Cel ce înnoadă viața

13 nov. 2018
Articol UJ Premium
Vizualizari: 3487
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

În fiecare zi tragem de firul vieții. Pe el, stau înfășurate în așteptare chipuri noi și vechi, rostiri, sentimente, frânturi de zi împreunate cu noaptea. Unii trag firul mai încet, alții mai tare. Capătul e același pentru toți. E tot acolo. Când tragi prea tare, firul se rupe. Din când în când, cineva vine și înnoadă firele. Să fie om, să fie înger? Știe careva cum arată îngerii? Au îngerii aripi sau sunt doar o ilustrație metaforică a idealurilor, dincolo de limitele omenești ce le îmbobocesc pe umeri?

Ai fi mai liniștit dacă ai ști că printre noi trăiesc îngeri? Că sunt pe statul de plată al spitalului unde tu aștepți cu respirația tăiată ziua operației? Ai înțelege atunci de ce îngerii nu primesc „mici atenții”, de ce nu au habar ce fac oamenii cu banii, de ce nu înțeleg zbaterea ta istovitoare, epuizantă pentru bani? În alb, precum îngerii, cu bisturiul și pensa în mâini, cu privirea pierdută în adâncul microscopului său, reface șirul vieții, așternând miracolul aducător de pace în viața celui încercat. Modestia îi este cerul prea înalt și sufletul îi este lună. Cu mintea-i luceafăr, luminează drumul călătorului între moarte și viață. Îl așteaptă zâmbind cu blândețe la capătul drumului. E medicul Leon Dănăilă. Cel ce înnoadă viața.

Legal Point: Domnule academician, sunt uimit de puterea de muncă pe care ați avut-o de-a lungul anilor, s-au adunat peste 40.000 de operații. Care a fost începutul acestui drum?

Acad. Leon Dănăilă: Din facultate mi-a plăcut chirurgia, dar, pe vremea aceea, era obligatoriu să faci 3 ani la țară. Totuși, exista posibilitatea să stai la un spital, însă primeai leafa mai mică decât un medic de țară la dispensar. Eu am preferat să am leafa mică, dar să merg la spital. Aveam 700 de lei pe lună, 500 de lei gazda și 200 de lei mâncarea.

Legal Point: Am citit că părinții dumneavoastră erau contrariați de faptul că nu aveți bani, deși sunteți medic…

Acad. Leon Dănăilă: Da, aveam și eu nevoile mele, mi s-au rupt ciorapii… Deși aveam nevoi, nu se putea în orașul acela minier să iei ceva, minerii erau niște oameni duri, veneau, băteau cu pumnul în masă, trebuia să te porți frumos, viața era grea. Dacă te reclama un miner, era jale. Am făcut 2 ani de zile la spital, dar în al doilea an am ținut locul multor colegi, pediatrului, ginecologului, internistului, și au făcut un demers la raion să mă mai lase încă un an, și m-au lăsat, și am învățat foarte mult. Ultimul an l-am făcut la o circumscripție sanitară, la Dărmănești, lângă Comănești, care avea vreo 20.000 de locuitori. Când am fost acolo, trebuia să fac niște cartografii, câți erau sifilitici, câți copii erau vaccinați, câți copii au murit etc. Eu nu prea eram de acord, am dat pe mâna unui agent sanitar să facă el, iar când veneau controalele de la regiune, era un medic foarte dur, Ursache, care tot timpul mă amenda. Îmi găseau tot felul de greșeli, dar eu nu țineam cont. Învățam. Gândeam: „Chiar dacă mă amendează, învăț!” Nu-mi pierdeam vremea cu rapoartele, ci învățam pentru rezidențiat. Soția m-a întrebat unde vreau să dau rezidențiatul. Puteam să dau oriunde în țară, puteam să optez pentru orice oraș. Eu am făcut facultatea la Iași și am spus: „Vreau la București, că n-or fi ăștia mai deștepți decât mine”. Înainte de a veni, trebuia să-mi pună o notă pentru activitatea de până atunci, dar Dr. Ursache mi-a pus cea mai mică notă: 15 din 20. Am venit aici la chirurgie, la Spitalul Caritas, la Profesorul Burlui. Era o echipă bună. Am dat teză și oral, 20 la teză și 20 la oral, le-au adunat cu 15 (media socială) și au făcut media generală. Am intrat, dar nu printre primii. Am ales neurochirurgie. Deși colegii mi-au spus să nu aleg asta, că e acolo Arseni, că e al dracului, eu am zis: „Ce-o să-mi facă, eu sunt un om foarte corect, îmi văd de treaba mea”.

 

Legal Point: Trebuie să vă întrerup puțin. Aveți o reputație impecabilă, care nu se obține printr-o singură atitudine, printr-un singur refuz. Ați hotărât de mult, cândva, să fiți acel medic care nu ia de la bolnav. Cum este posibil așa ceva în România și care este resortul interior al acestui comportament? Că presupun că nu frica de mineri v-a împins la asta…

Acad. Leon Dănăilă: Mie mi-au plăcut oamenii și mi-am zis: „De suferința oamenilor profiți?”. Este ceva anormal, o blasfemie să faci asta. Și am pus și pe ușa de la intrare, ați văzut: „Consultații gratuite”. A venit chiar azi o femeie din Italia, i-am pus un diagnostic de tumoră cerebrală. În Italia iau bani foarte mulți ca să opereze, dar nu numai că iau bani, dar a ajuns și la o secție de chirurgie generală, și nu prea le dau atenție românilor de acolo. Eu am operat din Spania, din Italia, din Mexic, dar de unde n-am operat eu români care au venit din toată lumea. M-a întrebat cât costă consultația. I-am spus că scrie pe ușă. Mi-a întins niște bani. I-am zis: „Lasă-mă-n pace, să vii pentru operație!” Am zis așa: „De suferința oamenilor nu e bine să profiți, nu e bine să faci avere”. Vă spun sincer că n-am nicio avere. N-am nimic!

Legal Point: Știu, domnule academician, v-am urmărit de mult și am rămas mut când am văzut și acea știre în care ați vrut să vindeți casa pentru a scoate un tratat, iar apoi am citit despre o editură care s-a angajat să-l scoată fără a fi nevoie să vă vindeți apartamentul. E adevărat?

Acad. Leon Dănăilă: Eu am dat Tratatul la Editura Academiei, mă gândeam că, dacă sunt academician, măcar atât. De câte ori am mers acolo, editorul îmi spunea: „Domnule, știți, noi avem un fond care s-a epuizat, trebuie să plătiți”. Am plătit de fiecare dată, nu am comentat, dar acum știam că va fi o sumă foarte mare, e o carte în două volume. Mai scrisesem una mai înainte, în trei volume, în limba engleză. Mi-au cerut din străinătate despre „Anatomia și fiziologia creierului”, pentru că eu ar trebui să știu anatomia creierului mai mult decât oricine, chiar decât profesorii de la facultate. În America au retipărit și acum am ajuns pe www.amazon.com, iar ei vând cu 100 de dolari volumul, deci 300 de dolari. M-am dus la Editura Didactică și Pedagogică și am tipărit, însă ei nu difuzează cărțile, mi le-au pus în brațe. Eu le-am dat colegilor. Pot să le cer eu bani colegilor? Le-am dat tuturor cu autograf, unii îmi întindeau bani: „Domnule, nu se poate!”. Eu am luat toate tratatele de anatomie și, din experiența mea proprie, nu există așa o carte în toată lumea. La 1 septembrie a apărut cartea.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Legal Point: Ne bucurăm foarte mult că ați reușit să împliniți acest vis. Am văzut în biblioteca dumneavoastră o carte. Sunteți considerat printre cele 500 de genii ale secolului XXI. Ceea ce mă fascinează la dumneavoastră este această modestie, care transpare prin tot ceea ce sunteți, prin atitudine, prin privire, prin dragostea cu care înconjurați niște străini ca noi. Cum puteți fi atât de modest, în ciuda informațiilor uriașe pe care le dețineți. Eu nu am întâlnit pe cineva care să fi avut o activitate atât de intensă (cărți, tratate etc.) și care să fie total lipsit de acea superbie, știți la ce mă refer…

Acad. Leon Dănăilă: Cred că pornește de la originea mea socială. Eu, cu toată reticența, spun că tatăl meu nu știa carte, mama avea 4 clase primare. Mă lua la câmp, la arat, la semănat… noroi, era greu. După ce am terminat clasele primare, m-au întrebat: „Tu vrei să mergi la liceu sau rămâi la munca câmpului?”. Eu, când am auzit, am zis: „M-am săturat de munca câmpului, mă duc la liceu!”. Când eram la liceu, am citit numai biologie, unde luam 10, dar matematica nu-mi plăcea deloc. Mă gândeam – ce fac eu în viață cu formulele? În schimb, dacă fac bine un bolnav, este ceva… Găsisem un tratat de medicină și mi s-a înfiripat gândul de a fi chirurg. Odată era să rămân corijent și am învățat ca să nu audă părinții că am rămas corijent, era jale… Aveam 4 și am dat o teză – eu pricepeam matematica, dar nu pierdeam timpul cu ea. Când vine profesorul cu teza, văd că îl controlează pe cel din spate, din dreapta, din față. Eu am făcut teza după algoritmul meu, iar el credea că am copiat de undeva. Aveam 3 și 4, și am primit un 10 – nu a avut ce face.

Legal Point: Să ne întoarcem la profesorul Constantin Arseni. Colegii vă spuneau că nu vă puteți dezvolta lângă el. Am citit că ați studiat despre profesorul Sedlacek. Un fel de mentor pentru mulți chirurgi. Am lucrat 2 ani la chirurgie. Șefa mea de secție, dr. Hornung Edith, a fost ucenic al profesorului Sedlacek, acad. Irinel Popescu, de asemenea, a fost ucenicul prof. Sedlacek. Ați avut și dumneavoastră mentori pe care ați vrea să-i amintiți aici?

Acad. Leon Dănăilă: Când am ajuns la neurochirurgie, m-au dat la cea mai nenorocită secție, cea cu paralizați vertebro-medular – mirosea în salon, făceau pe ei. Am stat acolo vreo 2 ani de zile și a venit un bolnav cu o fractură de coloană vertebrală. L-am examinat, m-am dus la bibliotecă, am studiat foarte mult și mi-am dat seama că leziunile lui nu sunt datorate traumatismului vertebro-medular. Când a venit Arseni la vizită, i-am prezentat bolnavii și, când a fost vorba de acel bolnav, i-am spus că nu cred că leziunile sunt date de traumatism și că are tumoră de trunchi cerebral. El s-a așezat pe scaun și mi-a spus: „… hai, povestește!” eu am continuat: „… are pareză, are sindroame de bulb”, apoi m-a întrebat ce cred că are și i-am spus: „Tumoră de trunchi cerebral”. L-a operat a doua zi și așa era. Atunci a zis: „De mâine vii la mine-n secție”. Am scăpat de secția mizerabilă.

 

Legal Point: Dar a urmat un drum greu. Se zice că la umbra marilor copaci nu crește nimic. Dar dumneavoastră ați reușit să colaborați cu profesorul Constantin Arseni și să-l depășiți, deși a fost un om foarte orgolios. Cum ați trăit în această umilință ani de zile? Cum ați reușit să depășiți orgoliile, înjurăturile și tot ce se întâmplă într-o sală?

Acad. Leon Dănăilă: Mă mai chema și, în câte o dezvăluire de suflet, zicea: „Băi, să știi că un șef trebuie să-și aleagă subalternii dintre cei mai proști, cel mult mediocri, de ăia deștepți trebuie să scape, că au pretenții să te depășească”. Așa mă învăța pe mine. Mie nu-mi plăcea tehnica operatorie – în creier cu degetele. Mureau pe capete oamenii. Eu am făcut o statistică și pot dovedi că mortalitatea era până la 60%. Citeam revistele din Apus și vedeam că mortalitatea era 4%, mă gândeam cum să fac să am acces la tehnicile lor. Am vorbit cu un secretar de partid de la noi, nu eram membru de partid, care mi-a spus: „Dă-mi un nume care să dea o referință pentru tine ca să te facem membru de partid și-ți facem pașaport de la Darabani de la tine”. A venit o referință că taică-meu a fost legionar, că a luptat împotriva rușilor. Atunci el a zis: „Nu numai că nu te facem membru – cu asta, te și arestează. Hai s-o rupem și să facem alta”. Atunci am făcut rost de altcineva, care mi-a dat referință bună, am fost primit ca membru, așa am reușit să mă duc în America și să capăt o bursă prin semnătura Elenei Ceaușescu. Ajuns acolo, mi-am dat seama. Ei operau cu microscopul operator. Inițial, bursa era pe cercetare. Eu nu voiam cercetare, voiam operații. I-am spus celui de la cercetare: „Când mă întorc, oamenii vor dori să-i operez”. S-a supărat responsabilul direct de la New York, dar a vorbit cu un profesor care m-a luat la el și am stat o lună la operații, apoi am mai cerut încă o lună, și i-am spus: „Domnule profesor, eu asta vreau să fac, vă rog să mă lăsați să rămân aici să învăț”. Domnul profesor și-a pus picioarele pe masă, a dat telefon la Washington și a spus: „… lăsați-l să stea la mine!”.

Legal Point: Cât de mult contează un telefon la momentul potrivit! În acel telefon a constat salvarea a mii de vieți în România și nu numai. Trebuie să vă întreb ceva important la momentul acesta. E posibil ca acest organ miraculos numit „creier”, cu tainele lui, să fi apărut într-o evoluție a hazardului sau este opera unui master designer priceput?

Acad. Leon Dănăilă: Pe de o parte, sunt de părerea lui Darwin, cred într-o evoluție, dar, în același timp, cred că Dumnezeu a creat totul, inclusiv pe om, și, cum creația Lui este infinită, niciodată nu se va cunoaște totul. Creierul este cea mai complicată materie din Univers. Are un trilion de neuroni. Adică 1.000 de miliarde de neuroni. Niciodată roboții sau computerele nu vor reuși să aibă așa conexiuni.

Legal Point: Și toate într-o cutiuță atât de mică, cutia craniană?

Acad. Leon Dănăilă: Da, și mai mult decât atât, un neuron are până la 20.000 de conexiuni. Vă dați seama, un neuron care are câțiva microni, nici un mm nu are. În creier, așa cum spunea un savant: „Totul se leagă cu totul”. Nu există ceva separat: vorbirea, mobilitățile, toate sunt influențate de gândire, de către celelalte aspecte ale creierului. Am scris multe cărți despre asta și chiar și acum continui să studiez această materie inepuizabilă. Este atât de complicat creierul, de neimaginat. Așa că eu cred într-o evoluție în cadrul speciei, dar sunt sigur de o forță care acționează, dirijează creația…

Legal Point: V-ați rugat vreodată înainte de operație?

Acad. Leon Dănăilă: De multe ori, uneori îmi fac semnul crucii, iar dacă nu pot cu mâna, cu limba. Am cazuri grele, în care bolnavul sângerează, pierde un litru de sânge, 2 litri, 3-4-5-6 litri de sânge, dacă mai pierde 100 ml, moare, curg transpirațiile din cap până în picioare, atunci există o scânteie. Nu trebuie să te agiți, îți trebuie o reținere de sine atât de mare, iar dacă nu ai și credință în Dumnezeu, ești pierdut – eu am experimentat asta.

Legal Point: Care a fost cel mai frumos moment din cariera dumneavoastră?

Acad. Leon Dănăilă: Poate că au fost mai multe. Bursa, unul dintre ele, apoi, când m-am întors din America, mulți îi spuneau lui Arseni: „Ia-l și pe Dănăilă în operație”. „Nu, scap eu de el, se gândea Arseni!”. Mă întreabă unii cum am ajuns aici. Era o clădire dezafectată, cu gândaci, și colegele mele de la sală, cu care eram coleg de generație, îmi spuneau ce zicea Arseni: „Uite, a zis că te mută în clădirea asta… peste două săptămâni, a zis că n-o să ai cu ce să operezi, n-o să poți face nimic, că o să opereze Dănăilă acolo când or să zboare bivolii deasupra clădirii”. Eu, știind asta, aveam peste drum un magazin cu instrumente medicale, mi-am cumpărat din banii mei instrumentar, masă de operație, pense, tot ce aveam nevoie, luni m-am mutat aici, marți am început să operez. Aveam totul pregătit. Am fost prima secție de chirurgie neurovasculară din țară…

Legal Point: Și microscopul de unde l-ați cumpărat?

Acad. Leon Dănăilă: L-am cumpărat demult, comandat din America. Arseni îl avea, dar nimeni nu opera cu el, și mi-a zis: „Ia-ți și microscopul!”. Atunci am început să operez serios.

Legal Point: Dar această mutare a fost, de fapt, un pas înainte…

Acad. Leon Dănăilă: Da, așa este, în sfârșit, prima dată când m-am mutat, am făcut o adresă la Direcția Sanitară, la Minister, la Direcția Spitalului și le-am spus: „N-am grup de sânge, n-am sterilizare, n-am săli de operație, n-are cine să mă ajute…”. Ei mi-au zis: „Domnule, Arseni e în legătură cu Ceaușescu, nu avem ce face…”. Am rămas pe loc, dar au început să vină la mine toți miniștrii, toți din Guvern. A început să scrie el o scrisoare în care spunea că eu nu pot opera în condiții de siguranță, m-am dus la minister și apoi mi-au spus că acuma nu mai este nicio problemă, pentru că nu mă mai mută nimeni și să-mi fac treaba liniștit…

Legal Point: El a făcut-o ca un gest de gelozie sau de mărinimie?

Acad. Leon Dănăilă: El a scos-o că a făcut-o ca un gest de mărinimie, că m-a făcut șef de secție etc., dar intenția lui a fost să scape de mine…

 

Legal Point: Ați cunoscut mai multe regimuri politice. Am citit că l-ați operat pe președintele Algeriei…

Acad. Leon Dănăilă: Da, au venit la mine noaptea, m-au dus cu avionul, stewardesa spunea: „Aveți trei mese până la destinație”. Le-am spus că eu nu mănânc noaptea… Din păcate, a fost târziu pentru el. După aceea a venit prim-ministrul Coreei, al lui Kim Ir Sen, am operat împreună cu Arseni, și a trăit. Avea 10 coreeni care scriau tot ce făceam. Când m-am trezit, când am vizitat bolnavul, ce medicamente i-am dat. Dar a scăpat și au fost foarte drăguți, mi-au dat o față de masă de mătase, a fost foarte bine…

Legal Point: Ce soluție am putea avea pentru sănătate, când bugetul este cum este? Ce soluții ați vedea pentru România? Ce credeți că ar putea fi făcut?

Acad. Leon Dănăilă: Nimic. Noi suntem o țară săracă. Avem un buget mic. Trage sănătatea, trage educația, trag toate. Eu, de când mă știu, am cam același salariu. Adaptat la inflație. Acum am 2.500 de lei pe lună. Sunt 60 de ani de când am terminat facultatea. Ceea ce promit ei e o minciună. Indiferent cine ar veni la putere. Țara noastră, fără industrie, nu are de unde să aibă un buget mai mare. Dacă mărește la medici, cer și ceilalți. Părerea mea este că așa o să rămână. Nu permite bugetul țării noastre, nu permite o relansare a sănătății.

Legal Point: Un tânăr ajunge medic, îl vede pe șeful de secție cu o mașină scumpă și se gândește cum a făcut banii ăștia. Mita pare să fie răspunsul.

Acad. Leon Dănăilă: Așa este, majoritatea recurg la sistemul cu plicurile.

Legal Point: Dumneavoastră nu ați intrat nici în sistemul privat. De ce?

Acad. Leon Dănăilă: Așa este. Au venit după mine să câștig un ban în plus. Eu vreau să fac și cercetare. De aceea. Un medic care nu face și cercetare este un om pierdut. Am făcut și cercetare și am cheltuit enorm de mulți bani. Eu am descoperit o nouă celulă, am câteva atlase publicate, am dat o mulțime de bani pentru a face biopsii, pentru a le fotografia la microscopul optic, electronic, pentru a le publica în atlasele respective. Am cheltuit, cred, peste 200.000 de lei. Nimeni nu te ajută să faci cercetare. La noi există o ură și o invidie marcante. Nu mi-au aprobat nicio cercetare. Nimănui nu-i convine să fie depășit. Eu continui să fac cercetare. Până atunci nu ajungi în vârful piramidei științifice. Noi suntem 5 academicieni la 40.000-50.000 de medici. Dar membrul titular este doar academicianul, membrul corespondent încă nu este academician. El poate să-și pună pe afiș academician, dar nu este.

Legal Point: Cine sunt succesorii dumneavoastră în România?

Acad. Leon Dănăilă: E o întrebare foarte grea. Tehnic, se pricep unii să facă operații. Dar să facă cercetare, publicistică, activitate didactică este foarte greu. Că în Academie a fost Bagdasar, Arseni și cu mine până acum. Și pe Bagdasar l-au făcut postmortem. Pe Arseni l-a făcut partidul. La Arseni venea Ceaușescu acasă. Ceaușescu a venit cu bucătarul, cu mâncarea lui, cu tacâmurile lui, nici nu s-a atins absolut deloc de tot ce a pus acolo. A venit Arseni dezumflat. Pe vremea lui, am spus, eu vreau să fiu și cadru UMF. El a zis: „Nu se poate!”. Eu am spus: „Bine, eu mă duc la Cluj”. Când a auzit asta, a făcut o ședință în care eu le-am spus: „Dacă nu mă lăsați și cadru didactic, eu plec la Cluj.” Atunci a zis: „Dacă pleci la Cluj, când o să am bolnavi grav, la tine o să-i trimit”. Mi-a rămas în memorie, îmi recunoștea valoarea. Am fost la Cluj. Au zis că nu au post decât de șef de lucrări. Ceea ce presupunea un salariu mic. Nu am mai mers la Cluj. Apoi au scos un post de conferențiar la Cluj, dar a apărut un post de profesor la București. M-am dus la rector și i-am spus: „Vreau să mă-nscriu și eu”. Era scos pentru cineva, pentru prof. Constantinovici. „Te rog să-mi aduci ce-ai scris”. Profesorul avea un articol scris într-o carte. Eu am venit cu vraful de cărți. Când m-a văzut, profesorul a înlemnit. A zis: „Vă rog să mă scuzați. Dar pot să scot două posturi la concurs?”. Putea să scoată câte voia, mie îmi păsa de situația mea, așa am fost admis ca profesor.

Legal Point: Afecțiunile creierului se datorează eredității, stilului de viață deficitar sau unor cauze necunoscute? Cum să ne ferim de tumori, de afecțiuni psihice?

Acad. Leon Dănăilă: Nu se cunoaște cauza bolilor. S-au făcut studii genetice, unii au dat bani grei. Nimic nu s-a realizat. Le-am spus că e o cale greșită. Cauzele sunt atât de multiple. Chimice, iradieri, eforturi, stilul de viață, dar nu s-a dovedit sigur că dacă fumezi trei pachete îți crește o tumoră… Eu am făcut o statistică medicală, am studiat grupele sanguine, dacă există o corespondență între grupe și tumorile cerebrale. Lucrarea e publicată din 1972, am studiat 1.700 de cazuri, am studiat multe dosare, am făcut foarte corect cercetarea, nu am găsit nimic concludent.

Legal Point: dorim mult succes în activitate, să salvați cât mai multe vieți și să lăsați oameni destoinici să continue activitatea dumneavoastră! Aveți vreo dorință, acum, la final?

Acad. Leon Dănăilă: Dacă ajungeți prin zonă, vizitați casa mea memorială, am făcut un muzeu la Darabani, în casa părintească, pe care l-am donat primăriei, eu nu mai am nimic acolo. Se duc foarte mulți elevi acolo să vadă originea mea, de unde am plecat și unde am ajuns. E un poet care prezintă lucrurile și se pricepe foarte bine. Am și tablouri și o cameră a mea unde am diplome, hârtii, că la noi nu-ți dă bani, îți dă o diplomă, n-am văzut să-ți dea un premiu cu bani. Au venit și din străinătate să-l viziteze. Să vadă lumea. Eu, când eram mic, nu știam ce înseamnă tablouri. Și m-au întrebat: „Să le iau bani?” „Nu, gratuit, să nu le luați niciun ban”. Și acum le mai dau câte ceva. Să facem acel loc un loc plăcut.


Cel ce înnoadă viața was last modified: noiembrie 13th, 2018 by Leon Dănăilă

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Leon Dănăilă

Leon Dănăilă

Este medic specialist neurochirurg și membru titular al Academiei Române.
A mai scris: