Bilanțul primului an de mandat

Nicolae Cîrstea: Dl judecător Cristi Dănileț, într-o postare pe Facebook din 27 februarie: „Eu le-aș da interdicție cel puțin zece ani în a mai da admitere la această facultate”. Apoi dl judecător face o revenire: „Am greșit când am spus zece ani. După ce am citit anumite comentarii și postări ale unor tineri, cred că sancțiunea adecvată ar fi fost una singură: interdicția pe viață de a mai candida la Facultatea de Drept”. Dl judecător citează și o frază din comunicatul dumneavoastră emis în 26 februarie, felicitând consiliul Facultății: „Dacă școala de Drept însăși nu este fermă cu privire la valorile dreptății și echității, justiția nu se poate înfăptui în societate”.

Răzvan Dincă: Da, este un aspect sensibil pentru noi. Din punct de vedere regulamentar și fără sensibilitate, avem deja o dispoziție care era aplicabilă la data săvârșirii faptei – și știm cu toții că tempus regit actum – și care prevede care sunt consecințele exmatriculării pentru fraudă. Conform Regulamentului, cel exmatriculat se poate înscrie la examenul de admitere al Facultății de Drept a Universității din București peste nu mai puțin de trei ani de la data la care a intervenit sancțiunea. Prin urmare, nu ne revine acum să stabilim dacă pe zece ani sau pe viață; Regulamentul există și este aplicat acestor fapte, cu această limitare în timp a consecințelor sancțiunii.

În ceea ce privește însă aspectul că justiția se învață la școală, am discutat inclusiv înainte de acest interviu cu colegii mei universitari, care au reacția, cred, corectă că respectarea principiilor de corectitudine este importantă în toate domeniile. Nu știu dacă trebuie să insistăm mult cât de important este ca un doctor să fi asimilat cunoștințele pe baza cărora este eliberată diploma sa de doctor. Dar eu cred că și pentru biolog este foarte important ca, atunci când propune niște rezultate științifice, în primul rând acestea să rezulte din propriul său efort, dacă și-l însușește ca atare, și, în al doilea rând, este firesc să fie obținute în mod real. Este foarte important asta pentru știința biologiei. La fel cum putem spune despre orice altă știință. Cred că pentru orice mediu academic respectarea regulilor deontologice și de corectitudine este esențială calității produsului academic pe care respectivul mediu îl generează. Pentru Drept însă, cu atât mai mult, pentru că Dreptul este instrumentul dreptății. Și frauda este încălcarea cea mai elementară, cea mai brutală a dreptății. Incompatibilitatea dintre fraudă și drept este frapantă.

Nicolae Cîrstea: Aș vrea să mai clarificăm, dle decan, că este vorba, practic, de examenul reluat la aceeași materie, Teoria generală a dreptului.

Răzvan Dincă: Nu, nu… Este vorba despre toate cele șase examene. Este adevărat că noi am fost sesizați după examenul reluat la Teoria generală a dreptului, dar ni s-au furnizat după aceea probele, pe baza acestor sesizări, și din aceste probe a rezultat că este vorba despre fraudarea, în același mod, de aceleași două grupuri, a tuturor examenelor scrise ale sesiunii de iarnă.

Nicolae Cîrstea: Deci nu vorbim de un singur examen, ci de mai multe examene.

Răzvan Dincă: Vorbim de șase. În total sunt zece proceduri de examinare, pentru că unul dintre colegi nu a dorit să facă referat de exmatriculare și, procedural, în lipsa constatării, nu se putea proceda mai departe. Unul dintre examene este anulat – cel la Teoria generală a dreptului – și în legătură cu acela procedurile de constatare a fraudei sunt suspendate, dar pentru celelalte s-au făcut referate de exmatriculare, fiecare coleg a verificat dacă studenții care interveneau în conversație depuseseră sau nu lucrarea, erau sau nu în cursul examenului ș.a.m.d. și, constatând aceste lucruri, pentru cei care au comunicat în timpul examenului s-a formulat referat de exmatriculare. Dar aceasta înseamnă că, de fapt, modalitatea aceasta de a proceda era recurentă. Există în materialul acela probatoriu niște discuții despre metodele de copiere. Participanții se inspirau reciproc cu privire la cum pot copia, de ce anume să se ferească… Nu este, cum se mai spune în anul I, „neobișnuit, venit cu obiceiuri incerte din liceu, n-au înțeles că la Drept sunt alte rigori”… Știau exact care sunt rigorile de la Drept și le-au încălcat în mod premeditat și repetat.

Nicolae Cîrstea: Cu acordul dumneavoastră, sunt câteva întrebări pe care cei care ne urmăresc ni le-au adresat.

Răzvan Dincă: Vă rog.

Nicolae Cîrstea: Dragoș Ene: „Multă lume critică legalitatea modului în care au fost obținute, administrate dovezile”. Ce punct de vedere ați avea despre acest aspect?

Răzvan Dincă: V-am spus care este natura acestor dovezi, v-am spus că ele se coroborează. Acestea au fost furnizate decanului Facultății, care este competent să ia măsuri în legătură cu frauda la un examen. Inclusiv în Regulamentul european privind protecția datelor personale se specifică faptul că aceasta nu poate fi invocată pentru a se împiedica investigații referitoare la fraudă. Așa încât nu știu exact în ce constă obiecția de nelegalitate… Dacă ați formula mai precis, aș putea să vă răspund mai precis. În ceea ce mă privește, nu văd o problemă sub acest aspect.

Nicolae Cîrstea: Dna Geanina Ciosu: „Despre legalitatea susținerii examenului oral la ora 2 noaptea ce ne puteți spune?” Au circulat, într-adevăr, foarte multe opinii în mass-media, pe multe grupuri, inclusiv pe rețele de socializare, foarte multe discuții despre această oră 2 la care erau examinați studenții.

Răzvan Dincă: Când?

Nicolae Cîrstea: În aceste zile.

Răzvan Dincă: Acum?

Nicolae Cîrstea: Da, în ultimele zile s-au făcut aceste afirmații în mass-media și pe rețelele de socializare.

Răzvan Dincă: Examenele s-au desfășurat în timpul zilei, toate examenele acestea care au fost afectate de fraudă. Dacă cumva întrebarea mă vizează pe mine – eu asta am văzut pe rețelele de comunicare socială, pe Facebook, mai ales anonime, care vorbesc despre faptul că decanul, eu, nu cei care au instrumentat examenele fraudate, organizează examen la ora 2 noaptea. Și m-am tot întrebat de unde provine această anonimă. Pot să vă spun așa: de când suntem online, probabil că am parcurs vreo 20 de proceduri de examen. Poate 20, poate 30. La Dreptul proprietății intelectuale, examenul are loc în formă scrisă, prin rezolvarea unui număr mare de grile, mare tocmai ca, prin presiunea de timp creată, studenții să nu fie favorizați să comunice între ei. Fiecare să se ocupe de lucrarea lui și să rezolve cât mai multe grile cu putință în timpul rezervat acelei lucrări, urmând ca notele să se acorde direct proporțional cu numărul de grile rezolvate corect. Aceasta este modalitatea de susținere a examenului scris. La disciplinele de Drept civil – etapa scrisă, care are cam aceeași structură cu aceea pe care v-am descris-o, are rol eliminatoriu, este etapă obligatorie; în urma ei se furnizează un clasament, la acel clasament se adaugă rezultatele controlului continuu și, pe baza acestui portofoliu de puncte – controlul în cursul semestrului plus etapa scrisă –, se intră în proba orală. Și are loc desfășurarea unui examen oral în care se poate obține și nota maximă, prin adăugarea la punctajul obținut la etapa scrisă, și se poate și pica, dacă notele care au permis calificarea nu se confirmă deloc la discuția directă cu candidatul. Așa încât sunt probabil vreo 20 de situații din acest an în care am dat examenul oral, în sensul de 20 de zile. Un examen poate să dureze și trei zile, dacă e dat cu o serie întreagă. Ei bine, dintre aceste 20 de situații, cea pe care o pot bănui cel mai mult că a generat acest zvon cu „decanul care dă examen la ora 2 noaptea” provine de la unul dintre examenele din vară, în care la ora 23, după o zi întreagă în care n-am făcut decât să examinez oral studenții, cât mai mulți, dar și cât mai temeinic, ceea ce uneori presupune chiar să se prelungească discuțiile cu ei. Constatând că la ora 23 încă nu terminasem de examinat studenții afectați acelei zile, am întrebat, în camera de așteptare – noi avem o cameră de examinare și o cameră de așteptare, ambele virtuale. În camera de așteptare, studentul așteaptă să fie chemat în camera de examinare, unde are loc dialogul, după ce a avut timp să se acomodeze cu modul de examinare, privindu-i pe ceilalți care se aflau deja acolo. Erau 4-5 studenți continuu în camera de examinare. La ora 23, când mai erau câțiva studenți care nu fuseseră încă examinați și orele erau înaintate din cauza timpului petrecut în discuțiile cu alți studenți care fuseseră examinați, i-am întrebat dacă preferă să fie examinați în seara respectivă sau preferă să fie examinați a doua zi. Vă asigur că și eu eram obosit, pentru că și eu examinam de 12 ore. Nu era simplu nici pentru mine, dar nu am luat decizia în funcție de preferințele mele, am lăsat decizia la preferințele lor. Și toți cei din camera de așteptare au răspuns că doresc să rămână în seara respectivă. Ceea ce a condus la prelungirea examenului – nu cred că până la ora 2, dar probabil după miezul nopții. Acesta este efectul… Dacă studenții n-ar fi dorit să continuăm atunci, am fi reluat a doua zi la ora 10. Și am înțeles, de acum înainte nu voi mai pune întrebarea asta la ora 23… De altfel, nici nu am mai pus-o, aceasta este o situație din cele, probabil, 20 de zile de examen oral pe care le-am petrecut în pandemie. De acum înainte pun întrebarea aceasta la ora 21, ca până la ora 23 să terminăm în orice caz. Dar să știți că, de regulă, când pui întrebarea aceasta, la orice oră, studenții răspund că preferă să fie examinați atunci, decât să vină a doua zi. Mi se pare în continuare util să-i întrebăm pe studenți când doresc să fie examinați.

Nicolae Cîrstea: Cristian David Samoilă, colegul nostru, întreabă dacă pe fond există sau nu vinovăție în privința modului de a obține notă la examen.

Răzvan Dincă: După cum vă spuneam, în legătură cu fiecare dintre examenele care sunt implicate în această propunere de exmatriculare, s-a adresat studenților, și cu ocazia ascultării lor de consiliu, întrebarea dacă au știut sau nu că este interzisă comunicarea în timpul examenului. Chiar și cei care au declarat că nu știau au trebuit să recunoască faptul că totuși li se citise sau, după caz, li se trimisese în scris această regulă, chiar cu ocazia examenului. În plus, ea este menționată și în Regulamentul Facultății. Deci, din punctul de vedere al cunoașterii prealabile pentru stabilirea vinovăției, lucrurile au fost verificate și sunt probate cu certitudine, pentru fiecare dintre examenele respective. Apoi, după cum v-am spus, a rezultat din ansamblul investigărilor, din dosarul de probe, că studenții aceștia știau foarte bine ce fac. De altfel, inclusiv la audieri, atunci când s-a recunoscut săvârșirea faptei… Explicația despre vinovăție… Că i-am întrebat: „Dar de ce ați făcut-o totuși, de ce ați procedat așa… vă dați seama că a fost greșit?” – „N-am știut ce fac, nu m-am gândit” ș.a.m.d. Eh… „n-am știut ce fac când am făcut” – asta e totuși o formă de vinovăție. Și, repet, contextul reglementat ajuns la cunoștința studenților demonstra că ei cunoșteau regula și că încălcarea sa a fost premeditată.

Nicolae Cîrstea: Dl Teodor Mircea: „De ce anul trecut, pentru aceeași situație s-au aplicat sancțiuni mai ușoare?

Răzvan Dincă: N-a fost aceeași situație. În vară, administratorii platformei Facultății au constatat că pe această platformă, în timpul examenelor administrate de platformă, studenții care răspundeau la acele examene erau conectați și în alte întâlniri pe platformă. Atât puteau constata administratorii rețelei. Conținutul acelor întâlniri nu a putut fi constatat. Și s-a discutat dacă simplul fapt de a fi conectat și pe o altă rețea este sau nu este comunicare. Și consiliul a decis că, deși în principiu s-ar putea susține că este, având în vedere noutatea tehnologică, contextul pandemic neobișnuit, imprevizibilitatea modului de susținere a examenului față de acest context pandemic – să nu uităm că eram în semestrul în care fișele de disciplină se schimbaseră în cursul semestrului, cu privire la modalitatea de desfășurare a examenului –, pentru tipul ăsta de conectare paralelă, care nu știm dacă a fost sau nu însoțită de comunicare efectivă, să nu se aplice sancțiunea exmatriculării, ci să se considere că doar s-a încălcat regulamentul de examinare, în sensul că s-a produs acea conectare, deși ea n-ar fi trebuit să se producă, și pe această bază să se anuleze rezultatele examenului, ceea ce a fost o măsură mai limitată ca intensitate. Asta s-a întâmplat în vară. În iarnă, nu mai avem imprevizibilitate, desfășurarea examenelor online era cunoscută de la începutul semestrului, cunoaștem conținutul conversațiilor, știm că ele au avut loc despre subiecte la examen, știm că subiecții cunoșteau, în fiecare caz, că nu au voie să aibă asemenea conversații și, în consecință, niciunul dintre argumentele care au stat la baza deciziei din vară nu mai poate sta la baza unei decizii cu privire la toate examenele scrise ale sesiunii din iarnă.

De altfel, aș vrea să spun și acest lucru, pentru că presa pare să uite: Consiliul Facultății de Drept nu este alcătuit din oameni care nu știu să interpreteze probe sau care au orgolii pe care și le expun în decizii juridice. Consiliul Facultății de Drept este alcătuit din juriști de prim rang ai țării, oameni cu operă, specialiștii cei mai buni din țară în Dreptul penal, în Dreptul procedural penal, în Dreptul procedural civil, în Drept public… Sunt oameni care și-au construit cariera pe probleme juridice, care au o înțelegere a Dreptului mult superioară mediei. Și toți acești oameni, după ce au cumpănit bine, după cea mai lungă ședință din istoria Consiliului Facultății – o ședință de aproape 9 ore –, au luat toți această decizie, pentru că, vă asigur, din punct de vedere juridic era singura decizie posibilă.

Nicolae Cîrstea: Dle decan, n-a fost deloc un an ușor, sunt multe provocări la care ați fost supus – dumneavoastră, Facultatea –, cred că și mass-media devine din ce în ce mai interesată de ceea ce se întâmplă la Facultatea de Drept. Nu-mi amintesc să fi fost același lucru cu puțini ani în urmă. Să ne bucurăm totuși că Palatul Facultății de Drept a revenit în întregime Facultății; cred că studenții și profesorii se bucură acum de un mediu mult mai propice pentru desfășurarea cursurilor și seminarelor. Să sperăm că vor putea beneficia cât mai curând de aceste noi dotări și aceste noi spații la care făceați referire. Un mesaj de încheiere, dle decan?

Răzvan Dincă: Facultatea de Drept rămâne fidelă misiunii sale sociale și mesajului său general: Noi suntem constructorii statului de drept în România. Ne manifestăm această vocație… Uitați, în biroul decanului Facultății de Drept este portretul lui Vasile Boerescu. El a fost decan al Facultății de Drept și este acela care a propus, în divanul Țării Românești, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, care fusese ales în Moldova, și în calitate de voievod al Țării Românești, ceea ce a condus, pe 24 ianuarie 1859, la unirea principatelor. Dau acest exemplu – și pot să mai dau încă 200 – prin care Facultatea de Drept, prin oamenii săi, a construit statul de drept român și statul român. Asta facem în continuare. La baza construcției sociale trebuie să stea regulile corectitudinii și calității propriei munci. În tot acest an, cu toate aceste vâltori, am rămas fideli crezului nostru întemeiat pe corectitudine și pe calitatea propriei munci. Și sunt convins că societatea românească a înțeles asta, pentru că Facultății de Drept a Universității din București, chiar și așa, expusă continuu dezbaterilor din media, rămâne una dintre cele mai atractive opțiuni pe care le oferă tinerilor învățământul juridic românesc și cea mai prestigioasă facultate de drept a țării.

Le mulțumesc însă și colegilor de la celelalte facultăți de drept din țară, colegilor din mediul universitar, în general, pentru că au răspuns cu solidaritate și cu multă deschidere chemării noastre către regăsirea valorilor fundamentale. Este adevărat, aceste evenimente, ca orice criză, ne obligă să privim din nou către valorile fundamentale. Dacă le găsim acolo și le putem sluji, vom merge cu seninătate mai departe, către construcția obiectivelor sociale, cărora noi le suntem închinați.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc, dle decan. Vă doresc multă sănătate dumneavoastră, colegilor de la catedre, din sălile de curs și de seminar, dar și colegilor noștri mai tineri, studenți masteranzi și doctoranzi ai Facultății de Drept. Sper să ne vedem cu vești bune și peste un an, la bilanțul celui de-al doilea an de mandat.

Doamnelor și domnilor, am fost împreună cu dl prof. univ. dr. Răzvan Dincă, decanul Facultății de Drept a Universității din București. Vă așteptăm în continuare pe www.universuljuridic.ro pentru știri și articole de specialitate și, de asemenea, pe www.ujmag.ro, cea mai mare librărie online din România. Și, în încheiere, să nu uităm că măreția dreptului este dată de interpretări, de momentul în care se fac, dar, mai ales, de oamenii care le fac. La revedere.