Bilanțul primului an de mandat

Nicolae Cîrstea: Există niște norme clar stabilite privind desfășurarea examenelor?

Răzvan Dincă: Examenul se desfășoară cu supraveghere. Nu este de neconceput să organizezi subiectele în așa fel încât supravegherea să nu fie necesară. Dar în speță examenul a fost anunțat ca fiind cu supraveghere. Și ceea ce vă spun acum este că supravegherea, din cauza modului în care a fost organizat examenul, chiar nu putea să aibă loc. Pentru că, vă spuneam, tehnic, este permisă supravegherea a maximum 49 de participanți deodată, iar, în plus, dna profesor nu și-a solicitat toți colaboratorii, nici măcar colaboratorii proprii, deși ar fi putut, teoretic, să apeleze și la ajutorul altor colaboratori din departamentul de Drept public. Nu și-a solicitat toți colaboratorii, în principiu, unul singur dintre doctoranzii domniei sale a supravegheat, în paralel, toate cele cinci meet-uri în care au fost grupați cei aproape 800 de studenți participanți. Cu toată capacitatea, cu toată concentrarea și cu toată dedicația acelui doctorand, i-ar fi fost imposibil să realizeze o supraveghere eficientă. Dintre titularii de curs, respectiv de seminar, unul dintre ei n-a fost deloc solicitat să participe la examen, iar ceilalți doi s-au conectat sporadic, astfel încât este evident că supravegherea nu a fost realizată. De asemenea, este evident că nu s-a verificat identitatea; nu știm dacă la examen au participat studenții sau alte persoane în locul lor, nu se știe dacă au trimis subiectele pe classroom în timp ce erau priviți sau nu, cum le-au lucrat ș.a.m.d. În plus, înregistrările care s-au făcut – și care, de regulă, permit verificarea identității – nu conțin niciuna proceduri de verificare a identității și, în plus, sunt parțiale. Au fost cinci meet-uri, două sunt probabil înregistrate integral… Spun „probabil” pentru că au vreo 45 de minute, dar examenul trebuia să dureze minimum o oră. O a treia are 13-14 minute și pentru alte două meet-uri nu sunt înregistrări. Subiectele au fost identice în proporție de 90% – nouă grile din zece – cu cele de la examenul de la restanțe din toamnă. În raport cu aceste împrejurări, am decis, ca măsură corectivă, anularea examenului, pentru că, astfel cum a fost acesta dat, nu era apt să furnizeze rezultatele reale.

Necesitatea în care s-a desfășurat examenul face ca mai mult de jumătate dintre studenți să fi părăsit meet-ul de organizare a examenului între minutul 20 și minutul 30 – n-au avut nevoie de timpul de lucru de minimum o oră prevăzut de regulament – și totuși rezultatele, în măsura în care au fost trimise la secretariat, adică pentru primele două serii din cele cinci, sunt impresionante – toată lumea a luat aceeași notă, zece. De mirare… condițiile de desfășurare a examenului… se poate verifica, am verificat inclusiv cum a fost examenul organizat. În principiu, examenele generează curba lui Gauss; nu este nicio noutate, orice pedagog știe. Notele se așază pe o curbă care, este adevărat, poate să fie deplasată mai spre stânga, mai spre dreapta, dar, în orice caz, are timp să ia o formă de clopot, astfel încât nota maximă să fie atribuită, sigur, la mai puține persoane decât nota ante-maximă, să spunem 9, sau decât nota ante-ante-maximă, să spunem 8 ș.a.m.d. Aceasta este repartiția statistică a rezultatelor unui examen relevant. Este una dintre modalitățile statistice, care nu pot înșela, de verificare a relevanței examenului. În speță, curba lui Gauss nu există, aplicabilă acestor rezultate. Dimpotrivă, graficul este o anomalie statistică deplină.

Pentru toate aceste motive am dispus anularea examenului, iar studenții s-au arătat nemulțumiți pentru faptul că trebuie să-l mai dea o dată; deși nu este vina lor… Discursul public acesta este: „Trebuie să-l mai dăm o dată, deși nu este vina noastră”; discursul juridic, pe care l-au aplicat mai multe sute, de data aceasta, pe plângeri avansate organelor Facultății și Universității, este că am dispus anularea, deși nu s-a dovedit frauda. Conform regulamentelor aplicabile – începând cu Legea educației naționale, trecând prin Carta Universității din București, trecând prin regulamentele Universității și Facultății –, decanul poate anula examenul nu numai în caz de fraudă – aceasta este o ipoteză și s-a aplicat, de exemplu, pentru frauda descoperită săptămâna trecută –, ci și atunci când acesta s-a organizat cu nerespectarea regulamentelor privind organizarea lui. Or, toate regulamentele – Codul drepturilor și obligațiilor studentului; Codul etic al Universității din București; Carta Universității din București; într-un mod mai general, Legea învățământului – prevăd că evaluarea trebuie să fie obiectivă și corectă. Ceea ce n-a fost în acest caz. Și, atunci, temeiul anulării a fost acesta. Din perspectiva discursului public, am încercat să le explic studenților că, spre exemplu, dacă într-un proces decizia primei instanțe se casează de către instanța de control judiciar, poate că nu este vina reclamantului că s-a clasat decizia de către instanță; probabil că este vina primei instanțe, care va fi greșit cu ceva, astfel încât greșeala respectivă justifică casarea. Dar asta nu înseamnă că reclamantul nu trebuie să reia procesul, în urma casării. Trebuie să-l reia și să convingă din nou prima instanță. Cam așa este și cu examenul. Dacă examenul a fost greșit organizat, chiar dacă nu este vina studenților că a fost greșit organizat – și recunosc lucrul acesta și îmi cer scuze pentru inconvenientele create –, totuși, calea firească de a proceda pentru a remedia această greșeală este să se organizeze bine. Nu să nu-l mai organizezi deloc sau să iei de bune rezultatele unui examen eronat.

În instanță s-a ajuns cu două sau trei cereri de suspendare a deciziei de organizare a examenului. În orice caz, această decizie a fost executată, examenul s-a finalizat, s-a reluat în urmă cu două săptămâni, s-a organizat normal, cu câte o serie, cu subiecte diferite, cu supraveghere făcută de toți colaboratorii la disciplina respectivă; dna profesor nu a putut sa participe la organizare, fiind în concediu medical, dar s-a făcut o comisie conform Regulamentului, din titulari de disciplină, care au reorganizat examenul. Statistic, se respectă și curbele lui Gauss… Așa încât, în acest moment, cred că situația este remediată, urmează să vedem care va fi cursul procedural al plângerilor administrative, respectiv al celor două sau trei cereri judiciare de suspendare. Normal ar fi, cred, ca aceste cereri să fie respinse, pentru că actul administrativ a cărui suspendare se solicită și-a produs integral efectele.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc pentru precizări, dle Decan. Într-adevăr, în presă au apărut tot felul de interpretări și v-aș întreba și foarte direct dacă ați persecutat profesori – au fost acuzații inclusiv pe rețelele de socializare –, dacă s-a pus problema unei asemenea situații.

Răzvan Dincă: Nu știu cum să vă răspund la chestiunea aceasta… Am aplicat regulamentele și am încercat să-mi fac datoria. În ceea ce privește examenul menționat, nu este vorba de nicio persecuție; este vorba, cum v-am spus mai devreme, în detaliu, despre verificarea modului în care s-a desfășurat acest examen. Acest mod este interpelat chiar de studenți, ei au făcut sesizarea… Eu, când primesc o astfel de sesizare, nu pot să așez în sertar și să pretind că nu există. Trebuie să verific dacă cele sesizate se adeveresc sau nu. Cel puțin în măsura în care, dacă s-ar adeveri, ar necesita o măsură din partea mea. În speță, mi s-a sesizat că supravegherea a fost precară și că subiectele au fost identice cu cele de la examenul trecut, ceea ce permitea copierea lor, întrucât baremul de la examenul trecut era disponibil pe grupurile de studenți. De altfel, ulterior, din dovezile administrate în celălalt context, al fraudei la examen, a rezultat că și examenul la Teoria generală a dreptului a fost fraudat prin folosirea, desigur, a acelui barem și prin comunicări între studenți privind existența lui. Nu este vorba de nicio persecuție; este vorba că s-au verificat niște aspecte particulare, care ar fi fost relevante pentru a justifica o decizie a decanului. S-a constatat că ele sunt așa cum au fost reclamate, și atunci a urmat decizia decanului.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc, dle decan. Așa vă știu și eu. Sunt situații în care probabil trebuie să vă exprimați și dumneavoastră punctul de vedere, pentru a înțelege și mass-media, și opinia publică cum stau lucrurile. Trecem mai departe: evz.ro – „Un nou scandal la Facultatea de Drept, zeci de studenți riscă să fie exmatriculați” – 23 februarie 2021. Practic, ajungem la discuțiile actuale privind decizia care s-a luat chiar vineri în consiliul Facultății, de a propune Universității exmatricularea a 45 de studenți. Cum stau lucrurile aici, dle decan?

Răzvan Dincă: Din nou lucrurile au pornit de la sesizări ale studenților, care au semnalat că unii dintre colegii lor, chiar la examenul reorganizat de Teoria generală a dreptului, au comunicat pe grupuri WhatsApp despre soluționarea subiectelor de examen. Este adevărat că, la seria la care se semnalaseră respectivele probleme, și curba despre care am vorbit mai devreme părea să aibă o înclinație statistică neobișnuită. Știam că examenul a fost, de data aceasta, organizat cu respectarea tuturor regulilor – așa a rezultat și din verificări.

Nicolae Cîrstea: La ce materie a fost examenul de data aceasta?

Răzvan Dincă: Este vorba de examenul reorganizat la Teoria generală a dreptului. Imediat după acest examen, mi s-a semnalat, de către niște studenți, că alți studenți ar fi lucrat împreună în timpul examenului, la seriile a doua și a treia – câte o grupă din fiecare dintre aceste două serii. După care, în fine, au fost adresate semnalările, dar nu au existat dovezi care să însoțească prima sesizare; în schimb, au început să apară dovezi destul de repede și în cursul zilei următoare chiar mai multe, astfel încât s-au coroborat probe ale acelor conversații WhatsApp care au fost reclamate și din care rezulta că, de fapt, nu doar la examenul de Teoria generală a dreptului reorganizat s-au desfășurat aceste comunicații paralele, ci la toate examenele scrise ale anului trecut, pe cele două grupuri de WhatsApp în legătură cu care au fost furnizate dovezi. Dovezile s-au coroborat; în primul rând, că sunt mai multe modalități de a reflecta pe suport electronic conținutul unei conversații WhatsApp, am primit mai multe și toate indicau același conținut. Le-am primit și din surse diferite și toate indicau același conținut. Deci că acela a fost conținutul și că aceea a fost ora conversațiilor a rezultat din coroborarea mai multor dovezi, astfel încât cele două aspecte – conținutul și ora, adică concomitența cu examenele – sunt certe. Conform Regulamentului Facultății de Drept din 2019, ale cărui modificări din 2020 n-au vizat acest aspect și oricum n-au intrat în vigoare, aspect în legătură cu care sunt de acord și studenții, comunicarea în cursul examenului reprezintă o formă de fraudă, iar frauda nu se poate sancționa decât cu exmatricularea.

Nicolae Cîrstea: Indiferent de anul de studii?

Răzvan Dincă: Da, sigur, indiferent de anul de studii. Comunicarea reprezintă o fraudă și în anul I, și în anul IV. De asemenea, este tot atât de gravă și în anul I, și în anul IV. Dacă este la șase examene, este și mai gravă; dar Regulamentul nu cere decât o dată să aibă loc această comunicare, pentru ca aceea să constituie fraudă. Dacă are loc de șase ori, practic frauda reprezintă reiterare. Din punctul acesta de vedere, Regulamentul Facultății de Drept a Universității din București nu este, din câte am înțeles discutând cu colegii, un unicat. În primul rând, și celelalte facultăți de drept din țară, și celelalte facultăți din țară de alte specializări prevăd consecințe similare ale fraudei, cel puțin pentru Drept, dar probabil pentru orice profesie există o incompatibilitate între fraudă și criteriile de recunoaștere a succesului academic, o incompatibilitate etică atât de importantă, încât corpurile academice decid să îi excludă din rândurile lor pe aceia care asumă un comportament fraudulos. La fel este situația la orice universitate serioasă din lume. Nu există o dezbatere asupra faptului dacă încercarea de a încălca regulile de recunoaștere a performanței academice trebuie privită cu înțelegere, este un demers educativ sau, dimpotrivă, este atât de incompatibilă cu regulile de bază ale comunității academice încât antrenează eliminarea celui care le-a încălcat din această comunitate.

Nicolae Cîrstea: S-a vorbit inclusiv că ați fi fost în aceste grupuri de WhatsApp, sub diverse nume… Din păcate, mass-media speculează foarte mult, din cauza asta v-am și rugat să fiți de acord să avem întâlnirea noastră de astăzi, pentru a exprima și punctul dumneavoastră de vedere.

Răzvan Dincă: Recunosc că nu știam că s-a speculat, iar faptul că aș fi fost pe grupuri este o noutate acum… Dar aseară am fost interpelat de un coleg de la Antena 3 cu următoarea întrebare, care pentru mine a constituit un șoc. Și anume – încerc să reiau formula care m-a șocat – dacă eu, decanul, am oameni infiltrați în grupurile de studenți. De regulă, încerc să reacționez la întrebările jurnaliștilor cât mai prompt, dar aceasta m-a lovit destul de puternic. I-am spus că nu, știți, problema nu se pune așa, studenții au și ei, cu toții, dreptul de a fi examinați în condiții echitabile și de a li se recunoaște performanțele în condiții de respect și demnitate, potrivit normelor de etică și echitate. Și că acest drept se poate exercita și prin a pretinde sancționarea concurenților care nu respectă normele de etică și echitate și care, în felul acesta, compromit relevanța evaluării. De altfel, în Codul drepturilor și obligațiilor studentului, un drept este acela de a fi evaluat obiectiv. Mă gândesc la calitatea învățământului, care presupune și răsplata meritului, altfel învățământul n-are cum să fie de calitate. Și, pe de altă parte, există și dreptul de a fi evaluat obiectiv. Acest drept se poate exercita atunci când regulile evaluării obiective sunt încălcate fie de evaluator, fie de către colegi, de către alte persoane evaluate în cadrul aceleiași proceduri de evaluare. Și asta s-a întâmplat. Câțiva studenți, colegi ai celor în legătură cu care s-a făcut sesizarea, au făcut sesizarea exercitându-și dreptul de a fi evaluați corect și obiectiv. Nu este vorba de nicio infiltrare. Dar întrebarea despre infiltrare m-a tulburat într-atât, încât m-am tot gândit aseară la ea și îmi dau seama că provine dintr-o viziune care mie îmi pare extrem de surprinzătoare și cu totul nefuncțională, șocantă. Și anume viziunea unui fel de război dintre decan și studenți sau dintre conducerea facultății și studenți ori dintre profesori și studenți.

Nicolae Cîrstea: Vă asigur că așa este prezentată în mass-media.

Răzvan Dincă: Acolo sunt „infiltrați”, filmări, armate, lupte… Nici vorbă. Decanul este și reprezentantul studenților și este menit să asigure în primul rând interesul studenților, pentru că facultatea este menită să promoveze interesul studenților de a beneficia de un învățământ de calitate și de o diplomă care să îi ajute după aceea pe piața muncii și, prin credibilitatea pe care o are și prin prestigiul pe care îl are emitentul său, dar și prin calitatea substanțială a cunoștințelor pe care le atestă dobândirea ei; iar decanul este responsabil față de studenți pentru aceasta. Eu sunt convins că studenții facultății sunt în cea mai mare parte din categoria celor care au dreptul la examinarea corectă și echitabilă despre care vă spuneam și pe care frauda îl încalcă. Așa încât eu, ca reprezentant al acestor studenți, sunt obligat să iau măsurile prevăzute de Regulament în ipoteza în care am descoperit o încălcare a drepturilor lor. Și, de altfel, toți colegii mei din consiliul Facultății, cadrele didactice, au luat act de faptul că suntem în fața unei asemenea încălcări. Decizia a fost, desigur, grea. Este grea pentru că este o decizie care afectează viața studenților vizați, viața familiilor lor, personalitatea lor morală, dezvoltarea acesteia în societate… Nu radical, vor putea să se înscrie la altă facultate anul următor, vor putea să se înscrie chiar la facultatea noastră peste trei ani – dacă se dispune exmatricularea, pot să participe la examenul de admitere cel mai devreme după trecerea unui termen de trei ani de la luarea deciziei… Este o afectare serioasă, înțelegem. În plus de asta, sunt foarte mulți – 45 este un număr mare. A fost o decizie grea pentru noi. Dar vă asigur că, după ce am făcut o reflecție adâncă și după o cercetare foarte serioasă a probelor, am ajuns cu toții la concluzia că, potrivit regulamentelor și din punct de vedere etic, aceasta este singura decizie posibilă. Nu este deloc mărturia unui război dintre facultate și dintre studenți sau dintre decan și studenți – ar fi absurd un asemenea război; este, dimpotrivă, expresia îndeplinirii de către facultate și decan a îndatoririlor pe care le au față de studenți.

Nicolae Cîrstea: Aveți cunoștință de un alt precedent în țară cu privire la exmatriculări în ultima perioadă sau poate chiar mai mult? Poate și noutatea acestei decizii a dat naștere atâtor discuții.

Răzvan Dincă: Și la Facultatea de Drept s-a mai exmatriculat… nu este prima oară când o face. Sunt convins că și alte facultăți recurg la exmatriculări. Ceea ce este neobișnuit, trebuie să recunoaștem, și pentru noi este un prilej de mâhnire, este dimensiunea fenomenului și numărul celor vizați. Și, din punctul acesta de vedere, trebuie să recunoaștem că, din nou, online-ul a favorizat tipul acesta de fenomen, pentru că online-ul permite, nu-i așa, comunicarea. Frauda constă în comunicare. Online-ul permite și comunicarea instantanee cu mulți oameni, inclusiv cu mulți colegi, și exact sub forma acestei comunicări instantanee în timpul examenelor s-a realizat frauda, pe grupuri organizate sistematic. Pentru că la fiecare examen se trecea la comunicarea de grup cu privire la rezolvarea subiectelor de examene. Tipul acesta de fraudă implică multe persoane. Și probabil că s-a ajuns la un număr de persoane implicate în aceeași fraudare, chiar și așa, repetată de la un examen la altul, pe parcursul unei întregi sesiuni, care nu are multe precedente în mediul academic românesc. Dar faptul că nu are multe precedente trebuie să ne pună pe toți în gardă. Înțelegem de aici și că online-ul tinde să stimuleze niște comportamente deviante, tentația unor comportamente deviante, care devin foarte accesibile din punct de vedere tehnic, dar nu și mai morale prin asta. Prin faptul că sunt mai ușor de executat, nu sunt mai compatibile nici cu normele de orânduire socială, nici cu bazele etice ale dreptului… Dimpotrivă, sunt la fel de nocive și, înțeleg, foarte ușor de realizat. Care trebuie să fie, în acest caz, reacția celor care trebuie să aplice dreptul? După părerea mea, ceea ce rezultă este că reacția trebuie să fie fermă, pentru ca eficacitatea normei să susțină menținerea ei. Altfel, dacă vom tolera încălcarea normelor etice doar pentru că este facilă din punct de vedere tehnic violarea lor, am senzația că țesutul etic, structura de bază pe care sunt construite și normele performanței academice, și normele de recunoaștere a meritelor, și normele moralei, în general, aceea care stă la baza dreptului și la baza societății, poate, în timp, să se disipeze, sub presiunea asta a facilității tehnice de a fi încălcate. Reacția socială firească față de o asemenea facilitate tehnică este aplicarea promptă și eficace a normei sancționatorii.

Nicolae Cîrstea: Există vreo posibilitate ca Universitatea, către care ați propus această exmatriculare, să nu fie de acord cu această măsură, să aibă circumstanțe atenuante?

Răzvan Dincă: Dl rector al Universității din București are pe masa sa propunerea noastră și dumnealui este, conform legii, competent să ia decizia de exmatriculare. Noi suntem competenți să facem propunerea, dumnealui este competent să o examineze și să o soluționeze.

Nicolae Cîrstea: Deci există și posibilitatea de a acorda circumstanțe atenuante.

Răzvan Dincă: Din punct de vedere juridic, există. Eu cred că din punct de vedere faptic lucrurile sunt demonstrate cert și, conform Regulamentului, din faptele acestea demonstrate rezultă o singură consecință. Însă, repet, nu eu sunt competent, în final, să dispun această consecință, ci dl rector.