CEDO: Libertatea de exprimare în presă a avocatului

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Potrivit comunicatului publicat pe site-ul UNBR (www.unbr.ro), CEDO s-a pronunțat în cazul Morice contra Franței cu privire la libertatea de exprimare în presă a avocatului pentru apărarea clientului său.

 Situația de fapt

Situația de fapt este următoarea: Oliver Morice, unul dintre avocații văduvei judecătorului Borrel, și-a exprimat în mod public opinia cu privire la imparțialitatea a doi judecători pe care i-a acuzat de complicitate cu justiția djiboutiană pentru a favoriza teoria sinuciderii judecătorului Borell, care, în opinia avocatului, fusese asasinat.

Atât declarațiile acestuia, precum și un extras dintr-o scrisoare adresată de către avocat ministrului justiției, în care îi acuza pe respectivii judecători de „conduită în contradicție flagrantă cu principiile imparțialității și echități” au fost publicate în revista Le Monde.

La 8 septembrie 2008, Oliver Morice a fost condamnat în recurs în iulie 2008 la 4000 euro amendă.

Dispoziții legale incidente

În speță au fost invocate următoarele dispoziții legale din Convenția europeană a drepturilor omului:

Articolul 6 („Dreptul la un proces echitabil”) § 1 din Convenție:

„1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției”.

Articolul 10 („Libertatea de exprimare”) din Convenție:

„1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi și de a comunica informații și idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul Articol nu împiedică Statele să supună societățile de radiodifuziune, televiziune sau pe cele din domeniul cinematografiei unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, precum și pentru apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a eticii, a reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanța autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.”

Hotărârea CEDO

CEDO recunoaște avocatului o „poziție centrală în administrarea actului de justiție ca intermediar între publicul larg și instanțele de judecată”. Astfel, și avocatul are libertate de exprimare, această libertate fiind în strânsă legătură cu independența profesiei juridice.

De asemenea, Curtea a constatat faptul că opiniile lui Oliver Morice au fost „judecăți de valoare” cu suficientă bază faptică.

Curtea a decis, în unanimitate, următoarele:

1. A existat o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție;

2. A existat o încălcare a Articolului 10 din Convenție;

3. Și, de asemenea:

(a) Statul respondent vă plăti reclamantului, în termen de trei luni, sumele următoare:

(i) 4.270 euro (patru mii două sute șaptezeci euro), plus orice taxă aplicabilă, cu titlul de despăgubiri materiale;

(ii) 15.000 euro (cincisprezece mii euro), plus orice taxă aplicabilă, cu titlul de despăgubiri nemateriale;

(iii) 14.000 euro (paisprezece mii euro), plus orice taxă aplicabilă reclamantului, cu titlul de costuri și cheltuieli de judecată;

(b) ca de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la achitarea sumelor să se plătească o dobândă simplă pentru sumele sus-menționate la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada de întârziere plus trei puncte procentuale.

Pentru a vedea respectiva hotărâre vizitați site-ul UNBR (www.unbr.ro).

Citește și: Avocatul este câinele de pază al justiției