Bilanțul primului an de mandat

10 mart. 2021
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
1.688 views

 

Nicolae Cîrstea: Bună ziua, doamnelor și domnilor, suntem la Facultatea de Drept, la un interviu de bilanț – îi spunem noi –, împreună cu dl decan, prof. univ. dr., av. Răzvan Dincă. Bine v-am găsit, dle decan!

Răzvan Dincă: Bine ați venit.

Nicolae Cîrstea: Ne-am propus, începând cu anul trecut, să realizăm în fiecare an, la împlinirea fiecărui an de mandat, un interviu cu dl decan – am avut bucuria să fim împreună în prima zi a mandatului dumnealui –, și am vrea să vedem, dle decan, ce s-a întâmplat în ultimul an la Facultatea de Drept. Presa este alături de dvs., promovează multe inițiative ale facultății, dar, cu siguranță, cred că sunt și multe alte lucruri despre care vreți să faceți vorbire în discuția noastră de astăzi.

Răzvan Dincă: S-au întâmplat atât lucruri la care ne gândeam la data primului nostru interviu, cât și o mulțime de lucruri pe care nu le aveam în vedere atunci, care ne-au luat prin surprindere. O să încep cu cele din urmă, pentru că acestea au venit imprevizibil și urgent, fiind în principiu negative – pandemia. Aceasta a avut un efect masiv asupra activității facultății noastre. Pe de o parte, a trebuit să trecem de la învățământul „față în față” la cel online foarte rapid – tehnic, am reușit în două-trei zile, deci în mai puțin de o săptămână –; colegii noștri, corpul profesoral, au dat dovadă de o impresionantă mobilitate și solidaritate pentru a învăța, brusc, să folosească noi instrumente în vederea exercițiului pedagogic. Sigur, după acest efort inițial, cu timpul, ne-am și acomodat la aceste noi instrumente și cred că am devenit din ce în ce mai buni în utilizarea lor. Avem acum distanța față de momentul inițial și durata exercițiului online al activității pedagogice care să ne permită să apreciem că sunt și certe dezavantaje, dar și certe avantaje ale învățământului online. Dezavantajul cunoscut este acela că, întrucât mediul de comunicare didactică se limitează atât la o parte dintre simțurile studentului, cât și la o parte dintre simțurile profesorului, comunicarea este mai puțin intensă și, din cauza aceasta, impactul său în privința acumulării cunoștințelor, explicării lor, este probabil limitat tehnic. Pe de altă parte însă, există avantajele de tipul perpetuității, pe care le conferă posibilitatea de a înregistra cursurile, seminarele, în momentul întâlnirii didactice, și de a le posta la dispoziția studentului, pentru ca acesta să le poată consulta oricând – în vederea consolidării cunoștințelor, reexaminării contextului în care au fost prezentate, aprofundării, sub toate formele sale. Sau controlul continuu și instantaneu pe care îl permite posibilitatea de a administra teste de asimilare a cunoștințelor, pe parcursul oricărei întâlniri – de seminar, de examen… Sau posibilitatea de a accesa instantaneu și în toată formația de studiu un document din mediul virtual, oriunde s-ar afla acesta. Chiar și posibilitățile multimedia, de comunicare pedagogică – sigur, în măsura în care ne pricepem să le edităm și să le utilizăm tehnic –, pot diversifica mijloacele de comunicare pedagogică și, deci, crește randamentul acestei comunicări.

Sunt, prin urmare, lucruri bune, și acestea cred că ar trebui să ne însoțească și în momentul reluării cursurilor „față în față”. Adică să implementăm o idee de a combina în sistemul de învățământ „față în față” platforma de comunicare online și de a accesa facilitățile acestei platforme chiar în legătură cu un discurs clasic; cred că această perioadă ne-a învățat pe toți lucruri noi și bune.

Examenele, după cum vedem, ridică anumite dificultăți în mediul online, inclusiv cele care au ajuns foarte celebre în ultima perioadă; acestea tot de particularitățile online sunt legate și, probabil, la chestiunea asta o să revenim – nu știu exact ce întrebări ați pregătit pentru mine –; în orice caz, experiența acestor examene ne face să credem, pe de o parte, că, sigur, ele pot fi îmbunătățite; sigur, există niște bune practici care sunt în curs de asimilare; sigur, chiar și online se pot organiza examene… Însă, pe de altă parte totuși, certitudinea unor mijloace de prevenție a fraudei și a unei modalități de implicare completă a studentului în exercițiul examinării, care să permită evaluarea lui relevantă, ne-o oferă în mai mare măsură examenul „față în față” decât cel online. Și, pentru acest motiv, consiliul Facultății a decis recent, la sfârșitul săptămânii trecute, ca, exceptând impedimente sanitare absolute, să organizeze toate examenele și colocviile sesiunii de vară – și, desigur, toate sesiunile care vor urma – „față în față”.

Nicolae Cîrstea: Dle decan, în 15 martie anul trecut a fost o primă discuție la Facultatea de Drept în legătură cu mărirea taxelor de studii. Colegii noștri mai tineri au fost revoltați… Probabil că acea decizie nu v-a aparținut, ar fi fost termenul foarte scurt; probabil că este o decizie care se ia la nivelul Universității… Ne puteți da câteva amănunte despre situația respectivă?

Răzvan Dincă: Când am preluat mandatul de decan al Facultății de Drept, conform evidențelor contabile furnizate de Universitate, Facultatea de Drept avea un deficit bugetar foarte mare. În condițiile în care Facultatea de Drept este cea mai atractivă și cea mai mare facultate de drept a țării, ea furnizează, conform ultimelor examene de admitere în profesiile juridice, 58% dintre cei admiși în avocatură și 42% dintre cei admiși la Institutul Național al Magistraturii. Prin urmare, suntem o facultate mare, care furnizăm un produs educativ căutat pe piață, de foarte mare eficiență. Investigând cauzele acestui deficit bugetar, am constatat și că taxele practicate la învățământul cu taxă la Facultatea de Drept erau cu 40% mai mici decât alocațiile bugetare pe care le furnizează statul, prin Guvernul României, pentru fiecare student școlarizat. Ceea ce înseamnă că de la stat, adică din resursele publice, din impozitele și taxele plătite de toți românii, noi primeam pentru un student mult mai mulți bani decât primeam de la studenții care trebuiau să-și suporte singuri costurile programului de învățământ, deși le furnizam și unora, și altora același serviciu.

Nicolae Cîrstea: Câți studenți sunt înscriși la învățământul cu taxă și câți la buget?

Răzvan Dincă: Sunt 300 de studenți la buget, 300 de studenți cu taxă la învățământ de zi, cu frecvență, și până la 400 – în acest an sunt 270 – de studenți cu taxă pentru învățământul la distanță. Deci, furnizând același produs, de la cei direct vizați primeam mult mai puțin decât plăteau cetățenii României pentru cei de la buget. Aceasta este și la prima vedere o inechitate; din punct de vedere economic, este greu sustenabil și, probabil – rezultă evident aceste lucruri –, că taxele trebuiau mărite și pentru a compensa acel anormal deficit bugetar, și pentru că era echitabil ca învățământului cu taxă să-i fie afectate aceleași mijloace financiare ca și învățământului de la buget, de vreme ce cele două produse ar fi trebuit să fie egale. Și, din acest motiv, noi am propus, la nivelul consiliului Facultății de Drept, mărirea taxelor; noi am propus, din considerente de echitate și rezonabilitate economică… Sunt multe argumente – de Dreptul concurenței, de Drept financiar public, de Drept economic – care conduc spre o egalizare a taxei cu alocația bugetară. La nivelul Universității, s-a respins această propunere și, în cele din urmă, după un proces decizional complicat – cu trimiterea propunerii către consiliul de administrație și senat, întoarcerea propunerii de la senat la consiliul Facultății, retrimiterea unei alte propuneri ș.a.m.d. –, s-a ajuns la o presiune medie de creștere a taxelor de studiu.

Pesemne că a contribuit și această decizie la faptul că, după primul an de mandat, deficitul bugetar s-a redus foarte mult – practic, avem în continuare un deficit, dar este foarte mic –, deși în acest an am realizat investiții de aproape un milion și jumătate de lei în baza materială a Facultății. Aceasta înseamnă că, cel puțin acest cuantum actual al taxei, permite să funcționăm în condiții de echilibru financiar. Pe de altă parte însă, obiectivele pe termen lung, cum ar fi diversificarea ofertei educaționale, consolidarea bazei materiale, organizarea unor manifestări științifice de mare importanță, toate acestea, implică costuri. Aceste costuri ar trebui, și ele, să fie susținute din activitatea Facultății.

Prin urmare, înțeleg preocuparea studenților de a plăti taxe cât mai mici, dar ea trebuie corelată cu o idee generală de echitate, conform căreia, dacă românii pot suporta, prin taxele și impozitele pe care le plătesc, o alocație bugetară de un anumit cuantum, atunci studenții care nu se pot califica – din cauza aplicării unor reguli echitabile – pentru a beneficia de acea alocație bugetară și care, din acest motiv, trebuie să suporte singuri costurile propriei lor școlarizări, să le suporte la același nivel.

Nicolae Cîrstea: Și înțeleg, dle decan, că în acest moment la Facultate sunt taxe mai mari…

Răzvan Dincă: Mai mici decât alocația bugetară, însă mai mari decât anul trecut.

Nicolae Cîrstea: Știu că mai tânărul nostru coleg Andrei Nicolae Popa, student al Facultății, a dat în judecată Facultatea, la început de lună februarie – cred că este o primă decizie la Curtea de Apel…

Răzvan Dincă: Este o problemă distinctă.

Nicolae Cîrstea: OK. Ne puteți da câteva clarificări?

Răzvan Dincă: Noi nu am fost foarte implicați în acel proces, urmează să vedem cum va evolua și dacă, cumva, vom fi implicați mai mult în fazele ulterioare, dar, din câte știu, acel proces are ca obiect anularea deciziei Consiliului de administrație al Universității din București privind indexarea taxelor plătite de studenții deja înmatriculați cu rata inflației. Tot ce v-am spus eu până acum nu vizează studenții deja înmatriculați, ci studenții care urmau să fie înmatriculați începând cu 1 octombrie 2020, deci studenții viitori ai Facultății. Spun asta pentru că, din punct de vedere juridic, probabil că lucrurile stau diferit pentru studenții care deja se află în exercitarea unui contract de studii care prevede probabil anumite taxe și pentru studenții cărora urmează să li se propună un contract de studii incluzând anumite taxe. Cei dintâi se află într-un raport juridic cu Universitatea deja; ceilalți urmează, dacă-l vor încheia sau nu. De aceea, vă spun că lucrurile sunt probabil diferite și, desigur, decizia de la Alba Iulia este o decizie luată în primă instanță; repet, nu cunosc, la acest moment, argumentele temeiului său juridic – urmează să vedem dacă va fi sau nu atacată și care vor fi rezultatele, dacă va fi cazul.

Nicolae Cîrstea: Tot în luna martie, la sfârșitul lunii martie a anului trecut, Facultatea de Drept a organizat o conferință foarte utilă și foarte importantă, cred că au fost câteva zeci de speakeri – Urgența în pandemie.

Răzvan Dincă: Urgența în Drept. Dar era, evident, legată de urgența cauzată de pandemie.

Nicolae Cîrstea: A fost important, pentru mediul juridic românesc și nu numai, faptul că profesorii au încercat să dea anumite clarificări și interpretări lucrurilor care s-au întâmplat între 15 și 30 martie 2020?

Răzvan Dincă: Cred că acea conferință a venit la timp… A venit așa cum a venit însăși pandemia, adică oarecum pe neașteptate… Am reușit să furnizăm, cu contribuția tuturor colegilor noștri, a 35 de cadre didactice ale Facultății, o conferință care a abordat transversal problemele specifice legate de pandemie, din perspectiva mai tuturor ramurilor juridice. Prin urmare, o temă de maximă actualitate a fost ilustrată la nivel de comunicări științifice prompte, chiar în luna în care pandemia a izbucnit – la 30-31 martie 2020. A fost un mare număr de accesări, dacă ar fi să raportăm audiența acelei conferințe la audiențele pe care le realizează de obicei evenimentele „față în față” – desigur că audiența online a fost cu mult sporită față de audiența „față în față”; n-am fi avut niciodată spațiul să primim 3.000 de participanți care să audieze comunicările științifice ale conferinței. În plus, pornind de la acele comunicări, publicațiile Facultății de Drept au cunoscut o dezvoltare, aș spune, spectaculoasă – este și aceasta una dintre realizările primului an de mandat: revista anuală a Universității din București, secțiunea Drept, a fost clasificată într-un nou rând de baze de date internaționale, a crescut mult factorul de impact al revistei facultății noastre ca urmare a acestei clasificări, iar, în ceea ce privește materialele, reușim – cu contribuții atât ale partenerilor noștri din străinătate, cât și ale facultăților de drept din Hexagon – să avem numere tot mai substanțiale și cu respectarea strictă a periodicității. De altfel, ne și întrebăm dacă nu cumva vom extinde la mai multe numere, având în vedere afluxul de contribuții de înalt nivel.

Pe de altă parte, s-a creat o nouă revistă – Forumul juridic –, care a apărut în format online și care a dobândit, între timp, criteriile de frecvență și de continuitate necesare pentru a putea fi, la rândul său, clasificată în baze de date naționale sau internaționale cunoscute. Și aceasta, practic, reprezintă o dezvoltare prețioasă a publicațiilor Facultății de Drept în cursul pandemiei.

Bilanțul primului an de mandat was last modified: martie 10th, 2021 by Răzvan Dincă

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter