Care sunt comportamentele umane care intră în sfera de cuprindere a noțiunii de criminalitate?

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Noțiunea de criminalitate

Noțiunea de criminalitate a început să prindă contur spre sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, odată cu primele statistici criminale. În doctrină^[1] s-a afirmat că, din punct de vedere juridic, criminalitatea desemnează ansamblul comportamentelor umane care sunt considerate infracțiuni de către un anumit sistem de drept penal. Criminalitatea este însă nu doar un fenomen juridic, ci și un fenomen socio-uman, deoarece scoate în evidență anumite caracteristici comportamentale ale celor care comit fapte prevăzute de legea penală și reflectă totodată o anumită realitate socială într-o perioadă de timp determinată și pe un anumit teritoriu.

Având în vedere aceste constatări, în literatura de specialitate s-a concluzionat că noțiunea de criminalitate include totalitatea faptelor penale comise într-un spațiu și într-o perioadă de timp determinate^[2], prin faptă penală înțelegând exteriorizarea unui comportament uman care este considerat infracțiune de legea penală.

2. Sfera de cuprindere a noțiunii de criminalitate

Pornind de la această definiție a noțiunii de criminalitate, observăm că în sfera de cuprindere a acestei noțiuni intră în primul rând totalitatea infracțiunilor care sunt săvârșite într-o anumită perioadă de timp, pe un anumit teritoriu.

Infracțiunea este un concept specific dreptului penal. Astfel, conform art. 15 alin. (1) C. pen., infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Prin urmare, pentru ca o faptă să fie considerată infracțiune, trebuie ca aceasta să îndeplinească cele patru trăsături esențiale prevăzute de legea penală: tipicitatea, vinovăția, fapta să fie nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

Tot în legislația penală ni se explică și ce se înțelege, din punct de vedere al dreptului penal, prin expresia săvârșirea unei infracțiuni. În acest sens, art. 174 C. pen. prevede că „prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele penale pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice”. Din textul de lege rezultă că săvârșirea unei infracțiuni presupune săvârșirea unei fapte pe care legea penală o pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.

Infracțiunea poate fi săvârșită de:

– autor, adică de persoana care săvârșește în mod direct, nemijlocit, fapta prevăzută de legea penală;

– coautor, dacă aceeași faptă prevăzută de legea penală este săvârșită în mod nemijlocit de mai multe persoane;

– instigator, adică de persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală;

– complice, adică de persoana care: i) cu intenție înlesnește sau ajută la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, sau ii) promite, înainte sau în timpul săvârșirii fapte, că va tăinui bunurile provenite din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală sau că va favoriza persoana care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, chiar dacă, după săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, promisiunea nu este îndeplinită.

Coautorul, complicele și instigatorul sunt considerați participanți la săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni și se pedepsesc cu pedeapsa prevăzută de legea penală pentru autor.

Infracțiunea se consideră consumată atunci când se produce și urmarea imediată, ca element constitutiv al laturii obiective a infracțiunii. Urmarea imediată constă în rezultatul cerut expres în norma de incriminare sau în punerea în pericol a valorii sociale ocrotite de norma de incriminare, în funcție de împrejurarea dacă suntem în prezența unei infracțiuni de rezultat sau a unei infracțiuni de pericol.

Tentativa se reține atunci când o persoană pune în executare intenția sa de a săvârși o infracțiune, dar executarea începută este întreruptă sau nu își produce efectul. Prin urmare, vom avea tentativă la săvârșirea unei infracțiuni atunci când infracțiunea nu este consumată, deși a fost pusă în executarea intenția de săvârșire a infracțiunii respective. Nu avem tentativă atunci când, datorită modului în care a fost concepută executarea activității infracționale, este imposibilă consumarea infracțiunii. Conform art. 33 alin. (1) C. pen., „tentativa se pedepsește doar atunci când în legea penală se prevede în mod expres aceasta”.

Din punct de vedere juridic, putem spune că a fost săvârșită o infracțiune sau o tentativă la o infracțiune doar atunci când acest lucru este constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

În conținutul conceptului de criminalitate vom include însă nu doar infracțiunea, așa cum aceasta este definită în legislația penală și procesual penală, ci și toate celelalte comportamente umane care sunt interzise și sancționate de legea penală. Este vorba despre acele fapte săvârșite în realitatea obiectivă care, deși sunt prevăzute de legea penală, având în vedere împrejurările și modul concret în care sunt săvârșite, nu îndeplinesc toate cerințele legii penale pentru a putea fi considerate infracțiuni^[3], motiv pentru care nici nu sunt constatate printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Toate aceste fapte care intră în conținutul noțiunii de criminalitate le vom denumi în continuare fapte penale. Totodată, vom include în noțiunea de fapte penale și infracțiunile, motiv pentru care putem spune că intră în sfera de cuprindere a noțiunii de criminalitate ansamblul faptelor penale.