Caracterul ilicit al utilizării fotografiilor publicate într-o carte. Cerere în contrafacerea unei mărci. Legitimarea procesuală activă (NCPP, Legea nr. 8/1996)

23 oct. 2017
Vizualizari: 1760
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 104/2016

NCPC: art. 129 alin. (4) și (5), art. 294 alin. (1), art. 295 alin. (1), art. 304 pct. 5, 7 și 9, art. 312 alin. (1); Decretul nr. 321/1956: art. 7 alin. (1) lit. c); Legea nr. 8/1996: art. 4 alin. (1), art. 7 lit. a) și f), art. 8 alin. (2), art. 10, art. 12, art. 33 alin. (1) lit. b și lit. f) și alin. (4), art. 36, art. 85 alin. (2), art. 88-90, art. 146, art. 149; O.U.G. nr. 138/2000 care a abrogat art. 304 pct. 11 din NCPC

Având în vedere conținutul criticilor invocate de către recurentul-pârât prin care s-au susținut: greșita dezlegare a criticilor din apelul incident cu privire la legea aplicabilă, dar și la calitatea procesuală activă a reclamantului, Înalta Curte va analiza cu prioritate recursul pârâtului.

Din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., s-a susținut că instanța de apel a schimbat obiectul apelului incident, încălcând astfel dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prevederile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. prin care sunt stabilite limitele devoluțiunii în calea de atac, față de criticile susținute de către pârât prin apelul incident, avea obligația verificării stabilirii situației de fapt de către prima instanță pe baza probelor administrate în cauză (în ambele faze procesuale) și aplicarea normelor de drept incidente la aceasta.

Astfel cum rezultă din expozeul deciziei de față, prin apelul incident, pârâtul a dedus judecății două aspecte – legea aplicabilă cu privire la raportul juridic litigios dedus judecății (pretinsa încălcare a dreptului de autor) și calitatea procesuală activă a reclamantului în formularea cererii privind încălcarea dreptului de autor (nu și a drepturilor asupra mărcii, precizare necesară din perspectiva celeilalte cauze juridice a cererii de chemare în judecată).

Pentru dezlegarea acestor două chestiuni, instanța de apel, într-o corectă aplicare a dispozițiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., la nivelul premiselor de analiză indispensabile dezlegărilor pe care trebuia a le da prin soluționarea căii de atac exercitate de către ambele părți, după stabilirea situației de fapt, a procedat la calificarea juridică a acesteia, pe baza unor argumente juridice adecvate, iar nu străine de natura pricinii (astfel cu eronat susține recurentul), după care a procedat la identificarea și verificarea aplicării normelor de drept incidente de către prima instanță.

În consecință, această dezlegare privind calificarea juridică a drepturilor afirmate de către reclamant nu se constituia într-o chestiune neimportantă pentru speță, cum greșit susține recurentul-pârât, ci reprezenta premisa de analiză a acestei cereri, în limita devoluțiunii fixate prin motivele de apel (apel incident, dar și apel principal).

Având în vedere că prima instanță nu a procedat la stabilirea tuturor împrejurărilor de fapt relevante ale cauzei, iar în legătură „caracterul ilicit al utilizării fotografiilor publicate în carte” (pretinsa încălcare a dreptului de autor) a reținut incidența art. 85 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, instanța de apel a procedat la identificarea drepturilor afirmate de către reclamant în temeiul Legii nr. 8/1996, prin reluarea judecății derulate în fața primei instanțe, în limitele motivelor de apel, dat fiind caracterul devolutiv al apelului.

În acest context, s-a reținut că reclamantul a afirmat încălcarea de către pârât a drepturilor sale de autor asupra fotografiilor publicate în cuprinsul lucrării „Z.C., 237 de zile-n mormânt” prin inserarea în cuprinsul unui episod („Z., fiica dictatorului”) al emisiunii sale „București, strict secret” a mai multor fotografii ce fac parte integrantă din această carte, episod difuzat de postul R.T.V., în seara zile de 4 decembrie 2010.

Deși din acest punct de vedere recurentul-pârât are susțineri divergente chiar în cuprinsul memoriului de recurs – susținând, pe de o parte, că reclamantul însuși nu a afirmat dreptul său de autor asupra fotografiilor, iar, pe de altă parte, că în cauză, calitatea procesuală activă a acestuia (în legătură cu încălcarea unor pretinse drepturi de autor) trebuia a fi analizată exclusiv în legătură cu calitatea de autor asupra fotografiilor -, Înalta Curte constată că instanța de apel a dat o corectă calificare juridică raportului juridic dedus judecății.

Astfel, s-a reținut că reclamantul a pretins încălcarea drepturilor sale de autor prin redarea în cuprinsul menționatei emisiuni a unor fotografii ce fac parte integrantă din cuprinsul lucrării anterior evocate, afirmând că soția sa este autoarea cărții.

Instanța de apel, pe baza unei judicioase analize a probelor cauzei, a constatat că prezumția de autorat instituită prin dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 ce opera în favoarea Z.C. (soția reclamantului) a fost răsturnată și, în consecință, a statuat asupra calității reclamantului însuși de autor al lucrării din cauza de față, într-o corectă aplicare a dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 8/1996; consecutiv, s-a procedat și la calificarea operei ca fiind o operă derivată, pornind de la observarea conținutului acesteia – corespondență personală între reclamant și soția sa (în special, din perioada arestului preventiv al Z.C. din anul 1990 – 237 de zile), comentarii ale reclamantului, precum și un număr de 13 fotografii, alb-negru și color, reprezentându-i pe reclamant, pe soția sa și alți membri ai familiei acesteia.

Cum opera menționată a apărut în anul 2007, în mod corect s-a procedat la calificarea acesteia pe temeiul dispozițiilor Legii nr. 8/1996, fără a intra în discuție prevederile Decretului nr. 321/1956 cu referire la operațiunea judiciă de calificare a operei.

Stabilirea situației de fapt și aprecierea probelor cauzei nu pot face obiect de analiză al instanței de recurs, astfel încât, nu vor fi analizate criticile recurentului cu această finalitate, întrucât controlul judiciar în această fază procesuală este exclusiv unul de legalitate, iar nu și de temeinicie, propriu doar instanțelor de fond.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Așa fiind, Înalta Curte reține că, independent de apărările pârâtului, cât și de unele dintre susținerile reclamantului, curtea de apel în mod corect a calificat situația de fapt dedusă judecății și a identificat normele de drept incidente speței, instanța de judecată fiind cea chemată se dea calificarea juridică a faptelor, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ.

Ca atare, urmează a fi înlăturate ca nefondate criticile recurentului-pârât din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ., în ceea ce privește cel din urmă motiv de recurs, cu referire la susținerea privind presupuse considerente străine de natura pricinii inserate de instanța de apel în cuprinsul deciziei recurate.

Înalta Curte mai constată că, pe de o parte, reclamantul însuși a susținut că justifică și un drept de autor asupra fotografiilor inserate în cartea „Z.C., 237 de zile-n mormânt”, în timp ce pârâtul a afirmat contrariul, iar în temeiul acestei constatări, în opinia recurentului-pârât, s-ar fi impus soluția respingerii acestei cereri pentru lipsa calității procesuale active.

Cu referire la acest aspect, recurentul pârât a dezvoltat motive de recurs pe temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Niciuna dintre aceste critici nu va putea fi reținută de o manieră susceptibilă a conduce la modificarea deciziei recurate, astfel încât, doar unele dintre considerentele deciziei recurate vor fi substituite cu cele ce urmează, astfel cum se va arăta.

Astfel, principala susținere a pârâtului în justificarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului a privit faptul că fotografiile în litigiu nu mai au beneficiul legal al protecției ca obiect al drepturilor patrimoniale de autor, prin raportare la data realizării (apariției lor), toate fiind realizate cu mai mult de 5 ani înaintea introducerii cererii de chemare în judecată și chiar a intrării în vigoare a legii noi, regimul juridic al acestora fiind cel reglementat de dispozițiilor Decretului nr. 321/1956.

Fotografiile au fost realizate în cursul vieții soției reclamantului – perioada copilăriei, tinereții și la maturitate -, cea mai recentă dintre ele datând din anul 1991.

Recurentul-pârât s-a raportat la dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. c) din Decretul nr. 321/1956 care prevăd: „În cazurile arătate mai jos, autorul nu are folosința drepturilor patrimoniale decât: c) pe termen de 5 ani de la apariție, cu privire la autorul de fotografii artistice separate”.

Acest text nu este însă incident în speță, astfel cum au concluzionat și instanțele de fond, întrucât, pe lângă împrejurarea că respectivele fotografii ar fi trebuit să poarte amprenta unei anumite creativități a fotografului (autorul lor) de natură a le califica drept obiect al dreptului de autor (fotografii artistice), astfel cum norma invocată prevedea, iar nu simple instantanee, fără o valoare artistică în sine, ci doar cu valoarea unor amintiri de familie, Înalta Curte constată că între împrejurările de fapt ale cauzei, instanțele de fond nu au reținut o anumită dată a apariției lor; deși sarcina unei astfel de probe în excepție îi revenea pârâtului, acesta s-a limitat la a echivala, contrar dispozițiilor legale, data apariției cu data (prezumată a) realizării acestor fotografii.

În acest context, devin lipsite de relevanță susținerile pârâtului în sensul că reclamantul nu s-ar putea pretinde autorul acestor fotografii câtă vreme el însuși apare în unele dintre ele (alături de soția sa), iar în ceea ce privește alte fotografii, pentru că faptul că acestea au fost realizate într-o perioadă în care reclamantul nu o cunoștea încă pe Z.C. (perioada copilăriei, de exemplu).

Ca atare, Înalta Curte apreciază că în mod legal instanța de apel nu a analizat criticile pârâtului din apelul incident, ca și temeinicia pretențiilor reclamantului cu referire la această pretinsă încălcare pe temeiul textului anterior citat și aceasta, cu atât mai mult cu cât instanțele de fond nu au reținut calitatea reclamantului de autor al fotografiilor, ci calitatea acestuia de autor al operei derivate, publicată sub imperiul Legii nr. 8/1996 (în anul 2007), fotografiile fiind parte componentă, integrantă din cartea cu titlul „Z.C., 237 de zile-n mormânt”, alături de corespondența purtată între reclamant și soția sa în perioada arestului preventiv al acestora din anul 1990, documente în facsimil, anumite comentarii sau note ale reclamantului (partea de operă scrisă).

Din perspectiva dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Lega nr. 8/1996, faptul publicării operei (aducerii ei la cunoștință publică) sub imperiul legii noi este împrejurarea relevantă pentru analiza cererii reclamantului în baza dispozițiilor Legii nr. 8/1996, iar nu dispozițiile tranzitorii din legea nouă, respectiv dispozițiile art. 149, astfel cum a reținut în mod greșit instanța de apel, recurentul-pârât referindu-se în mod eronat și la prevederile art. 146 din Legea nr. 8/1996 în cadrul motivelor de de recurs (temei juridic neanalizat de instanța de apel).

De asemenea, se constată că recurentul-pârât, prin memoriul de recurs, a invocat și argumente prin care a contestat concluzia instanței de apel referitoare la calitatea reclamantului de autor asupra operei derivate „Z.C., 237 de zile-n mormânt”.

Astfel cum deja s-a arătat, instanței de recurs nu îi este permisă reaprecierea probelor cauzei, dată fiind abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 11 prin O.U.G. nr. 138/2000; prin urmare, aceste critici ale recurentului-pârât nu pot fi analizate în această etapă procesuală.

Din perspectiva legalității deciziei recurate însă, Înalta Curte constată că instanța de apel a avut în vedere caracterul relativ al prezumției de autor ce operează în favoarea celui sub numele căruia o operă este adusă la cunoștință publică, instituită prin prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 și, prin referiri la probele administrate în cauză, care au fost analizate în mod coroborat, a argumentat în mod corespunzător răsturnarea acestei prezumții legale relative, susceptibilă de proba contară, probe contarare care îl desemnau pe recalamant în calitate de autor al operei derivate, în virtutea faptului creării operei de către acesta, dublat de cel al încheierii, în nume propriu, a contractului de editare depus la dosar, mențiunile de pe coperta interioară a cărții etc.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanța de apel în mod legal a determinat legea aplicabilă ca fiind Legea nr. 8/1996 și a confirmat legitimarea procesuală activă a reclamantului prin raportare la calitatea acestuia de autor al operei derivate, ceea ce, raportat la ansamblul operei, pentru cazul în care nu este incidentă vreo situație de excepție dintre cele pevăzute de lege, îi conferă, pe lângă drepturile morale de autor (art. 10 din lege) și dreptul de a consimți la utilizarea acesteia de către terți, în virtutea drepturilor patrimoniale de autor (art. 12 și urm. din Legea nr. 8/1996).

Caracterul ilicit al utilizării fotografiilor publicate într-o carte. Cerere în contrafacerea unei mărci. Legitimarea procesuală activă (NCPP, Legea nr. 8/1996) was last modified: octombrie 23rd, 2017 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.