Care sunt consecinţele pandemiei asupra agenţiilor de turism şi a clienţilor care au achiziţionat pachete turistice (I)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Domeniul turismului este unul dintre domeniile căruia pandemia de Covid-19 i-a cauzat cel mai brusc și violent colaps, dat fiind că atât la nivel național, cât și la nivel internațional, măsurile luate au vizat atât suspendarea activităților hotelurilor, restaurantelor, barurilor și a cvasimajorității evenimentelor sportive, culturale, științifice, artistice sau religioase, cât și  restricții privind circulația.

În mod paradoxal însă, deși măsurile luate inclusiv de țările membre ale U.E. au dus la restricționarea temporară a pieței interne și a spațiului promis a fi fără frontiere, cel puțin până la acest moment nu au fost luate de autorități măsuri cu caracter excepțional care să vizeze punctual situația din acest domeniu.

În acest context, cel puțin în ceea ce privește soarta pachetelor de servicii de călătorie achiziționate și derularea raporturilor cu consumatorii, va trebui să ne raportăm la normele de drept comun în materie și la recomandările făcute la nivel european în legătură cu turismul.

Încă de la început trebuie să ținem cont de faptul că lanțul de raporturi juridice contractuale specifice acestui domeniu cuprinde atât raporturi care sunt protejate de legislația incidentă în materia protecției consumatorilor – contractul dintre agenția de turism și turist – (I), cât și raporturi între profesioniști – spre exemplu contractul dintre agenția de turism de intermediere și agenția de turism organizatoare, sau cel dintre agenția de turism și cei care asigură serviciile de transport sau de cazare (II). Inevitabil, consecințele juridice și condițiile de antrenare sau de exonerare a răspunderii diferă și ele.

Astfel, dacă ne raportăm la raportul juridic dintre cel care a achiziționat pachetul de servicii de călătorie și agenția de turism care i l-a vândut, cel puțin din prisma consumatorului, probabil că întrebarea cea mai stringentă este ce se va întâmpla cu pachetele de servicii de călătorie achiziționate deja și a căror executare ar trebui să fie în perioada următoare?!

Pornim în primul rând de la mențiunea clară că și în condiții normale, înainte de începerea executării pachetului de servicii de călătorie, atât consumatorul cât și agenția de turism pot să solicite și să obțină atât modificarea contractului (inclusiv de o manieră semnificativă), cât și încetarea acestuia.

În contextul pandemiei de Covid-19 însă, considerăm că ar trebui să facem o diferențiere între pachetele a căror executare va avea loc în perioada pentru care este instituită starea de urgență și în care sunt în vigoare restricțiile cauzate de pandemie (a), și cele care urmează să fie executate ulterior (b).

Astfel, în aceste împrejurări, (ne)executarea contractelor privind pachetele de servicii de călătorie trebuie apreciată prin raportare la noțiunea de circumstanțe inevitabile și extraordinare.

În Ordonanța nr. 2/2018, acestea sunt definite ca fiind o situație care nu poate fi controlată de partea care o invocă și ale cărei consecințe nu ar fi putut fi prevăzute și evitate chiar dacă s-ar fi luat toate măsurile rezonabile. Prin urmare, considerăm că, în privința contractelor care vizează pachetele de servicii de călătorie, invocarea de circumstanțe inevitabile și extraordinare și obținerea remediilor pe care le implică se poate realiza într-o manieră mai facilă decât invocarea forței majore sau a cazului fortuit prevăzut de art. 1351 Cod civil.

Aceasta cu atât mai mult cu cât și la nivelul legislației unionale, se prevede că noțiunea de circumstanțe inevitabile și extraordinare care sunt de natură să afecteze în mod semnificativ executarea pachetului includ și riscurile semnificative pentru sănătatea umană precum epidemia unei boli grave în locul de destinație al călătoriei.

Având în vedere că se face referire la caracterul previzibil al situației și al consecințelor și la caracterul rezonabil al măsurilor care ar fi putut să fie luate, considerăm că este important să ne raportăm și la poziția contractuală diferită a părților: cea de consumator a  turistului, și cea de profesionist a agenției de turism. Importanța rezidă în faptul că diferă gradul de diligență din prisma căruia trebuie să evaluăm (im)previzibilitatea situației și caracterul rezonabil al  măsurilor.

Astfel, înainte de începerea executării pachetului, călătorul va putea notifica încetarea contractului în măsura în care apreciază că au intervenit niște circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la locul de destinație sau în vecinătatea imediată a acestuia și care este de natură să afecteze în mod semnificativ executarea pachetului sau transportul pasagerilor. În această ipoteză, încetarea contractului se va dispune fără plata vreunei penalități.

Cu siguranță  trebuie să avem în vedere și restricțiile de circulație din statul din care provine consumatorul, alături de cele de la destinația turistică. Spre exemplu, chiar dacă în destinația turistică nu există restricții, în măsura în care turistul nu va putea să părăsească statul de reședință de unde a achiziționat pachetul de servicii ca urmare a unor împrejurări extraordinare și inevitabile care au impus niște restricții de circulație, călătoria nu va mai putea fi efectuată.

Deci este cât se poate de clar că în ceea ce privește pachetele achiziționate și care ar viza perioada în care este instituită starea de urgență sau perioada în care există o serie de măsuri restrictive de circulație, se poate solicita și obține încetarea contractului fără obligarea la plata unei penalități.

Astfel, în urma unei notificări în acest sens, se va putea obține restituirea integrală a prețului achitat în termen de cel mult 14 zile de la încetarea contractului.

De altfel, în mod similar, cu condiția înștiințării călătorului fără întârziere și înainte de începerea executării pachetului, și agenția de turism poate solicita încetarea contractului și nu va fi răspunzătoare de plata unor despăgubiri suplimentare, trebuind să procedeze însă la restituirea integrală a prețului.

Cu toate acestea, nu trebuie să pierdem din vedere că încetarea raporturilor contractuale este măsura cu consecințele juridice cele mai drastice.

Asta nu înseamnă că ar fi unica măsură sau cea mai oportună. Considerăm că inclusiv în această situație, ar putea exista și un alt remediu, respectiv înaintarea de către agenția de turism a unei propuneri privind un alt pachet de servicii de călătorie de calitate similară cu cel deja contractat – la urma urmei, derularea contractului ar fi în avantajul ambelor părți.

Bineînțeles, pentru concretizarea acestei ipoteze, va fi nevoie de acordul și bunăvoința ambelor părți.

Ce se va întâmpla însă cu pachetele a căror executare va fi în cursul lunilor iunie, iulie, august – perioade relativ apropiate, dar care sunt încă sub semnul întrebării din prisma măsurilor excepționale care vor fi luate din cauza pandemiei cu Covid-19, fiind greu de anticipat dacă aceste măsuri se vor prelungi până la acel moment?

Ca în cazul oricărui contract, abordarea corectă este de a proceda la o analiză concretă a prevederilor contractuale, a cursului și a modaliății de derulare a acestuia.

Pe de o parte, un posibil răspuns ar trebui să derive din faptul că penalitățile percepute în cazul încetării contractului la inițiativa uneia din părți au un rol punitiv, de natură să sancționeze reaua-credință a uneia dintre părți în ceea ce privește derularea contractului.  Or, este discutabil în ce măsură la acest moment se poate susține că o solicitare de încetare a contractelor privind pachete de servicii turistice achiziționate pentru lunile iunie, iulie, august ar fi făcută cu rea-credință.

Pe de altă parte, un răspuns la această problemă poate să rezulte inclusiv din motivele care au stat la baza declarării stării de urgență și a restricțiilor: măsurile excepționale fiind luate pentru a încerca să se limiteze și să fie înlăturate inclusiv consecințele situației cauzate de pandemie.

Altfel spus, chiar dacă s-ar putea ca situația actuală să se îmbunătățească până la momentul la care ar trebui să aibă loc călătoria  și să fie înlăturate unele din restricțiile instituite, considerăm că, prin raportare la situația concretă a fiecărui contract, se poate argumenta încetarea contractului ca urmare  circumstanțelor inevitabile și extraordinare și a consecințelor acestora.

Aceasta cu atât mai mult cu cât un drept principal al consumatorului este cel de a fi protejat împotriva riscului de a i se presta un serviciu care ar putea să îi prejudicieze viața, sănătatea sau securitatea.

Bineînțeles, cu cât pachetul de servicii de călătorie achiziționat va avea o dată de începere a executării mai îndepărtată, cu atât riscul acesta va fi unul mai diminuat și perspectiva de a invoca asemenea circumstanțe speciale va fi mai îndepărtată.

Însă, după cum am precizat deja, fără doar și poate, ca în orice raport contractual, ambele părți trebuie să dea dovadă de bună-credință și să aibă drept scop derularea contractului.

Cu atât mai mult în această ipoteză, o renegociere a contractului și a pachetului de servicii oferite, este posibilă și dezirabilă: o asemenea negociere trebuind să aibă în vedere interesul ambelor părți – interesul agenției de turism fiind cel al încasării prețului, în timp ce interesul călătorului este cel de a beneficia de pachetul achiziționat. Evident, încercarea de a se realiza un echilibru între interesele părților va trebui să aibă în vedere elementele concrete ale fiecărei situații – spre exemplu, perioada pentru care a fost achiziționat inițial pachetul de servicii și cea care ar putea fi oferită ca și echivalent: un sejur în luna decembrie s-ar putea să nu reprezinte o variantă viabilă pentru a compensa un sejur în luna august.

Indiferent însă  de momentul de la care va începe executarea pachetului de servicii de călătorie,  apreciem că este deosebit de important să se procedeze la notificarea celeilalte părți contractante în legătură cu intervenirea circumstanțelor inevitabile și extraordinare  și, după caz, în legătură cu solicitarea de încetare a contractului În caz contrar se poate discuta chiar despre angajarea răspunderii contractuale pentru executarea neconformă a contractului, dat fiind că efectele acestora nu intervin „de drept”.

Nu în ultimul rând subliniem că toate cele menționate mai sus se raportează atât la sintagma de „pachet de servicii de călătorie”, cât și la cea de „serviciu de călătorie asociat”. Pe scurt, cele două sintagme se referă la combinația a două sau mai multe tipuri diferite de servicii de călătorie destinate aceleiași călătorii sau vacanțe și care trebuie să respecte una din condițiile prevăzute de art. 3 din Ordonanța nr. 2/2018: trebuie să existe o legătură între serviciile de călătorie, care să rezulte de exemplu din identitatea comerciantului de la care au fost achiziționate, sau din modalitatea de vânzare sau de facturare. Un exemplu concret ar fi cel în care consumatorul, în vederea unui sejur, a achiziționat de la o agenție de turism atât serviciile de cazare la hotel cât și serviciile de transport aerian. În această ipoteză, notificarea agenției de turism va putea duce la încetarea întregului pachet fără plata unei penalități sau la renegocierea sa. Dar, dacă consumatorul a achiziționat zborul de la o companie aeriană și separat a rezervat hotelul pentru perioada dorită printr-o aplicație de booking, nu va fi vorba despre un pachet de servicii. În această ipoteză va trebui să fie analizat remediul potrivit pentru fiecare din cele două contracte încheiate prin raportare la specificitatea fiecărui serviciu și a condițiilor legale, generale și particulare aferente: remediile oferite de Regulamentul (CE) nr. 261/11-feb-2004 în ceea ce privește protejarea drepturilor pasagerilor zborului nefiind aplicabile contractului încheiat în urma rezervării efectuate prin aplicația de booking.

Astfel, chiar dacă în contextul actual, călătorul are dreptul de a solicita încetarea contractului fără a fi obligat la plata vreunei penalități și de a obține restituirea integrală a prețului, considerăm că, în vederea protejării cât mai eficiente a propriilor interese, persoana în cauză ar trebui să își exercite dreptul cu bună-credință și cu chibzuință. Respectiv, ar trebui să ia în calcul, pe de o parte, faptul că, colapsul neașteptat al domeniului este unul brusc și aproape total pentru următoarele luni,  iar pe de altă parte, faptul că modul de funcționare al unei agenții de turism și lanțul de raporturi contractuale din care aceasta face parte duce la o lipsă acută de cash flow în aceste momente. În plus, un număr mare de cereri de rambursare poate să dea naștere premiselor în care am putea discuta inclusiv despre apariția unei stări de insolvență a agenției de turism – dar aceste aspecte și eventualele remedii vor fi analizate prin articolele următoare.

* Articol preluat de pe site-ul http://www.chirita-law.com/stiri/.