Bei ce vrei, dar ştii ce bei? Înregistrarea noilor denumiri de origine şi a noilor indicaţii geografice (VI)

5 oct. 2018
Articol UJ Premium
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 368

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Vezi și Bei ce vrei, dar știi ce bei? Relația dintre denumiri geografice și mărci în domeniul vinurilor (V)

Conferintele lunii noiembrie
”

Denumirile de origine controlată și indicațiile geografice capătă din ce în ce mai multă amploare la nivelul legislațiilor naționale, europene și internaționale și, în mod corelativ, în rândul specialiștilor în drept alimentar, pe măsură ce consumatorul mediu devine din ce în ce mai interesat să cunoască originea și calitățile produselor pe care le consumă.

Nu de puține ori, în ultima vreme, consumatorul este tentat să aleagă o brânză Roquefort în detrimentul unei banale brânze cu mucegai sau o șuncă de Parma ori un vin Chianti în detrimentul unor produse de același fel, dar a căror origine nu este garantată printr-un sistem calitativ precum cel impus de denumirile de origine și indicațiile geografice.

În acest context, utilizarea unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice devine atractivă (dacă nu chiar esențială) pentru orice producător și, mai ales, pentru producătorii de vin, ale căror produse pot fi foarte strâns legate de trăsăturile unei anumite regiuni geografice. Acest lucru se datorează faptului că denumirile de origine și indicațiile geografice conferă producătorilor un avantaj în fața competitorilor și, totodată, conduc adesea la creșterea profitului obținut din afacere.

Întrebarea la care ne-am propus să răspundem este cum anume poate un producător sau un grup de producători de vin să obțină protecția juridică a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice noi,așadar, care nu există încă „pe piață”?

Avem în vedere fie regiunile geografice deja exploatate, dar pentru care nu s-a înregistrat nicio denumire de origine sau indicație geografică, fie regiuni geografice al căror potențial a fost descoperit de curând și pentru care se apreciază oportună înregistrarea unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice.

De ce este necesară obținerea protecției juridice a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice? Producătorii de vin au interesul să înregistreze o astfel de denumire geografică, pe de-o parte, pentru a se putea individualiza în raport cu ceilalți competitori printr-un produs ce conferă încredere consumatorului cu privire la proveniența geografică și calitățile derivate din aceasta, iar, pe de altă parte, pentru a împiedica înregistrarea denumirii geografice ca marcă de o altă persoană, cu consecința imposibilității utilizării denumirii pe produsele lor ori, de ce nu, pentru a împiedica transformarea denumirii geografice într-o denumire generică a unui vin, pentru că, în această din urmă ipoteză, denumirea de origine sau indicația geografică nu mai poate fi înregistrată ca atare.

Astfel cum am văzut în articolele precedente, denumirile de origine și indicațiile geografice sunt drepturi de proprietate industrială și, precum orice astfel de drepturi, ele se bucură de protecție juridică prin parcurgerea unei proceduri administrative în fața organului competent, finalizată cu emiterea unei decizii de dobândire a dreptului și cu înregistrarea într-un registru public, similar situației mărcilor.

Înregistrarea denumirilor de origine și/sau a indicațiilor geografice se poate face la nivel național, la nivelul Uniunii Europene și la nivel internațional. În funcție de nivelul pentru care se optează, denumirile geografice vor fi protejate pe teritoriul unui stat, pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene sau pe teritoriul statelor părți la convențiile internaționale care instituie un sistem de protecție internațional.

Înregistrarea denumirilor de origine și a indicațiilor geografice la nivel internațional se poate face în baza Actului de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice, semnat de România în data de 21 mai 2015. În prezent, se așteaptă intrarea în vigoare a Actului (după depunerea instrumentelor de ratificare de către minim 5 state). România nu a adoptat până în acest moment legea de ratificare. Potrivit dispozițiilor Actului de la Geneva, nu se va putea obține protecția juridică a denumirii geografice la nivel internațional decât dacă aceasta a dobândit anterior protecție la nivel național.

În data de 27 iulie 2018, Comisia Europeană a întocmit o propunere către Consiliul Uniunii Europene de aderare a Uniunii Europene la Actul de la Geneva (accesibilă aici: https://www.eumonitor.eu/9353000/1/j9vvik7m1c3gyxp/vkqeeo8hhbze). Dacă Uniunea Europeană va deveni parte la Actul de la Geneva, orice denumire de origine sau indicație geografică ce va fi înregistrată la nivel internațional urmează a fi protejată și pe întreg teritoriul Uniunii Europene, pe lângă teritoriile celorlalte state părți la Actul de la Geneva, fără a mai fi necesară parcurgerea unei proceduri distincte la nivelul Uniunii Europene.

Înregistrarea denumirilor de origine și a indicațiilor geografice la nivel național este reglementată, în principiu, prin Legea viei și vinului în sistemul organizării comune, Legea privind mărcile și indicațiile geografice și prin normele de punere în aplicare ale acestor două legi. Înregistrarea se realizează de organisme distincte, după cum este vorba de denumiri de origine, pentru care autoritatea competentă este Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole (O.N.V.P.V.), sau indicații geografice, pentru care autoritatea competentă este Oficiul de Stat pentru invenții și Mărci (OSIM).

Înregistrarea la nivelul Uniunii Europene este cea mai căutată opțiune la momentul actual. Înregistrarea se efectuează în conformitate cu dispozițiile Regulamentului UE nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, care sunt detaliate printr-o serie de regulamente europene cu forță juridică inferioară și printr-o serie de acte normative naționale, menite să asigure aplicarea dispozițiilor regulamentului la cazurile concrete.

 Înregistrarea denumirilor de origine și a indicațiilor geografice la nivelul Uniunii Europene presupune parcurgerea a două etape: o etapă preliminară națională și o etapă europeană.

Înregistrarea unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice poate fi efectuată de orice grup de producători de vin interesat sau, în anumite condiții prevăzute de lege, chiar de către un producător individual. În faza națională, producătorii interesați trebuie să depună la O.N.V.P.V. o cerere, însoțită de un caiet de sarcini și rezumatul acestuia. În caietul de sarcini se descriu în detaliu denumirea de origine/indicația geografică a cărei protecție se solicită, delimitarea regiunii geografice, produsele pentru care se solicită protecția, caracteristicile acestora și, poate cel mai important, legătura dintre regiunea geografică și vinul produs.

După examinarea dosarului astfel depus, O.N.V.P.V. va publica cererea de acordare a protecției pe site-ul său și, în termen de 60 de luni de la publicare, orice persoană interesată poate formula opoziție la înregistrare, spre exemplu, argumentând că denumirea de origine a cărei protecție se solicită aduce atingere unei mărci anterioare de notorietate.

Dacă nu se formulează nicio opoziție sau dacă opoziția este respinsă, iar O.N.V.P.V. apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înregistrare, va publica denumirea de origine/indicația geografică în registrul național al denumirilor de origine sau al indicațiilor geografice, după caz, și va transmite cererea de înregistrare, însoțită de rezumatul caietului de sarcini, către Comisia Europeană.

În faza europeană, Comisia Europeană verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de regulamentul european pentru înregistrare, iar în cazul în care constată că sunt îndeplinite aceste condiții, va publica cererea de înregistrare și rezumatul caietului de sarcini. În termen de două luni de la publicare, orice stat membru, orice stat terț, precum și orice persoană fizică sau juridică interesată, care își are reședința sau, după caz, sediul, în alt stat decât cel în care a fost depusă cererea, pot formula opoziție. Dacă nu a fost formulată nicio opoziție sau opoziția a fost respinsă, Comisia Europeană dispune înregistrarea denumirii de origine sau a indicației geografice în Registrul european al denumirilor de origine și al indicațiilor geografice (accesibil aici: http://ec.europa.eu/agriculture/markets/wine/e-bacchus/).

Înregistrarea unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice poate fi refuzată în faza preliminară națională sau la nivel european, spre exemplu, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înregistrare (spre exemplu, vinul pentru care se solicită înregistrarea nu este produs în întregime în regiunea viticolă în cauză sau nu există o legătură suficient de strânsă între regiunea geografică și produsul în cauză etc.), dacă denumirea de origine sau indicația geografică aduce atingere unui drept de proprietate industrială anterior, sau dacă denumirea de origine sau indicația geografică a devenit generică, în sensul că este utilizată pentru descrierea produsului viticol vizat de înregistrare.

În prezent, există o dezbatere aprinsă între „reprezentanții europeni” și „reprezentanții Statelor Unite ale Americii” privind înregistrarea denumirii de origine „Champagne”. Pornind de la dispozițiile art. 24 din Acordul TRIPS, potrivit cărora un stat poate refuza înregistrarea unei indicații geografice dacă aceasta este utilizată în mod generic pentru a descrie un produs anume pe teritoriul său, SUA refuză în mod sistematic înregistrarea denumirii „Champagne”, motivat de faptul că această denumire este utilizată pe teritoriul său pentru a descrie vinul spumant alb sau rose în general. Consecința acestui fapt este că, în prezent, în SUA, spre deosebire de țările europene, producătorii de vin pot utiliza denumirea „Champagne” pe eticheta vinurilor lor, deși acestea nu provin din regiunea franceză Champagne și nu îndeplinesc, prin ipoteză, cerințele stricte de producere a vinului francez Champagne.

În concluzie, dată fiind importanța din ce în ce mai mare acordată denumirilor de origine și indicațiilor geografice atât la nivel european, cât și la nivel internațional, apreciem că înregistrarea acestor denumiri geografice de producătorii interesați devine un factor deosebit de important în activitatea lor comercială. Deși legislația este complexă, iar parcurgerea procedurii de înregistrare presupune multă birocrație, totuși, pentru avantajele oferite de înregistrare, îi sfătuim pe producători să apeleze la sprijin calificat și să obțină protecția juridică a regiunii geografice în care își produc vinul.

Bei ce vrei, dar știi ce bei? Înregistrarea noilor denumiri de origine și a noilor indicații geografice (VI) was last modified: octombrie 5th, 2018 by Irina Andreea Micu
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autori:

Irina Andreea Micu

Irina Andreea Micu

Este avocat partener în cadrul Societății civile de avocatură Stoica & Asociații.
A mai scris:
Ramona Bădescu

Ramona Bădescu

Este avocat asociat în cadrul Societății civile de avocatură Stoica & Asociații.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter