Care este ordinea de prioritate a creanţelor asociaţilor?

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

I. Dividendele repartizate, neridicate și prescrise sunt creanțe subordonate

1. Creditorul X a avut calitatea de asociat și administrator al debitoarei, deținând un procent de 50% din capitalul social, respectiv din drepturile la vot în cadrul adunării generale a asociaților.

2. Creanța acestuia, în cuantum de 333.379,55 lei, se compune din: 309.579,55 lei contravaloarea dividendelor cu dobânzi și penalități datorate și suma de 23.800 lei rest de plată din aportul personal depus în sumă de 91.800 lei.

3. După înmatricularea societății, capitalul social nu mai reprezintă decât o cifră în bilanțul contabil. Iar dacă societatea se va lichida la un moment dat, va reprezenta și suma pe care trebuie s‑o primească înapoi asociații/acționarii, după plata tuturor creditorilor. De aceea, capitalul social apare ca un element de pasiv în bilanțurile contabile: pentru că reprezintă doar o datorie (potențială și numai în caz de lichidare) a societății către acționarii/asociații ei.

4. De altfel, întreaga valoare a capitalului social (indiferent de sursele din care provine valoarea lui sau de elementele prin care a fost vărsat) își găsește expresia contabilă în conturile de pasiv, exprimând datoria societății față de proprii asociați.

5. Astfel, din punct de vedere juridic, capitalul social reflectă datoria societății față de asociați, datorie scadentă la lichidarea societății și înregistrată, ca atare, din punct de vedere contabil, în conturile de pasiv ale societății, plata acestei datorii trebuie garantată cu existența unei valori identice, înregistrată în conturile de activ, și evidențiată ca atare în situațiile financiare (bilanțul contabil) ale societății, în alte cuvinte, o formă de împrumut acordată de acționar societății, care se restituie în condițiile legii.

6. Pierderea ulterioară a acestei calități (de asociat) nu duce însă și la schimbarea naturii creanței acestuia. Dreptul de creanță este un efect al contractului de împrumut, astfel că acesta nu poate avea o altă natură sau conținut decât cel inițial.

7. Nu a fost în intenția legiuitorului să lase la dispoziția asociatului posibilitatea ca, renunțând la calitatea de asociat, să schimbe natura creanței sale, din subordonată în chirografară.

8. Așadar, acest creditor, la momentul nașterii creanței sale, avea calitatea de asociat, iar faptul pierderii ulterioare a acestei calități nu poate influența natura acelei creanțe.

9. În aceste condiții, aportul său la constituirea capitalului social l‑a reprezentat un împrumut acordat societății pentru ca aceasta să se poată înființa, respectiv efectua unele plăți necesare funcționării acesteia.

10. S‑a făcut dovada depunerii de către creditor în cont bancar a sumei de xxxxx la dispoziția societății debitoare, din care debitoarea a restituit suma de 68.000 lei, rămânând un rest de 23.800 lei.

11. Prin urmare, judecătorul‑sindic a reținut că, în mod corect, a fost trecută suma corespunzătoare în tabelul preliminar drept creanță subordonată, și nu creanță simplă chirografară.

12. Cu privire la natura juridică a dividendelor restante care se cuvin asociatului creditor, de asemenea judecătorul‑sindic a reținut că, în mod corect, au fost incluse în categoria creanțelor subordonate, având în vedere următoarele aspecte:

13. Dividendele sunt o parte din profitul unei societăți ce revine acționarilor/asociaților de pe urma acțiunilor/părților sociale pe care le posedă. Dreptul asociaților/acționarilor la dividende reprezintă dreptul de a obține o cotă‑parte din beneficiul realizat de societate prin efectuarea actelor comerciale, întrucât la înființarea ei fiecare asociat/acționar a dat aportul său în scopul de a obține un anumit avantaj (beneficiu), și nu în ideea de a gratifica societatea sau pe unii asociați.

14. Pentru a se putea distribui dividende, trebuie îndeplinite anumite condiții:

a) o condiție cauzală, care constă în existența unor beneficii reale realizate de respectiva societate comercială în anul fiscal vizat [67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990], adică o sumă care să reprezinte excedentul rămas după întregirea capitalului social, când acesta s‑a micșorat în cursul exercițiului financiar (art. 39 din Legea nr. 31/1990), plata impozitului și taxelor și a altor datorii ale societății, constituirea fondului de rezervă, altfel spus să reprezinte profitul net;

b) o condiție potestativă simplă, care constă în decizia adunării generale de distribuire a dividendelor către acționari/asociați. De remarcat că adu­narea generală a acționarilor este singurul organ al societății care poate hotărî distribuirea profitului sub forma dividendelor către acționari.

15. Din momentul stabilirii de către adunarea generală a acționarilor a dividendelor cuvenite acestora, dreptul la beneficii nu va mai fi un drept social, el devine un drept de creanță individual, cu toate consecințele ce decurg din el.

16. În ceea ce privește termenul de plată, legea stabilește că dividendele se plătesc în termenul sta­bilit de adunarea generală a acționarilor sau, după caz, stabilit de legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situațiilor financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.

17. Dacă se depășește acest termen, societatea va trebui să plătească daune‑interese pentru perioada de întârziere la nivelul dobânzii legale sau la nivelul dobânzii stabilite prin actul constitutiv sau hotărârea adunării generale a asociaților care a aprobat situația financiară.

18. Cum, până în prezent, acționarul creditor X nu a ridicat dividendele, societatea a fost creditată de acest acționar, ea continuând să se folosească de banii cuveniți acestuia cu titlu de dividende. De altfel, creditarea societății de către acționari sau administratori este uneori chiar necesară pentru asigurarea acoperirii cheltuielilor pe care le presupun demararea sau continuarea unor afaceri.

19. În contabilitatea firmei, datoria cu dividendele se evi­den­țiază ca datorie pe termen scurt până la achitare sau până la termenul de prescriere.

20. După prescriere, dividendele neridicate se vor înregistra în contul „alte venituri”, sumele provenind din dividende neridicate reprezentând venituri ale societății. În aceste condiții, judecătorul‑sindic a reținut că, în mod corect, această creanță a fost înregistrată în tabelul preliminar de creanțe drept creanță subordonată.

Decizia nr. 3/2016, Curtea de Apel Craiova

J. Dividendele repartizate și neridicate se prescriu

1. Cu referire la caracterul creanțelor, observă Curtea mai întâi că, într‑adevăr, din fișele conturilor 457.3 și 457.4 rezultă că din dividendele aferente anului 2008 reclamanții ar mai avea de încasat de la debitoare sumele solicitate.

2. Însă, în conformitate cu prevederile art. 67 din Legea nr. 31/1990, dividendele se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat. Or, dividendele solicitate de reclamanți au fost repartizate acestora prin procesul‑verbal nr. 137 din 1 martie 2009, astfel că ar fi trebuit plătite cel mai târziu la data de 1 septembrie 2009, dată de la care începe să curgă termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aplicabil în cauză în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 71/2011.

Decizia nr. 115/2018 Curtea de Apel Suceava

K. Doar creanțele asociaților rezultând din împrumuturi sunt subordonate

1. În ceea ce privește criticile vizând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 123 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, Curtea consideră că aceste dispoziții speciale reglementează exact natura creanțelor subordonate, fiind incluse în această categorie creanțele rezultând din împrumuturile acordate debi­to­rului de către un asociat sau acționar al său și creanțele izvorând din actele cu titlu gratuit.

2. Prin urmare, creanța deținută de către o societate comer­cială având total sau parțial aceeași structură din punctul de vedere al asociaților nu echivalează cu o creanță rezultând dintr‑o creditare a debitorului de către un asociat al său, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art. 123 pct. 9 din Legea nr. 85/2006.

Decizia nr. 1401/2016 Curtea de Apel Craiova

L. Creanța subordonată neachitată poate constitui temei pentru deschiderea procedurii

1. Principalul motiv pentru care judecătorul‑sindic a respins cererea debitoarei de deschidere a procedurii insolvenței este acela că cererea a fost formulată de către administratorul statutar al debitoarei, pentru creanțele care îi sunt datorate în baza împrumuturilor acordate societății statuând, în esență, că judecătorul „este dator să facă în așa fel încât să aplice acel text de lege în modalitatea și condițiile dorite de legiuitor și anume pentru protejarea intereselor adevăraților creditori și neinițierea unei proceduri costisitoare și de durată a cărei finalitate din punct de vedere financiar nu este rentabilă”.

2. Curtea constată că motivele pentru care judecătorul‑sindic a respins cererea formulată sunt străine cauzei și nu au nicio legătură cu problema juridică supusă analizei. Susținerile potrivit cărora o creanță a asociaților debitoarei nu poate consti­tui o creanță valabilă pentru a solicita deschiderea procedurii insolvenței motivat, pe de o parte, de caracterul subordonat al acesteia, iar pe de altă parte, de eventuala fictivitate a creanței, nu pot constitui în speță un temei legal care să justifice soluția pronunțată.

3. Curtea reamintește că, în accepțiunea Legii nr. 85/2014 – art. 5 pct. 20 –, este creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței creditorul a cărui creanță asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanță certă, în sensul prezentei legi, se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

4. În speță, Curtea constată că creanțele debitoarei astfel cum sunt ele evidențiate în documentele financiar‑contabile depuse la dosar depășesc cu mult valoarea‑prag, balanța de verificare, precum și bilanțul contabil depus în probațiune evidențiind creanța pe care asociatul o revendică de la societate. Înscrisurile depuse în susținerea cererii formulate atestă, așadar, creanța subordonată, nefiind contestată de către debitoare.

5. De altfel, Curtea constată că legiuitorul român, prin Legea nr. 85/2014, nu a înlăturat categoria creanțelor subor­donate din procedura insolvenței și nu a instituit nicio discri­minare în raport de caracterul acestor creanțe, singura condiție impusă pentru a dobândi calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței debitorului fiind aceea ca acesta să dețină o creanță certă, lichidă și exigibilă mai mare decât valoarea‑prag.

6. Cum în speță ne aflăm în prezența unor astfel de creanțe, iar debitoarea a demonstrat starea sa de insolvență, Curtea apreciază că în mod nelegal judecătorul‑sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, susținând eronat că o creanță subordonată nu poate fi luată în calcul la stabilirea întinderii masei pasive, aptă să justifice insolvența debitoarei.

Decizia nr. 588/2015, Curtea de Apel Cluj

M. Concluzii

Înainte de a stabili care este ordinea de prioritate a creanței asociatului, trebuie să‑i definim creanța. Ea poate avea două surse:

I. Părțile sociale/acțiunile emise de societate, din care pot rezulta creanțe societare:

a) o creanță (dividend) care se naște de la data repartizării legale a profitului de către AGA;

b) o creanță reziduală viitoare care se naște de la data rămânerii unor sume reziduale în urma plății celorlalți creditori din lichidarea întregului activ.

II. Acte juridice sau faptele juridice în care societatea are calitatea de debitor, din care pot rezulta creanțe clasice: creanțe născute sau viitoare, clasice, generate ca efect al con­tractului (chirie, vânzare, împrumut etc.) sau al faptului ilicit sau licit (răspundere delictuală, contractuală, îmbogățire fără justă cauză, gestiune afaceri etc.).

Pornind de la ipoteza în care un asociat deține ambele tipuri de creanțe (societare sau clasice), respectiv dividende repartizate și neîncasate și creanțe generate de contracte sau fapte juridice, observăm următoarele:

1. ordinea de prioritate de la art. 161 din Legea nr. 85/2014 face referire expresă doar la creanțele asociaților care provin din împrumuturi oferite societății. Nu se oferă indicii de ce obligațiile rezultate din creditări negarantate sunt catalogate inferioare, astfel că trebuie plătite ultimele, raportat la celelalte creanțe clasice pe care le poate deține un asociat;

2. ordinea de prioritate de la art. 161 din Legea nr. 85/2014 ierarhizează creanțele în funcție de sursa lor, iar nu în funcție de calitatea titularului. De aceea, chiar dacă creanța este transmisă altei persoane, ea va fi transmisă cu tot cu ordinea de prioritate existentă la data nașterii;

3. neexistând o catalogare a creanțelor în funcție de titular, degradarea creanțelor asociaților ce dețin cel puțin 10% din capital, provenite din creditări negarantate, trebuie interpretată restrictiv, excepția neputând fi extinsă la creanțele născute ale asociaților provenite din alte surse;

4. astfel, toate celelalte creanțe clasice sau dividendele re­par­ti­zate și neîncasate vor avea o ordine de prioritate supe­rioară, respectiv art. 161 pct. 9, 8, 4, 2, 1 sau chiar art. 159, în funcție de sursa și natura creanței;

5. împrumuturile asociaților ce dețin mai puțin de 10% din capital vor avea o ordine de prioritate superioară, respectiv 161 pct. 9 sau art. 159, raportat la existența sau nu a unei cauze de preferință;

6. raționamentul este întărit de prevederile art. 201 din Legea nr. 85/2014 [Prin excepție de la prevederile art. 161, creanțele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului, născute înainte de data deschiderii procedurii, nu vor putea fi încadrate la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 sau 9. Acestea vor fi înscrise de administratorul judiciar la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a)], care recunoaște implicit o excepție de la regula încadrării creanțelor asociaților în funcție de izvorul lor, la art. 161 pct. 8 sau 9;

7. ordinea de prioritate de la art. 161 nu face referire deloc de creanțele reziduale. Omisiunea este firească, întrucât la momentul deschiderii procedurii aceste creanțe sunt simple eventualități, creanțe viitoare, așadar, obligații care încă nu s‑au născut și care e posibil să nu se nască niciodată. Asociații se găsesc în imposibilitate de a formula declarație de creanță cât timp creanța încă nu s‑a născut;

8. așa fiind, prevederea din vechea Lege nr. 64/1995 care reglementa plata creanțelor reziduale pe ultima poziție (art. 122 pct. 10 – creanțele membrilor, asociaților sau acționarilor persoanei juridice debitoare derivând din dreptul rezidual al calității lor, în conformitate cu prevederile legale și statutare) era o anomalie, întrucât până la momentul lichidării complete a activului, nimeni nu avea cum să știe dacă aceste creanțe există;

9. Legea nr. 85/2014 reglementează expres plata creanțelor reziduale în afara procedurii, la închiderea ei, în baza art. 176 lit. b) – în toate celelalte cazuri, procedura se închide numai după lichidarea completă a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într‑un cont la dispoziția asociaților sau persoanei fizice, după caz; recu­noscând, astfel, că aceste creanțe încă nu există cât timp pro­cedura de lichidare a averii debitoarei este în toi;

10. o particularitate, iar nu o excepție de la regula ierarhi­zării creanțelor în funcție de izvorul lor, este dată de condiția impusă de lege^[8] asociaților cu măcar 40% din capital^[9], pentru ca aceștia să poată vota planul de reorganizare: plata creanței să se realizeze în programul de plăți conform ordinii de prioritate a creanțelor subordonate: art. 161 pct. 10 lit. a);

11. textul nu reglementează o ierarhie legală de plată a cre­anțelor asociaților cu 40% din capital, ci o ierarhie conven­țională de plată a acestora stabilită prin planul de reorganizare, care modifică ordinea legală superioară. Mai apoi, alineatul recunoaște că aceste creanțe aveau ordine de plată superioară, în lipsa dispoziției contrare din plan;

12. textul se referă la toate creanțele asociaților, nu doar la cele izvorâte din împrumuturi, așadar, aici pot intra inclusiv creanțe salariale, bugetare (prin cesiune), chirografare sau chiar garantate.