Când ai sădit semințele speranței

3 oct. 2015
Vizualizari: 1280

* Acest interviu este preluat din revista Legal Point și a fost publicat în luna iunie 2014.

Privesc, cadru dupã cadru, imaginile surprinse de aparatul foto. Frapează simplitatea. Albul fluid al pereților învelește icoanele, un birou aproape școlăresc, o masã rotundã, o bibliotecã cu cãteva duzine de cărți așezate într-o ordine matematică. La masă, două mâini se lasă oprite dintr-o căutare febrilă de un zâmbet cuminte pe un chip ușor îngrijorat. Ochii spun pe rând lecțiile puterii speranței, consecvenței, credinței în adevăr. Gabriela Baltag, președintele Asociației Magistraților din România este hotãrâtă să ducă pânã la capăt idealurile unei generații de procurori și judecători. O generație care a înțeles cã o justiție supusă, în genunchi, poate fi cauza multor neîmpliniri sociale. Care, mai devreme sau mai târziu, ne vor afecta pe toți.
 

Cornel Dărvășan

Cornel Dărvășan: Sunteți un magistrat cunoscut, apreciat, simpatizat de mulți colegi, cu un parcurs profesional pe care mulți și-ar dori sã îl urmeze. Mulți s-ar întreba care este cheia ascensiunii dumneavoastră? Cum le-ați rãspunde?

 

Gabriela Baltag: Nu știu dacă există o „cheie” anume… Sunt un judecãtor ca mulți alții, poate mai curajoasă, mai hotărâtă sã duc până la capăt idealurile unei generații, care se simte nedreptățită, care nu mai are îngăduință cu timpul și, care nu mai dorește să aștepte o rezolvare abia peste mulți ani, fiindcă anii aceia, profesional, poate cã nu-i mai are! Da, este perfect adevãrat, sunt lucruri, aspecte pe care le-am semnalat de foarte mult timp, pentru care am manifestat o constantã în încercarea de a schimba „în bine” sistemul judiciar.

Gabriela Baltag

Despre ascensiune… nu știu, am ajuns într-un loc, pe un drum pe care am mers, în mod firesc, foarte mulți ani. Nu am „răsărit peste noapte” încercând sã par ce nu am fost niciodată, ce nu am visat, dar acest lucru nu este pentru mine tot ce mã interesează cel mai mult! Am foarte multe obiective pe care doresc sã le împlinesc, sã le ating, iar din locul în care am ajuns acum oportunitãțile sunt mai sigure. O parte dintre proiecte au rămas, fiindcă ele au fost gândite de foarte mult timp, altele sunt noi, suficient de multe, generate de împrejurări multiple, care le-au impus în actualitate.

Cornel Dărvășan: Ați afirmat de curând cã „intrarea în vigoare a Codurilor poate deveni un experiment dureros”. La ce v-ați referit în mod punctual?

Gabriela Baltag: România și-a asumat o mare responsabilitate atunci când a acceptat intrarea în vigoare a patru coduri, într-un termen atât de scurt, fãrã un studiu de impact, fãrã o pregãtire, o dotare corespunzãtoare a sistemului.

Alte democrații, despre care obișnuim sã vorbim cu admirație (ex. Germania), atunci când au făcut un pas important în reforma judiciară s-au asigurat cã nu vor exista impedimente care să le afecteze reușita. Nu poți avea pretenții de succes, nu poți invoca obligativitatea unei coerențe, într-un proces de asemenea amploare, unui sistem pe care l-ai abandonat de foarte mulți ani, la “limita supraviețuirii”. Lipsa de personal, lipsã care nu a fost evaluatã decât formal, pe hârtie, acum un an când s-a obținut o suplimentare a schemei, netranspusã și în practică, o dotarea rudimentarã existentă de mulți ani, o legislație, care se recomandă ca fiind nouă, dar care are foarte multe scăpări, pe care vor trebui să le interpreteze și sã le înlăture magistrații, sunt doar câteva dintre cauzele ce pot fi un motiv de neîmplinire pentru sistem. Recent au intrat în vigoare noile dispoziții în materie penală, într-un proces reformator, de mare amploare, cu un impact imediat. Dacã schimbãrile din civil pot fi de multe ori rezolvate, în timp, cele din penal, prin natura lor, nu permit prea multe așteptãri. Ne-am obișnuit sã afirmăm cã penalul este suficient de matematic, iar dacă exactitatea lipsește, acest lucru nu poate fi considerat o reușitã. Nu ai voie sã experimentezi încercãri despre care nu știi concret unde pot duce, cu un sistem pe care-l responsabilizezi pentru orice!

Cornel Dărvășan: Cum ar fi trebuit sã se reformeze sistemul juridic din perspectiva președintelui Asociației Magistraților din România? Ce pași puteau fi fãcuți și ce mai e de fãcut, acum?

Gabriela Baltag: Sistemul judiciar trebuie să se reformeze, mai întâi din interior, să dea la o parte mentalitățile, reținerile pe care a fost obișnuit sã le cultive, deși uneori ele sunt pe deplin justificate și, sã „trăiascã” așa cum îi reproșează majoritatea societății românești că n-a fãcut-o, mai transparent și mai curajos.
Magistrații nu sunt buni oratori, de altfel această calitate nu este esențială pentru un judecător, un procuror. Înțelepciunea, buna credință, pregătirea continuă, dar mai ales dăruirea pentru o profesie care, la sfârșit, pe lângă numeroase satisfacții îți poate aduce și lucruri ce nu te bucură, trebuie sã caracterizeze un magistrat de carieră, magistrat care rămâne, într-un anume fel, un luptător pânã la sfârșitul vieții!

Totodatã trebuie schimbată, revizuită, percepția societății despre sistem, încrederea oamenilor cã o justiție independentă, puternică este o condiție obligatorie a progresului. O justiție pe care o dorești supusã, în genunchi, poate fi cauza multor neîmpliniri sociale, de aceea un obiectiv important pentru fiecare trebuie sã-l reprezinte dorința de a învinge mereu în lupta cu ideile preconcepute cã sistemul judiciar poate funcționa oricum!

Cornel Dărvășan: Are justiția de azi și pãrți bune? Sã privim prin ochii optimistului…

Gabriela Baltag: Desigur, justiția nu este numai imaginea negativă, pe care mulți o zugrãvesc, pe care doresc sã o aducă în actualitate. Justiția înseamnã devotamentul a mii de magistrați, care au ales să trăiascã în fiecare zi alte încercări, mulți dintre ei uitând de familii, de multe ori chiar și de ei, în dorința fiecăruia de a realiza ce este mai bun, de a respecta menirea pe care o au. Justiția este locul unde dãruirea, vocația socialã sunt trãsãturi obligatorii! Sunt puțini cei care au intrat și au rãmas în sistem dintr-o întâmplare! Poate cã tocmai această trăsãtură, a dăruirii permanente, este cea care dă imaginea de forță justiției.

Cornel Dărvășan: Care sunt proiectele Asociației pe care o conduceți?

Gabriela Baltag: Proiectele Asociației sunt multe, generoase, îndrăznețe, dar pentru ele este necesar foarte mult timp și, desigur, o colaborare instituționalã reală. De activitatea noastră, cu excepția colegilor de la care am primit un mandat în acest sens, în ultimul timp, s-au interesat mai mult cei care sunt străini de sistem. Din nefericire, instituții importante pentru justiție, precum Consiliul Superior al Magistraturii, au ales să rămână, pânã de curând, mai ales în ultimul an, într-o altă lume, departe de aspirațiile majorității sistemului. Astăzi suntem la început de drum, încercăm sã reclădim tot ce s-a distrus în 2013, împreunã, fiindcã este foarte sigur cã nu vom atinge niciodatã cu adevãrat un obiectiv dacã interesele noastre vor fi separate, dacã nu vom avea aceeași țintã. Proiectul de revizuire a Constituției a fost și este pentru noi o prioritate pe care am tratat-o cu maxim interes, legile justiției care trebuie sã primească modificãri esențiale, modificãri izvorâte din toate neregulile pe care le-am identificat în timp, care nu mai pot fi tolerate, propunerile de îmbunãtãțiri pentru legile de salarizare și pentru legea pensiilor sunt alte obiective imediate pentru Asociația Magistraților din România.

Organizarea de conferințe, dezbateri pe problemele actualecare vizează noile reglementãri în materie civilă și penală dar și derularea unor proiecte în colaborare cu alte asociații profesionale din țarã și din strãinãtate reprezintã agenda de lucru a Asociației pentru un viitor, nu foarte îndepărtat.

Cornel Dărvășan: Concret, cum ar decurge modernizarea justiției în România?

Gabriela Baltag: Toatã eforturile sistemului, dar nu numai, ar trebui sã meargã în aceastã direcție. Justiția nu se poate moderniza, înnoi singurã. Ea depinde, din acest punct de vedere, de tot ce este în jurul ei, de obligațiile pe care România și le-a asumat la nivel internațional. Am asistat în ultimul timp la foarte multe discuții legate de ceea ce nu este clar în sistemul judiciar, aspecte ce privesc Consiliul Superior al Magistraturii, statutul procurorului, al magistratului în general, ori despre legislația incoerentă, pe care suntem nevoiți să o aplicăm. Sistemul judiciar a venit de fiecare datã cu variante însă ele nu devin realitãți de la sine, fiindcă „modernizarea” nu depinde numai de el. Un exemplu concret sunt discuțiile nenumărate purtate în jurul necesitãții asigurãrii, garantării unei independențe depline, reale a procurorului.

Soluțiile păreau a fi multefoarte apropiate, însă atunci când principiul a trebuit sã fie transpus și practic, în legislație (ex. Proiectul de revizuire a Constituției), toate angajamentele asumate, de cei cu putere de decizie în acest sens, au dispărut. Nimic nu pare să se mai concretizeze!

Cornel Dărvășan: S-a tot vorbit despre implicarea politicii în justiție, cum credeți cã stau lucrurile acum?

Gabriela Baltag: Pentru binele ei, justiția trebuie sã rămână departe de politic, mesajul oamenilor din sistem trebuie să fie numai mesajul celor care luptã în fiecare zi sã împlineascã comandamentele adevãrului, ale dreptãții. Din păcate, nu o singură dată a fost posibil sã remarcăm o conduită comună, partinică, cu o anumită parte a lumii politice, din partea celor care și-au asumat sarcina de a garanta independența sistemului judiciar. Mesajul justiției trebuie sã fie doar o creație a acesteia. Lumea politicã se schimbã permanent, este nestatornicã în promisiuni și nu va reprezenta niciodatã o garanție de independențã, de respect pentru justiție!

Sistemul judiciar trebuie sã aibã puterea sã înțeleagã cã, puse pe o balanțã, politica și justiția nu vor fi în echilibru!

Când ai sădit semințele speranței was last modified: octombrie 2nd, 2015 by Gabriela Baltag

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice