Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
188 views
Examinând recursul formulat în cauză de recurentul A. împotriva dispoziţiei cuprinse în încheierea din data de 10 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2018 împotriva soluţiei de suspendare a cauzei înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului înalta Curte constată că, judecătorul fondului prin încheierea din data de 10 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, printre altele, a admis solicitarea formulată de către Ministerul Public şi a sesizat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu 3 întrebări preliminare:
1. Articolul 2 din TUE, articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf din TUE şi articolul 4 parag. 3 din TUE, coroborate cu articolul 325 alin. (1) din TFUE şi cu articolul 2 alin. (1) din Convenţia PIF şi cu articolul 2 şi articolul 12 din Directiva PIF, precum şi cu Directiva 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, cu referire la principiul consacrării unor sancţiuni efective şi disuasive în cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, toate cu aplicarea Deciziei 2006/928/CE a Comisiei, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finală din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei situaţii juridice precum cea incidenţă în litigiul principal, în care acuzaţii solicită aplicarea principiului legii penale mai favorabile în situaţia în care o decizie a instanţei constituţionale naţionale a declarat neconstituţional un text de lege privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (decizia din anul 2022), invocând pasivitatea legiuitorului, care nu a intervenit pentru punerea în acord a textului legal cu o altă decizie a aceleiaşi instanţe constituţionale, pronunţate în urmă cu patru ani faţă de cea din urmă decizie (decizia din anul 2018) – timp în care jurisprudenţa instanţelor de drept comun formată în aplicarea celei dintâi decizii se stabilise deja în sensul subzistenţei textului respectiv, în forma înţeleasă ca urmare a celei dintâi decizii ale instanţei constituţionale – cu consecinţa practică a reducerii la jumătate a termenului de prescripţie pentru toate faptele penale cu privire la care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare anterior celei dintâi decizii a instanţei constituţionale şi a încetării pe cale de consecinţă a procesului penal faţă de acuzaţii în cauză?
2. Articolul 2 din TUE privind valorile statului de drept şi respectarea drepturilor omului într-o societate caracterizată prin justiţie şi articolul 4 parag. 3 din TUE privind principiului cooperării loiale dintre Uniune şi statele membre, cu aplicarea Deciziei 2006/928/CE a Comisiei sub aspectul angajamentului de asigurare a caracterului eficient al sistemului judiciar român, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finală din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacrând principiul legii penale mai favorabile, trebuie interpretate, cu privire la sistemul judiciar intern în ansamblul său, în sensul că se opun unei situaţii juridice precum cea incidenţă în litigiul principal, în care acuzaţii solicită aplicarea principiului legii penale mai favorabile, în situaţia în care, o decizie a instanţei constituţionale naţionale a declarat neconstituţional un text de lege privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (decizia din anul 2022), invocând pasivitatea legiuitorului, care nu a intervenit pentru punerea în acord a textului legal cu o altă decizie a aceleiaşi instanţe constituţionale, pronunţate în urmă cu patru ani faţă de cea din urmă decizie (decizia din anul 2018) – timp în care jurisprudenţa instanţelor de drept comun formată în aplicarea celei dintâi decizii se stabilise deja în sensul subzistenţei textului respectiv, în forma înţeleasă ca urmare a celei dintâi decizii ale instanţei constituţionale – cu consecinţa practică a reducerii la jumătate a termenului de prescripţie pentru toate faptele penale cu privire la care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare anterior celei dintâi decizii a instanţei constituţionale şi a încetării pe cale de consecinţă a procesului penal faţă de acuzaţii în cauză?
3. în caz afirmativ şi numai dacă nu se poate da o interpretare conformă cu dreptul Uniunii Europene, principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naţionale potrivit căreia instanţele naţionale de drept comun sunt ţinute de deciziile curţii constituţionale naţionale şi de deciziile obligatorii ale instanţei supreme naţionale şi nu pot, din acest motiv şi cu riscul săvârşirii unei abateri disciplinare, să lase neaplicată din oficiu jurisprudenţă rezultată din deciziile menţionate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curţii, că această jurisprudenţă este contrară, în principal, cu articolul 2 din TUE, articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf din TUE şi articolul 4 parag. 3 din TUE, coroborate cu articolul 325 alin. (1) din TFUE, toate cu aplicarea Deciziei 2006/928/CE a Comisiei, prin raportare Ia articolul 49 parag.l teza finală din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum în situaţia din litigiul principal?
Totodată, a dispus şi suspendarea judecăţii cauzei.
În cauza dedusă judecăţii, se observă că recurentul A. nu şi-a motivat recursul formulat, nefiind identificate aspecte care să se circumscrie căii de atac formulate.
Sub aceste aspecte, trebuie reţinut că obiectul cauzei de fată îl reprezintă soluţia de suspendarea a cauzei, privind cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care apare ca fiind caducă la momentul de faţă ca urmare a strămutării dosarului nr. x/2018 şi a efectelor sentinţei nr. 116 din 28.02.2023 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023, prin care s-au desfiinţat „toate actele îndeplinite în cauză după termenul din 6 decembrie 2022, fiindcă acestea au generat, la rândul lor, aparenţa lipsei de imparţialitate, inclusiv a încheierii de sesizare a Curţii de Justiţie a uniunii Europene cu privire la întrebarea preliminară adresată de către instanţa de apel”.
Astfel, având în vedere cele reţinute de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023, prin care s-au desfiinţat toate actele îndeplinite după dată de 6 decembrie 2022, inclusiv încheierea din data de 10 martie 2023 de sesizare a CJUE şi soluţia de suspendare, este evident că actul ce se solicita a fi analizat în prezenta cale de atac nu mai există fapt pentru care înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei cuprinse în încheierea din data de 10 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2018 împotriva soluţiei de suspendare a cauzei.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.
