Cea mai grea întreprindere nu este cea decizională

2 iul. 2016
Vizualizari: 1907
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Nicolae Cîrstea: Bună ziua. Suntem împreună și avem acest privilegiu, de a discuta cu dl profesor Ion Dogaru, academicianul Ion Dogaru. Dar, fiind în interiorul Facultății de Drept a Universității din Craiova, creatorul de școală al Craiovei din punct de vedere juridic.

Ion Dogaru: E o istorie frumoasă, grea, plină de obstacole și până la urmă triumfătoare. Încă de la Proclamația de la Izlaz s-a vorbit – 1848, bineînțeles – și s-a stabilit că la Craiova se va înființa o universitate cu câteva facultăți, între care una de Drept. A fost un vis. Dacă vă uitați în spatele nostru, sus, la etajul 1, o să vedeți că din Oltenia au fost aleși în componenta juridică a Academiei Române 17 juriști de marcă ai țării.

Visul acesta a renăscut în 1975, când autoritățile vremii m-au solicitat, mi-au cerut să fac o notă de fundamentare, vroiau repede, nu s-a putut – trebuia cel puțin 3 luni de zile o documentare internațională suficientă, plus cea din țară; cea din țară nu era așa grea, că erau doar 3 facultăți. Nota de fundamentare a fost apreciată ca fiind foarte bună, dar s-a trimis la București și în nu știu ce cabinete s-a rătăcit.

În anul 1990 am încercat să înființez această facultate. Am vrut s-o leg de nume sonore, oltenești, ale Dreptului. I-am pus numele Nicolae Titulescu. Am vrut să leg de numele celui mai mare jurist pe Dreptul internațional public al aerului și spațiului cosmic, Nicolae Mateescu Mate, trăitor în Canada și azi, la 102 ani și jumătate. Da, mâine face 102 ani și jumătate. Nu l-am putut găsi, până la urmă l-am găsit la Paris, l-am adus fiindcă înființasem Fundația Europeană Titulescu filiala Craiova și vroiam să fie membru fondator, pe urmă vroiam membru de onoare. În sfârșit, în 1994 l-am adus, după 50 de ani de absență, în țară. A fost făcut doctor honoris causa, i s-a acordat de către filiala al cărei membru fondator am vrut cu tot dinadinsul să fie, distincția titulesciană „forța dreptului, nu dreptul forței”, a fost făcut cetățean de onoare al Doljului și i s-a înmânat buletinul de identitate de Craiova, care a fost mult de folos după aceea.

Nu și-a pierdut niciodată cetățenia, a fost un permanent vizitator cu familia în Oltenia.

S-a înființat în 1990 o secție de Drept în cadrul Facultății de Filologie și Istorie, la care s-a adăugat și cuvântul Drept. 25 de locuri din țară și ni s-au trimis 27 de locuri de studenți din Republica Moldova. În următorul an s-a transformat secția în facultate, a cunoscut o evoluție explozivă, este una dintre cele mai dinamice facultăți de Drept ale Universității din Craiova și din țară, ale Universității – este vorba de facultățile toate la un loc privite, dar și din țară, cele de Drept.

Este recunoscută ca fiind una creatoare de școală în special în domeniul Dreptului civil, cea mai cunoscută în Europa, spun savanți din Franța, din Elveția, din Germania, din Italia. Dacă doriți dau și nume, dar ne-ar prea mult timp ș.a.m.d.

Este cunoscută ca facultatea care a contribuit cel mai mult la apropierea extremităților latinității juridice. Convenții de colaborare directă cu 9 universități din Brazilia, cu două din Chile, cu 2 din Columbia și din Uruguay, universitatea din capitala Montevideo.

Nicolae Cîrstea: Domnule profesor, avem, iată, un corp profesoral numeros, avem o bază materială extraordinară. Cât de greu v-a fost dumneavoastră în primii ani pentru a ajunge, iată, după 26 de ani, la acest moment în care studenții se bucură de condiții absolut deosebite, profesorii lucrează în condițiile cele mai bune?

Ion Dogaru: Dacă astăzi s-ar pune problema s-o iau de la capăt, nu știu dacă aș mai face-o. A fost foarte greu. Cea mai grea întreprindere nu este cea decizională. Să obții niște aprobări, faci niște acte, în sfârșit, obții înființarea. Cea mai grea lucrare este formarea unui corp profesoral competitiv. Am avut de ales. În Craiova erau, pe vremea aceea, vreo 13-14 doctori în știință. Dar cu toții erau mult mai în vârstă decât mine. Și n-aș fi avut niciodată un corp profesoral, pentru că nici nu intrau bine și ieșeau la pensie sau îi aduceam ca pensionari. Am ales cea de-a doua variantă: cadre tinere, între 30 și 40 de ani pentru predarea disciplinelor și, mai ales, absolvenți ai noștri pe care-i știam din timpul facultății.

A fost teribil de greu, pentru că a trebuit să realizez un fel de multiplicare a eu-lui; în sensul că a trebuit să-i bag la doctorat. Aproape nimeni nu-i primea. Cu excepția a două cadre didactice, toți ceilalți au fost doctoranzii sau studenții și doctoranzii mei. A fost foarte greu. Am comprimat împreună cu ei timpul. S-au pus întrebări: De ce atâția doctori la Craiova? Într-adevăr, sunt foarte mulți: 134 de doctori în știință, din care astăzi sunt 26 profesori universitari plini, vreo 24 conferențiari, vreo 40 și ceva lectori și foarte puțin asistenți, pentru că asistenții au urcat în grade didactice.

Nicolae Cîrstea: Am admirat întotdeauna la dumneavoastră două lucruri: perseverența – săptămâni la rând, venit la București, la 3-4 dimineața, plecat din Craiova pentru a fi la prima oră la un minister, la o întâlnire, la Academia Română, dar în același timp am admirat generozitatea pe care le-ați dat-o, pe care le-ați oferit-o colegilor dumneavoastră, foștilor doctoranzi, actualilor profesori.

Ion Dogaru: Eu provin dintr-o zonă mirifică a Gorjului, ale cărei borne de hotar sunt Vladimirii lui Tudor, Duțeștii de Cărbunești ai lui Arghezi și Hobița lui Brâncuși. Am băut apă de Gorj și la 82 de ani aproape, încă rezist, încă mă arunc în valurile eforturilor.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Am reușit să fac eforturi de care nu credeam că sunt în stare. Dar în legătură cu formarea corpului profesoral: Au fost multe semne de întrebare. Și s-a spus: Domnule, cum au ajuns așa repede conferențiari, profesori ș.a.m.d. Vreau să vă spun că practica și vremea a confirmat că alegerea mea – pentru că cel mai greu este să alegi pe cel care să-l iei doctorand și să vezi în doctorandul de început dascălul de mâine. Deci din rândul doctoranzilor mei, foștilor mei doctoranzi, dacă le iau CV-urile, constatăm că au scris aproape 1000 de cărți publicate în țară și unele în străinătate, aproape 3000 de studii și articole publicate în țară și străinătate. Și dacă luăm, de exemplu, un alt vector: confirmarea pe planul științelor Dreptului, cele aproape 30 de științe juridice. Colegii mei, foștii mei doctoranzi, au obținut, din cele aprox. 27-28 de premii ale Academiei Române acordate în ultimii 20 de ani, 18. Ceea ce înseamnă că nu a fost degeaba. Pe urmă, avem premii internaționale deosebite. Avem înalți funcționari publici care au terminat aici și sunt doctori în științe la Craiova cu mult înainte de a fi devenit înalți funcționari publici.

Așa încât, cred că până la urmă am obținut ceea ce aș fi dorit. Este obositor, este greu, trebuie să înveți împreună cu fiecare în parte, pentru că sunt 134 de teze de doctorat. Trebuie să faci eforturi împreună, trebuie nu să-i spui: Oprește-te că nu ești bun, ci, împreună cu  el să-l determini să facă ceea ce aștepți de la el.  Așa s-a întâmplat și sunt bucuros.

Din punct de vedere al activității manageriale, avem câțiva prorectori de universități, un rector de universitate, un număr de secretari științifici, vreo 9-10 decani ai facultăților de Drept sau unor facultăți înrudite cu facultatea de Drept. Așa că nici eu nu știu cum au reușit lucrurile așa de bine.

Astăzi corpul profesoral este cel mai numeros pentru o facultate de Drept din țară – aproape 100 de cadre didactice. Din acest punct de vedere, raportul dintre numărul de studenți, aproape 2000, și numărul cadrelor didactice, învederează o ștachetă a calității ridicată. Spre deosebire de alte facultăți care au un număr mai mare de studenți dar mai mic de cadre didactice.

Noi sperăm și credem în viitorul acestuia. S-a înființat de curând Academia de Științe Juridice din România. Profesorul Dan Claudiu Dănișor, rectorul, până de curând, al Universității din Craiova, face parte din categoria membrilor fondatori. Și sunt convins că, în curând, alți 5-6 vor fi primiți în această academie, pentru că merită.

Pe de altă parte, învățământul juridic craiovean este reprezentat de adevărați ambasadori ai lui în țări din Europa, precum Germania, Albania, Grecia, Republica Moldova, Israel, Armenia, Iordania ș.a.m.d. Doctorii noștri acolo produc cu adevărat carte juridică importantă și, de exemplu, în Albania, fostul ambasador extraordinar și plenipotențiar al Albaniei la București, Marko Bella, care a susținut în anul 2000 doctoratul, este astăzi profesor universitar plin, a fost parlamentar multă vreme și este considerat ca unul care are cea mai bogată producție de carte juridică din Albania. Și se pot spune multe lucruri.

Nicolae Cîrstea: Ați pomenit mai devreme de Republica Moldova. Știu că în chiar aceste zile este o întâmplare fericită, despre care aș vrea să ne faceți vorbire, legat de Academia din Republica Moldova.

Ion Dogaru: Timp de două săptămâni în Republica Moldova au loc zilele Academiei de Științe. Se aniversează 70 de ani de la înființarea primelor institute de cercetare și 55 de ani de la înființarea Academiei de Științe a Moldovei.  O veste bună, în ziua de 31 mai a avut loc adunarea generală a acestei academii și au fost alese 5 personalități – să le zic așa – din lumea academică internațională ca membri de onoare ai acestei academii. Vicepreședintele Academiei de Științe de la Moscova, un specialist de mare marcă, academician chinez, șeful școlii de informatică, un academician din Azerbaidjan și 2 din România.

Sunt onorat să spun că alături de președintele Academiei Române – academicianul Ionel Valentin Vlad –, m-au ales și pe mine, și încă în unanimitate. Este o onoare, urmează ca pe 12 iunie, când va avea loc festivitatea acestei aniversări importante, la care participă autoritățile statale și cei care vor primi însemnele acestei mari demnități, voi fi și eu acolo. Eu cred că am contribuit și prin studenții din Moldova care au învățat aici – și sunt vreo 236-240, masteranzi 36, doctoranzi deocamdată unul, dar mai avem în curs – și prin loturile de carte juridică donate de noi – personal le-am dat destul de multe, dar și facultatea, acum le ducem, din nou, un lot important de carte juridică.

Sunt convins că am contribuit la așezarea într-o entitate aproape unică a cercetării științifice de pe cele două maluri ale Prutului, malul drept – noi –, malul stâng – Basarabia –, așa încât, poate și din acest motiv s-au gândit la mine. Sigur că, probabil, considerentele sunt și de ordinul realizărilor științifice. Dar bănuiesc că și din acest motiv am fost ales pentru această demnitate.

Nicolae Cîrstea: Domnule profesor, este o recunoaștere, practic, pentru toată munca dumneavoastră pe tărâmul științific, de asemenea, o recunoaștere pe care o primiți la nivel național și acum, iată, internațional. Cred că cei mai mulți dintre noi, cei mai tineri sau nu chiar foarte tineri, ne plecăm în fața muncii dumneavoastră, a generozității dumneavoastră, a perseverenței dumneavoastră și tot ceea ce se întâmplă în aceste momente, în aceste zile, în acești ani la Facultatea de Drept a universității dumneavoastră reprezintă împlinirea unui vis pe care l-ați avut și pe care l-ați transformat într-o realitate.

Ion Dogaru: Am vrut – sau nu, nu-mi dau seama – să se creeze un anumit spirit. Spiritul acesta îmi aparține. Am aproape 82 de ani. Le urez ca acest spirit să-i însoțească în tot ce fac și nu pot încheia decât cu ceea ce juriștii spun mereu: Vivat crescat floreat, vivat alma mater ludice insis craiovensis.

Cea mai grea întreprindere nu este cea decizională was last modified: iulie 4th, 2016 by Ion Dogaru

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Ion Dogaru

Ion Dogaru

Este un academician român, jurist și fondatorul Facultății de Drept a Universității din Craiova.
A mai scris: