Cale de atac împotriva Ordonanţei Comisiei de cercetare a averilor. Instanța competentă (NCPC; Legea nr. 554/1996)

23 mai 2017
Vizualizari: 1872
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 278/2016

NCPC: art. 131, art. 451; Legea nr. 554/1996: art. 104 alin. (1) lit. c), art. 16, art. 20

Procedând la verificarea competenței materiale a instanței, potrivit dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., în raport de actele dosarului și de precizări, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu soluționarea unei căi de atac formulate împotriva Ordonanței Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel, pronunțată în temeiul art. 104 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/1996, prin care s-a dispus trimiterea cauzei către parchetul competent.

Potrivit textelor de lege relevante în cauză:

Art. 104 din Legea nr. 115/1996 prevede:

„(1) Comisia de cercetare hotărăște cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării, pronunțând o ordonanță motivată, prin care poate dispune:

a) trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, dacă se constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părți din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat;
b) clasarea cauzei, când constată că proveniența bunurilor este justificată;
c) suspendarea controlului și trimiterea cauzei parchetului competent, dacă în legătură cu bunurile a căror proveniență este nejustificată rezultă săvârșirea unei infracțiuni.

(2) Ordonanța de clasare se comunică părților și parchetului de pe lângă curtea de apel în raza căreia funcționează comisia de cercetare sau, după caz, parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori organelor fiscale.

(3) Controlul se reia de către comisia de cercetare, dacă:

a) după clasarea cauzei apar elemente noi care pot conduce la o soluție contrară;
b) organul de urmărire penală, după efectuarea cercetărilor, în situația prevăzută la alin. (1) lit. c), nu sesizează instanța penală”.

De asemenea, la lit. B a aceleiași legi, la art. 16, prevede că:

„Președintele curții de apel sau președintele secției de contencios administrativ și fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată (…)”;

Iar la art. 20 se prevede că:

„Sentințele curții de apel, secția de contencios administrativ și fiscal, pot fi atacate cu recurs de părțile interesate, de Agenție și procuror, în termen de 15 zile de la comunicare, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal”.

Din interpretarea coroborată a textelor de lege mai sus arătate se desprinde ideea că secția de contencios administrativ și fiscal este competentă a soluționa doar recursul declarat potrivit art. 20 mai sus arătat, împotriva hotărârilor Curții de Apel prin care s-a soluționat sesizarea Comisiei de cercetare în condițiile art. 104 lit. a) din Legea nr. 115/1996.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Amintește Înalta Curte de Casație că în jurisprudența sa, chiar în absența unei prevederi exprese a legii, s-a conturat soluția admisibilității căilor de atac formulate și împotriva ordonanței prin care s-a dispus clasarea cauzei (Decizia nr. 2111/2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012);

Argumentele cuprinse în această decizie, în sensul că dreptul de acces la instanță nu poate fi limitat printr-o formulare incompletă a legii, sunt valabile și în ipoteza din prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât în speță nu se pune în discuție fondul cauzei, ci o cerere formulată de expertul numit în dosar, în temeiul art. 451 C. proc. civ., însă în toate situațiile instanța competentă nu este Înalta Curte de Casație și Justiție, ci curtea de apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului.

Văzând textele de lege menționate anterior, constată Înalta Curte că este competentă a soluționa cererea Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite cauza.

Sursa informației: www.scj.ro.

Cale de atac împotriva Ordonanței Comisiei de cercetare a averilor. Instanța competentă (NCPC; Legea nr. 554/1996) was last modified: mai 22nd, 2017 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: