător. Aici stau eu și acolo stă procurorul – adică egalitate.

Mircea Fica: Echilibru total.

Nelu Prodan: Este un echilibru total între profesii. Pentru că procedura – și civilă, și penală – impune schimbul de documente pe care le avem. Procurorul trebuie să-mi pună mie la dispoziție toate documentele pe care le are, și cele în favoarea clientului meu, nu numai cele în defavoarea clientului meu. Dacă cumva nu mi le pune la dispoziție pe cele în defavoarea clientului meu, mă rog, e treaba lui. Judecătorul nu le aude. Dacă nu mi le pune la dispoziție pe cele în favoarea clientului meu și eu descopăr că le-a avut și nu mi le-a pus, sunt consecințe foarte grave pentru ascunderea probelor.

Mircea Fica: Dacă ne puteți spune, vă rugăm, câteva detalii despre sistemul de educație juridică din Texas. Facultățile de Drept, cât de greu este să finalizezi o Facultate de Drept și cât de greu se intră după aceea în barou. Cum este examenul?

Nelu Prodan: Acum vreau să vă povestesc despre experiența mea. Fiind deja format ca avocat, într-un sistem de drept civil care se bazează pe Dreptul napoleonian. Și a trebuit să intru într-un sistem de drept civil, de drept comun, anglo-saxon, care are altă modalitate de a preda și a face, cum spun ei, un avocat. Și este socratic. Ai tomuri întregi de hotărâri ale tribunalului suprem pe care trebuie să le citești. Și din ele trebuie să extragi situația de fapt și legea. Adică ce a spus un judecător, ce a spus altul. Și din nouă judecători ai Tribunalului Suprem, o majoritate e făcută din cinci. Acest proces îl ai decurs de trei ani de zile. Sigur că pentru mine, cu o mentalitate și cu un mod de a vedea Dreptul, a fost puțin mai greu; pentru că unele lucruri nu le înțelegeam. Mi se părea că sunt prea ciudate, prea anapoda, spuneam eu la un moment dat. Dar încet, încet, am înțeles că acest sistem este un sistem în care dreptatea se face pentru cetățeni.

Mircea Fica: Drepturile omului sunt 100% respectate.

Nelu Prodan: Între mine și clientul meu există confidențialitate absolută. Nimeni n-are dreptul să stea și să asculte ce vorbesc eu cu clientul meu. Există o singură derogare la confidențialitate: Dacă clientul meu îmi spune că e atât de supărat și vrea să-și omoare nevasta, eu trebuie să pun mâna pe telefon și să anunț poliția. Dar dacă, Doamne ferește, îmi spune că a făcut o faptă rea în trecut, aceasta rămâne între mine și el. Dar nu există așa ceva, mintea oricărui avocat american nu concepe ideea că el ar putea să ia confidențialitatea clientului și să o divulge.

Acum vreau să vă spun că baroul este independent. Se autoguvernează și orice abatere de la etică săvârșită de un avocat vine în fața comisiei de disciplină și se merge de la diverse sancțiuni – suspendare, până la excludere. Adică baroul nu numai apără avocații; dar apără și publicul, și cetățenii, de avocați care nu-și fac datoria. Și se mai întâmplă, că sunt oameni și lucrurile astea…

Mircea Fica: Cum ar putea colabora Baroul București cu Baroul din Texas și dacă aveți un mesaj pentru avocații din Baroul București, la final.

Nelu Prodan: Sigur că trebuie în primul rând să înțelegem cele două structuri diferite. Sunt căi prin care se poate colabora, fără discuție. Și cele mai bune căi sunt ca avocații de dincolo să vină să vadă, să cunoască colegii noștri avocați de aici, să meargă în instanță, să vadă cum se face la noi actul de justiție. Și pentru noi, avocații de aici, să mergem acolo. Pentru că, până nu vedem exact, pe viu… Sigur că vedem unele lucruri în filme și în proporție de 80% multe din procesele pe care le vedem la televizor le putem regăsi în viața de zi cu zi. Lucrul este important. Acum eu sunt într-o situație foarte fericită. Să vă spun de ce: pentru că, având înțelegerea celor două sisteme de Drept, mie îmi este mult mai ușor să vorbesc cu colegul meu român și mult mai ușor să vorbesc cu colegul meu american. Și m-ați întrebat cât de greu este să iei baroul: foarte greu. Trei zile de iad…

Mircea Fica: Procentual cam câți îl iau?

Nelu Prodan: 35%. În anul în care l-am luat eu, am terminat facultatea în ’94, am luat baroul în ’94 și am luat și cetățenie în ‘94. Este un an foarte important pentru mine. În acea zi când am dat examen la barou, cred că doi sau trei au leșinat în timpul examenului. Examenul nu s-a oprit, au venit tărgile, i-au luat și s-a mers mai departe. Este destul de dur. Dar esențial este ca oamenii să se cunoască și să vadă ce este bun de acolo care s-ar potrivi la noi. Și pot să vă dau acum un exemplu aproape inocent. Un martor se ridică și face o depoziție în fața instanței. Instanța și-aduce aminte ce spune martorul și dictează grefierului. Pierdere de timp și se poate pierde pe undeva și sensul. Acolo nu. Acolo se ridică, judecătorul stă cu mâinile în sân, el nu întreabă nimic. El e arbitrul care se uită și are grijă ca cei doi jucători să respecte regulile. Și se ridică, de exemplu, reclamantul, îl întreabă toate întrebările necesare pe martor și grefierul le notează. Se ridică pârâtul și face același lucru. Sigur că dacă întreb unele lucruri, colegul meu spune: Mă opun la această întrebare, pentru că nu știu ce. Și judecătorul zice: Reformulați-o! Sau zice: Nu mai pune întrebarea asta! – o respinge. Judecătorul nu pune întrebări.

Mircea Fica: La noi în sălile de judecată nici sonorizarea nu este foarte bună și se pierde ce-a vorbit martorul.

Nelu Prodan: Se pierde sensul, dar în primul rând eu consider că e pierdere de timp. Actul de justiție trebuie să fie mai rapid. Și probabil – nu știu cât timp avem noi acum la dispoziție, să vă spun ceva foarte interesant: Judecătorul nu redactează nicio hârtie. Lucrurile astea le facem noi, avocații. Iar hotărârea nu este motivată. Am nevoie să o motivez numai dacă cer recurs. Și atunci mă duc și iau transcriptul tuturor depozițiilor, mărturiilor, iau documentele și cer judecătorului să mi-o motiveze.

Mircea Fica: Recursul nu se face la orice dosar. E 10%, 15% din dosare. Nu se acceptă.

Nelu Prodan: În primul rând noi avem settlement – în românește este tradus prin tranzacție. Aproape 80% din procese se rezolvă prin settlement. Judecătorul, când ai ajuns la el… Medierea este obligatorie. Te întreabă judecătorul: Ați fost la mediere? Nu. De ce? Clientul meu n-are bani. Nu-i nimic. Îți dau un mediator din…

Mircea Fica: Pe scurt, ca să concluzionăm. Avocații din România și instanțele ar putea învăța din America eficiența și celeritatea.

Nelu Prodan: Eficiența și celeritatea. Hotărârea judecătorească e atât: S-au întâlnit părțile cutare și cutare; s-au făcut procedurile; tribunalul, după ce a ascultat părțile și a studiat dosarul, declară că reclamantul câștigă. 500.000 de dolari de exemplu. Asta-i hotărârea. Semnată, și cu asta te duci și o pui în executare. V-am spus, dacă vrei să faci recurs, atunci el ți-o motivează și, fără discuție, judecătorul va cere ceea ce numim noi concluzii scrise din partea părților.

Mircea Fica: Și la final, un mesaj pentru avocații din Baroul București?

Nelu Prodan: Suntem o profesie nobilă. Să nu uităm lucrul ăsta. Să nu uităm că și noi, românii, atunci când am făcut Marea Unire, am avut între semnatarii actelor importante și fundamentale avocați. Să nu uităm că foarte multe lucruri depind de noi. Sigur că dorim să se schimbe lucrurile. În măsura în care noi ne schimbăm mentalitatea, în măsura în care noi înțelegem, cu demnitate, cine suntem, se schimbă lucrurile. Dar pentru lucrul ăsta, trebuie să stăm drepți, să avem demnitate, și, atunci când trebuie, să nu dăm înapoi.

Mircea Fica: Mulțumim foarte mult, mult succes!