Bei ce vrei, dar ştii ce bei? Denumirile de origine (DO) şi indicaţiile geografice (IG) în domeniul vinurilor (II)

12 iul. 2018
Articol UJ Premium
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 657

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Vezi și Bei ce vrei, dar știi ce bei? Denumirile de origine (DO) și indicațiile geografice (IG) în domeniul vinurilor (I)

Summer Black Friday pe UJmag.ro

Denumirile de origine și indicațiile geografice reprezintă o adevărată carte de vizită a produselor pentru consumatorii din era globalizată, întrucât aceștia se confruntă cu o diversitate de vinuri din multiple zone ale lumii.

Dacă într-o primă parte a analizei noastre dedicate denumirilor de origine și indicațiilor geografice ne-am concentrat atenția asupra înțelegerii noțiunilor de denumire de origine și indicație geografică și a așezării acestora într-un context juridic, în această a doua parte vom face un scurt popas asupra scopului pentru care au apărut și au fost reglementate aceste descrieri geografice în materia vinurilor. Ulterior, ne vom îndrepta atenția către condițiile în care pot fi utilizate denumirile de origine și indicațiile geografice de către producători și cum anume se reflectă acestea în ambalarea și etichetarea unui vin.

Care este scopul denumirilor de origine și al indicațiilor geografice?

Denumirile de origine și indicațiile geografice sunt expresia juridică și comercială a legăturii vinurilor cu aria geografică din care provin.

Pe de o parte, în materie de vinuri, poate mai mult decât în cazul oricăror alte produse alimentare, relația cu teritoriul unde au fost create este esențială pentru caracteristicile și calitățile produsului final. În materie de vin, este fundamental terroir-ul, care reprezintă nu doar o zonă geografică delimitată, cu anumite particularități pentru agricultură, ci ansamblul caracteristicilor regiunii respective, de natură să influențeze vinurile produse acolo, precum clima, compoziția solului, poziția geografică (la șes, pe culmea unui deal, la malul mării etc.), inclusiv tradiția (exprimată prin obiceiurile și metodele de vinificație, soiurile de struguri cultivate cu predilecție, tipurile de cupaje/asamblaje practicate etc.).

Dacă luăm ca exemplu regiunea Drăgășani, care este protejată ca DOC, putem vorbi despre un terroir propice cultivării viței-de-vie și producerii vinului, având în vedere climatul temperat continental, cantitatea suficientă de precipitații, influența echilibrată a râului Olt din apropiere, conținutul bogat în argilă și calcar al solului, tradițiile viticole. Mai mult, producătorii de vin care își desfășoară activitatea într-o regiune geografică din cadrul DOC Drăgășani, vor fi influențați nu doar de caracteristicile terroir-ului de Drăgășani, ci și de cele ale terroir-ului corespunzător arealului limitat unde își cultivă strugurii, unde își îmbuteliază vinul etc. Chiar și o simplă parcelă plantată cu viță-de-vie poate da naștere unor vinuri unice, în anumite condiții.

Terroir-ul, exprimat prin DO și IG, concretizează cel mai bine diversitatea vinurilor existente pe piață.

Pe de altă parte, consacrarea juridică, prin intermediul DO și IG, a legăturii dintre vinuri și teritoriul de unde provin, reprezintă cel mai important mijloc de control al calității acestora.

Așa cum am văzut, aceste denumiri geografice reprezintă o adevărată carte de vizită a produselor pentru consumatorii din era globalizată, întrucât aceștia se confruntă cu o diversitate de vinuri din multiple zone ale lumii.

În cazul multora dintre vinuri, au intervenit mai mulți actori și mai multe zone geografice în procesul de producție (spre ex. strugurii provin dintr-o țară, know-how-ul aplicat în procesele oenologice este originar dintr-o altă țară, producția propriu-zisă a vinului are loc într-o regiune, iar îmbutelierea în altă regiune). În astfel de cazuri, calitatea finală a vinurilor rezultate poate fi greu de controlat, ținând seama de întreruperea continuității procesului de producție și de factori precum transportul materiilor prime, modalitatea de depozitare a acestora, locul unde are loc procesul de vinificare propriu-zis, respectarea normelor de siguranță și igienă cu ocazia îmbutelierii etc.

În aceste condiții, DO și IG asigură coerența procesului de producție, cu alte cuvinte, trasabilitatea vinului. Astfel, un producător de vinuri cu DO/IG este în măsură să dovedească „drumul vinului de la strugure la pahar”, ținând seama că proveniența strugurilor, producția propriu-zisă a vinului și îmbutelierea acestuia au loc pe un teritoriu bine identificat, într-un mediu de producție caracterizat prin coerență, tradiție și stabilitate, care surprinde an de an prin interacțiunea inedită dintre factorii geografici, climatici și umani.

Pe de altă parte, DO și IG reprezintă veritabile drepturi de proprietate industrială, prin care pot fi identificate vinuri cu un standard de calitate ridicat, provenind din anumite regiuni geografice, care le conferă anumite proprietăți de care se pot bucura consumatorii. DO și IG certifică, de fapt, personalitatea vinurilor și diferențierea lor de vinurile varietale, dar mai ales de vinurile simple, fără origine și fără trecut.

Prin consacrarea juridică a DO și IG, se asigură nu numai o informare corectă și completă a consumatorului despre vinurile pe care le alege, dar și o protecție juridică sporită producătorilor care depun eforturi în obținerea și comercializarea unui vin de înaltă calitate.

Astfel, producătorii de vinuri cu DO și IG sunt protejați împotriva oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a denumirii protejate respective fie de către produse similare, dar care nu sunt conforme cu caietul de sarcini pentru denumirea protejată, fie de către produse diferite, dar care urmăresc să exploateze reputația unei denumiri protejate. În esență, legiuitorul protejează denumirile de origine și indicațiile geografice împotriva oricărei practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

În cursul anului 2017, autoritățile franceze au descoperit falsificarea unei cantități uriașe de vin sub denumirile de origine protejată Côtes du Rhône și Châteauneuf-du-Pape. În prezent, se desfășoară investigații penale împotriva unuia dintre cei mai cunoscuți distribuitori de vinuri din Franța, iar asociațiile de producători din regiunile Côtes du Rhône și Châteauneuf-du-Pape au formulat o acțiune civilă comună împotriva acestuia pentru comercializarea ilegală a aproximativ 66.5 milioane de sticle de vin sub denumirile de origine protejată Côtes du Rhône, respectiv Châteauneuf-du-Pape, cu consecința afectării imaginii celor două regiuni. Din datele publicate până în prezent, 15% din vânzările anuale de vin sub denumirea Côtes du Rhône, din perioada 2013-2016, au fost falsificate (http://harpers.co.uk/news/fullstory.php/aid/23249/C_F4tes_du_Rh_F4ne_scam_sold_66_million_bottles_of_fake_wine.html).

Pe plan național, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice conferă o protecție ridicată producătorilor de vin cu indicație geografică înregistrată. Astfel, legea prevede în mod clar că persoanele autorizate de OSIM să utilizeze o indicație geografică pentru vinuri sau pentru produse spirtoase pot să interzică folosirea acestei indicații de către orice altă persoană pentru vinuri sau pentru produse spirtoase care nu sunt originare din locul sugerat de indicația geografică respectivă, chiar în cazurile în care originea adevărată a produsului este menționată expres ori în cazurile în care indicația geografică este utilizată în traducere sau este însoțită de expresii, cum sunt: de genul, de tipul și altele asemenea. Punerea în circulație a produselor care poartă indicații geografice care indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul adevărat de origine constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În plus, același act normativ instituie o serie de reguli privind protecția provizorie a producătorilor de vin cu indicație geografică înregistrată, prin obligarea la încetarea provizorie a utilizării indicației geografice și prin luarea măsurilor necesare pentru conservarea probelor.

Pe lângă protecția oferită consumatorilor și producătorilor de vin, reglementarea DO și IG contribuie la dezvoltarea economică a unor regiuni rurale defavorizate sau mult prea puțin exploatate față de potențialul pe care îl pot oferi. Într-adevăr, producerea unui vin cu DO sau IG contribuie, pe de-o parte, la creșterea numărului de locuri de muncă și, implicit, la creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, într-o anumită regiune rurală, iar, pe de altă parte, contribuie la dezvoltarea turistică a zonelor rurale, prin programele de vizitare a cramelor și de degustare vinuri.

De altfel, DO și IG reprezintă instrumente utile de promovare a valorilor culturale dintr-o anumită țară.

Nu în ultimul rând, reglementarea DO și IG impune producătorilor de vin respectarea cu strictețe a unor standarde înalte de calitate a strugurilor și a procesului de producție și, pe cale de consecință, denumirile de origine și indicațiile geografice joacă un rol foarte important în creșterea competitivității pe piața vitivinicolă.

Privind în ansamblu, raionul de vinuri e plin de produse din toate colțurile lumii. Iar diversitatea vinurilor oferite consumatorilor este cu siguranță în creștere. Putem spune că bem ce vrem, în condițiile unei libertăți de alegere atât de extinse. Dar știm oare ce bem? Să nu uităm că putem răspunde mai ușor la această întrebare, dacă înțelegem funcțiile și garanțiile aferente denumirilor de origine și indicațiilor geografice în materia vinurilor.

Cine și cum poate utiliza o denumire de origine sau o indicație geografică?

Pentru fiecare DO sau IG, asociațiile de producători reprezentative din regiunea viticolă corespunzătoare întocmesc un caiet de sarcini în care sunt descrise în detaliu condițiile în care se produce vinul cu respectiva denumire de origine sau indicație geografică. Fiecare caiet de sarcini este aprobat de O.N.V.P.V. și este publicat pe site-ul acestui oficiu, pentru a fi accesibil oricărei persoane interesate.

Așadar, DO și IG nu sunt accesibile oricărui producător de vin, ci doar acelora care îndeplinesc condițiile cerute de lege, concretizate în caietele de sarcini, în ceea ce privește legătura vinurilor produse cu teritoriul din care provin (struguri, producție și îmbuteliere dintr-un areal geografic; calități intrinseci produsului ce derivă din arealul geografic respectiv etc.).

Respectarea acestor cerințe se concretizează prin obținerea diverselor autorizații și certificări de la autoritățile în domeniu.

Astfel, potrivit Legii nr. 164/2015 și H.G. nr. 512/2016, orice producător de vin care își desfășoară activitatea în arealul geografic delimitat poate utiliza o denumire de origine sau o indicație geografică înregistrate deja, dacă îndeplinește următoarele condiții:

• obține anual o autorizație pentru plantația producătoare de struguri destinați obținerii de vinuri cu denumire de origine controlată sau indicație geografică;

• obține anual o autorizație de producător de vin sub denumirea de origine sau sub indicația geografică în cauză și

• obține anual un certificat de atestare a dreptului de comercializare, pentru lotul de vin aprobat în cadrul comisiilor de degustare.

Fiecare dintre aceste autorizații se obține în urma efectuării unui control de către O.N.V.P.V. și în urma achitării taxelor aferente, stabilite prin ordin al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Denumirile de origine și indicațiile geografice pot fi utilizate de orice operator economic care comercializează un vin produs în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător.

Subliniem, însă, că dreptul de a utiliza o denumire de origine sau o indicație geografică nu este un simplu drept, ci și o obligație. Producătorii și operatorii economici care produc și comercializează vinuri îndreptățite să poarte o denumire de origine controlată sau o indicație geografică au dreptul, dar și obligația de a utiliza o astfel de descriere geografică. Printr-o asemenea măsură, se asigură eficacitatea DO și IG în promovarea producătorilor de vin care respectă standardele legale, dar și informarea riguroasă a consumatorilor.

Cât timp poate fi utilizată o indicație geografică? În această materie, nu trebuie făcută confuzia între durata de protecție a indicației geografice în sine și durata dreptului de utilizare a indicației geografice.

Potrivit reglementării naționale și europene, odată înregistrată, indicația geografică este protejată pe o durată nelimitată de timp.

În ceea ce privește, însă, durata dreptului de utilizare a indicațiilor geografice, se constată o diferență între reglementarea cuprinsă în regulamentul european și legea viei și a vinului, pe de-o parte, respectiv legea mărcilor și a indicațiilor geografice, pe de altă parte. Potrivit primelor reglementări, dreptul de a utiliza o indicație geografică se acordă printr-un certificat de atestare eliberat anual, la cerere, pentru fiecare lot de vin destinat comercializării, numai după verificarea îndeplinirii condițiilor de comercializare sub indicația geografică protejată. Potrivit celei de-a doua reglementări, dreptul de a utiliza o indicație geografică se acordă pentru o perioadă de zece ani, întocmai ca și în cazul mărcilor, fără nicio prevedere suplimentară referitoare la existența vreunui control periodic al îndeplinirii cerințelor de calitate. Întrucât face parte din reglementările speciale în domeniul vinurilor, considerăm că cerința certificării anuale a dreptului de utilizare a unei indicații geografice pentru fiecare lot de vin trebuie îndeplinită cu prioritate.

Controlul calității vinurilor cu denumire de origine sau indicație geografică se realizează de autoritatea specializată în domeniu, Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole (O.N.V.P.V.).

În cazul în care, în urma unui control ulterior acordării autorizațiilor, se constată că un producător nu respectă prevederile caietului de sarcini, se dispune anularea dreptului de utilizare a DO sau IG, iar dacă producția a fost lansată pe piață, produsele vor fi retrase.

Așadar, dreptul de utilizare a unei DO ori IG se câștigă greu, dar se poate pierde foarte ușor. Această situație este însă justificată de nevoia de păstra standarde obiective în clasificarea vinurilor, asigurându-le și consumatorilor suficiente garanții și informații pentru a alege în cunoștință de cauză ce vin își vor turna în pahar.

Cerințele impuse producătorilor de vin care beneficiază de DO sau IG nu se opresc însă aici. Există o serie de alte condiții de care aceștia trebuie să țină cont, în special în ceea ce privește ambalarea și etichetarea acestor categorii de vinuri.

Cum trebuie să fie ambalat vinul și ce trebuie să conțină eticheta unui vin?

Se spune că eticheta și ambalajul unui vin apropie consumatorul de un producător de vin individual, mai mult decât în cazul oricărui alt produs. Într-adevăr, un consumator atent aflat în fața raionului de vinuri, va putea afla multe informații importante despre acestea, doar citind etichetele lor și studiind modul în care sunt ambalate.

În primul rând, cât privește ambalarea vinurilor, punerea în consum a vinurilor cu DO sau IG se face în mod obligatoriu în formă îmbuteliată. Prin formă îmbuteliată se înțelege orice ambalaj utilizat pe piața internațională pentru aceste produse, așadar inclusiv ambalajul bag in box, esențial fiind ca vinul cu DO sau IG să nu fie comercializat vrac, ceea ce poate fi de înțeles, dată fiind necesitatea protejării calităților sale.

În al doilea rând, la etichetarea unui vin se utilizează indicații obligatorii și indicații facultative. Etichetarea unui vin este reglementată atât la nivel național, cât și la nivel european. Legislația națională, însă, cuprinde și o serie de mențiuni obligatorii care nu sunt prevăzute în legislația europeană.

Bei ce vrei, dar știi ce bei? Denumirile de origine (DO) și indicațiile geografice (IG) în domeniul vinurilor (II) was last modified: iulie 12th, 2018 by Irina Andreea Micu
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autori:

Irina Andreea Micu

Irina Andreea Micu

Este avocat partener în cadrul Societății civile de avocatură Stoica & Asociații.
A mai scris:
Ramona Bădescu

Ramona Bădescu

Este avocat asociat în cadrul Societății civile de avocatură Stoica & Asociații.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter